Intr-un articol scris pe 11 octombrie 2019, chiar a doua zi dupa motiunea de cenzura prin care a picat guvernul PSD, concluzionam ca „PSD va continua sa detina o pondere importanta pe scena politica romaneasca si, mai mult, ar putea sa atinga dimensiuni pe care nu le-a mai avut niciodata. Pentru a sustine aceasta opinie voi arata mai intai de ce PSD nu poate sa scada, apoi voi arata de ce va creste pe termen lung.” (https://luciancroitoru.ro/2019/10/11/va-fi-psd-din-nou-ce-au-fost-si-mai-mult-decat-atat/). La alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 PSD a obtinut cel mai bun scor, comparativ cu alte partide.

Analiza mea, care atunci, sub imperiul emotiilor, probabil ca a parut necredibila pentru cei mai multi, se refera la factori fundamentali din sociatatea romaneasca, bine ancorati, nu la socuri temporare in politica, indiferent ca acestea ar fi determinate de o pandemie sau de o criza politica. M-am referit de mai multe ori, in acel articol sau in multe altele anterioare sau ulterioare, la factorii fundamentali si la rolul lor in determinarea evolutiilor pe scena politica, specificand calitatea institutiilor, domnia legii, pozitivismul juridic, alocarea preferintelor existente in societate intre obiectivele referitoare la crestere economica, solidaritate si sustenabilitate etc.

Influentele acestor factori mult mai profunzi asupra deciziilor de vot nu sunt intotdeauna evidente, dar sunt alterate prin actiuni suficient de bine deghizate, pentru a putea ca in timp ce-si pastreaza esenta alteranta sa fie acceptabile de catre un public tot mai larg ca fiind concomitent necesare si legitime. Multe astfel de actiuni sunt derulate in numele unui concept fara continut, care poarta numele de justitie sociala sau justitie redistributiva.

Este usor de inteles ca acest concept, desi nu are un continut definibil, poate influenta deplasarea preferintelor electoratului catre cei ce pun accentual pe obiective de politica economica care intra in conflict cu cerintele de sustenabilitate a acestora. In numele acestei justitii redistributive, guvernele par indreptatite sa ia de la unii pentru a realiza un fel de egalitate economica, chiar daca aceasta este intangibila, iar apropierea de ea este nesustenabila. Iluzia redistribuirii sociale este foarte larg raspandita in lumea occidentala si este in crestere.

Aceasta iluzie este larg raspandita si in Romania, iar un anumit segment social o are ca idol. Partea de public care traieste cu aceasta iluzie este mult mai mare decat partea care incearca sa se dezbare de ea. Partidul care reuseste sa se prezinte ca principalul luptator pentru a realiza iluzoria justitie redistributiva, pastrand in acelasi timp decenta referitoare la alte aspecte, cum ar fi respectarea legii, privilegiile, profesionalismul etc., in linie cu ceea ce accepta publicul ca fiind decent, (acceptabil) va castiga intotdeauna.

In acest fel, democratia va pierde treptat liberalismul, in final ajungand ca ceea ce poate fi redistribuit sa creasca atat de incet incat sa produca insatisfactia acelei parti extinse a populatiei care s-a obisnuit cu redistribuirea sau care depinde de redistribuire. Dupa cateva decenii de scadere a ritmului de crestere a productivitatii, pare ca suntem, la nivelul societatii occidentale, deja pe acel drum.

Consecinta dezastruoasa este ca, daca se va continua pe acel drum, se va atinge un anumit moment in timp de la care probabilitatile asociate evenimentelor posibile tind sa se egalizeze.