Sentimentul existent in prezent pe piata locala de constructii este pozitiv. Autoritatile statului par a incepe sa lucreze in beneficiul populatiei, DNA capata tot mai multa incredere din partea persoanelor fizice si juridice, licitatiile din cadrul SEAP sunt mai numeroase in primele doua luni ale acestui an decat in 2014 si perspectivele economice indica o serie de conditii optime de dezvoltare a mediului de afaceri. Bineinteles ca deja traditionalele dificultati legate de lichiditati, finantare, capital de lucru, termene de incasare lungi, lucrari intarziate etc. nu au disparut din "peisajul" pietei locale de constructii, insa lucrurile par a reveni pe o traiectorie cat de cat normala. Sectorul, in integralitatea sa, este mai matur, majoritatea companiilor sunt reorganizate si istoria pare a incepe sa se repete. Un manager spunea ca i se pare ca ne situam, la inceputul anului 2015, la nivelul lui 2005 ca situatie a pietei de constructii. Afirmatia pare plauzibila daca luam in calcul inceputul timid de redresare, (re)aparitia investitorilor in domeniul rezidential sau suflul nou, diferit si incurajator, dat de schimbarea presedintelui tarii. Pe cat de benefica pare a fi aceasta imagine pentru dezvoltarea constructiilor din Romania, pe atat de inselatoare poate deveni, daca repetam greselile trecutului. "Cine nu-si aminteste trecutul este condamnat sa-l repete", spunea filosoful si scriitorul spaniol George Santayana si, dupa cum probabil am observat, romanii nu sunt obisnuiti sa invete din istorie. Este foarte important ca, inca de la inceputul acestui moment de rascruce, sa ne stabilim cateva principii pe baza carora sa ne ghidam activitatea, atat la nivel micro-, cat si macroeconomic. Prima regula va fi sa invatam sa producem mai mult decat consumam, regula de baza a capitalismului, cu care ar fi trebuit sa ne obisnuim in cei 25 de ani de tranzitie. In al doilea rand, va trebui sa incepem sa ne bazam pe investitii si economii, pentru a evita pe cat posibil imprumuturile. Reteta, aparent simpla, va fi, insa, tot mai dificil de aplicat daca vom lua in considerare, ca pana acum, doar optiunile de consum si credite si daca autoritatile statului nu vor investi pentru a creste nivelul de trai din Romania. Inainte de toate, statul trebuie sa investeasca in infrastructura de transport, singura care poate facilita dezvoltarea industriala si cresterea economica. In presa specializata din Romania au fost scrise pagini intregi despre acest subiect si probabil va mai scrie multe randuri pana vom avea o retea decenta de autostrazi. Infrastructura de transport feroviar si aerian este insuficienta, invechita sau chiar inexistenta in unele zone, in timp ce transportul naval aproape ca nu poate fi mentionat in acest context. Primul pas a fost facut, avem un Masterplan General de Transport, ce trebuie perfectionat si aplicat, companiile sunt restructurate, firmele de tipul "antreprenorilor de apartament" au disparut. Guvernul se afla acum in fata celui de-al doilea pas major si poate cel mai dificil, respectiv la etapa obtinerii finantarilor. Ramane de vazut daca autoritatile vor avea puterea necesara de negociere a contractelor in favoarea tarii noastre.