Litigiile privind achizitiile publice nasc de cele mai multe ori controverse nu doar prin raportare la dificultatea si complexitatea fondului lor, dar si prin prisma caracterului interpretabil al textelor de lege aplicabile.

Parte din controverse isi pot gasi raspunsul in dreptul european si hotararile interpretative ale CJUE, instanta de judecata fiind obligata sa aplice dreptul care ii este cunoscut, inclusiv dreptul european si hotararile interpretative ale CJUE, care au caracter obligatoriu pentru instantele statelor membre si se bucura de prioritate in aplicare.

Deciziile pronuntate in solutionarea plangerilor formulate impotriva deciziilor pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC) sunt definitive in sistemul judiciar.

Insa atunci cand dreptul european nu este aplicat cu prioritate, in materie administrativa, deci si in litigiile privind achizitiile publice, este admisibila cererea de revizuire formulata in baza unor decizii ale CJUE, indiferent de momentul pronuntarii acestora si de imprejurarea invocarii sau nu in litigiul de baza a dispozitiilor de drept european preexistente, incalcate prin hotararea a carei revizuire se cere.

Fiind o cale de atac speciala, revizuirea unei hotarari definitive pronuntate in materia achizitiilor publice in temeiul incalcarii principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene poate fi formulata daca sunt indeplinite anumite conditii privind admisibilitatea unei astfel de cereri.

Cu titlu general, pentru ca o cerere de revizuire sa fie admisibila, aceasta trebuie sa fie definitiva in sistemul judiciar si sa fi fost evocat fondul sau instanta de judecata sa se fi pronuntat asupra fondului.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive prin incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene.

Prima conditie este indeplinita in materia achizitiilor publice intrucat decizia pronuntata in solutionarea unei plangeri, reprezinta o cale de atac sui generis impotriva deciziilor pronuntate de CNSC si este definitiva in sistemul judiciar.

In ceea ce priveste cea de a doua conditie, sunt supuse revizuirii pentru motivul incalcarii principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene si hotararile definitive care nu evoca fondul.

Referitor la principiul prioritatii dreptului comunitar,acesta a fost circumstantiat de catre CJUE(Cauzele C-224/01 - Kobler si C-234/2004 - Kapferer) in sensul ca nu impune unei jurisdictii nationale sa inlature aplicarea normelor interne de procedura care confera autoritate de lucru judecat unei hotarari, chiar daca astfel ar fi reparata o incalcare a dreptului comunitar savarsita prin hotararea pronuntata, insa reexaminarea de catre instanta nationala a hotararilor definitive trebuie sa se subordoneze conditiei ca jurisdictia respectiva sa dispuna de competenta de a reveni asupra hotararii respective - ceea ce dispozitiile art. 21 din Legea 554/2004 confera, dupa cum s-a pronuntat inclusiv Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 6394/2013.

Iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr. 45/2016 ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 21, cererea de revizuire este admisibila in baza unor decizii ale CJUE, indiferent de momentul pronuntarii acestora si de imprejurarea invocarii sau nu in litigiul de baza a dispozitiilor de drept european preexistente, incalcate prin hotararea a carei revizuire se cere.

S-a retinut prin aceeasi decizie ca motiv al unei asemenea revizuiri il constituie calificarea juridica a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretarii acesteia rezultate dintr-o hotarare CJUE, iar nu faptele deduse judecatii, care reprezinta un element imutabil al litigiului.

Rezumand, instanta trebuie sa aplice dreptul care ii este cunoscut, inclusiv dreptul european si hotararile interpretative ale CJUE, care au caracter obligatoriu pentru instantele statelor membre si se bucura de prioritate in aplicare.

Tocmai de aceea nu este necesar ca partea sa fi invocat in cursul solutionarii procesului incalcarea vreunui text din dreptul european, insa trebuie sa fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar daca nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Ori de cate ori ne aflam intr-o astfel de situatie specifica de neaplicare prioritara a dreptului european, calea de atac speciala a revizuirii poate fi formulata in termen de o luna de la data comunicarii hotararii definitive privind solutionarea plangerii, aceasta urmand a fi solutionata de urgenta si cu precadere de catre instanta de judecata.