In evolutia umanitatii, la intervale mai mari sau mai mici, apar diverse crize si momente de schimbare profunda in economie si in societate. Aceste puncte de inflexiune survin fie cu regularitate – cum este cazul ciclurilor economice, fie in mod spontan – cum este cazul asa-numitelor „lebede negre”, care dau peste cap toate prognozele si asteptarile specialistilor. Fie ca ne referim la criza sanitara sau la cea economica – intervenita aproape instantaneu, criza-corona este un astfel de punct de inflexiune, complet imprevizibil in raport cu dinamica economica si sociala la nivel global.

 

In repetate randuri s-a spus ca nimic nu va mai fi la fel dupa aceasta criza-corona. Nimic nu va mai fi la fel, dar va fi, in sensul ca viata isi va urma cursul iar economia se va redresa, mai devreme sau mai tarziu, in functie de gradul sau de flexibilitate si de eficienta masurilor de relansare economica.

Este fara precedent modul in care economia, la scara globala, s-a vazut confruntata cu pandemia Covid-19 si cu restrictiile impuse de criza de sanatate publica. Starea de urgenta la care au apelat autoritatile, peste tot in lume, inseamna evident restrictii si suspendarea unor activitati. Avem de-a face cu un efort aproape global de protejare a sanatatii oamenilor, de unde necesitatea de a oferi timp sistemului sanitar sa reziste in lupta cu un virus nou, complet necunoscut, a carei raspandire a devenit pandemica. Astfel, numeroase companii si chiar sectoare intregi ale economiei au ales sa intre „in izolare”, in principal din ratiuni de protejare a angajatilor.

Acest lockdown quasi-generalizat, combinat cu deteriorarea sentimentului economic in lipsa unui orizont de asteptare in rezolvarea crizei sanitare, explica ajustarile drastice ale prognozelor economice, care s-au inrautatit consistent peste tot in lume. De exemplu, potrivit FMI, economia globala va scadea cu 3% in 2020, in conditiile in care majoritatea economiilor lumii vor evolua in teritoriu negativ, in ciuda masurilor active anuntate sau pe care guvernele deja le-au adoptat.

Starea de urgenta a impus reguli stricte in privinta functionarii unor sectoare, obligatii specifice pentru asigurarea continuitatii in functionare, chiar unele prevederi incomode pentru mecanismele economiei de piata. Din acest punct de vedere, trebuie sustinut modul echilibrat in care autoritatile romane s-au raportat la mecanismele pietei, cu preocuparea generala de a nu interveni agresiv in functionarea acestora.

Economistii si intreprinzatorii de buna-credinta stiu ca masurile radical interventioniste pot conduce mai degraba la efecte adverse, cum ar fi aparitia penuriei pe anumite piete, fie ca ne referim la medicamente sau produse alimentare. Tocmai de aceea, economia nu trebuie orientata pe contrasens fata de legile cererii si ofertei, nici macar in starea de urgenta, mai ales atunci cand intreprinzatorii arata eforturi de solidaritate.

 

In plina criza sanitara, cand nevoia de dispozitive medicale de protectie a crescut brusc, mediul antreprenorial din Romania a inteles exigentele momentului. In convergenta cu preocuparile autoritatilor, zeci de firme cu capital romanesc au ales sa produca masti de protectie, combinezoane si alte echipamente. Orice criza ofera, evident, si oportunitati. Iar acest efort de reprofilare industriala va fi de mare ajutor in perioada urmatoare, daca riscurile pandemiei se vor prelungi in timp.

Cu economia de piata vom traversa starea de urgenta si, prin politici publice stimulative, tot cu economia de piata vom reusi sa ne redresam economic si sa mergem mai departe.

Insa trebuie sa avem grija, cu atat mai mult in actuala stare de urgenta, ca economia de piata sa nu degenereze pe calea oportunismului si a hazardului moral. De aceea avem nevoie de transparenta, decizii fundamentate si reguli clare pentru toata lumea, fie ca ne referim la schemele de sprijin, la somajul tehnic sau accesul la fondurile publice.

Este important sa intelegem ca orice etapa de provocari sistemice necesita flexibilitate sistemica, care este in esenta atributul unui mediu antreprenorial de piata. Cu cat o economie comporta mai multa flexibilitate, cu atat mai usor va face fata provocarilor – a se citi costurilor ajustarii. Criza actuala devine, astfel, un test de anduranta si viziune pentru orice mediu antreprenorial, dincolo de solutiile de sprijin guvernamental.

Mai devreme sau mai tarziu, vom descoperi ca ajustarile induse de criza-corona arata profunde efecte disruptive fata de modelul economic actual, aflat oricum intr-o tranzitie evidenta catre economia si societatea digitala. In viitor, tendintele disruptive vor deveni norma pentru multe dintre sectoarele actuale, care se vor reconfigura fie prin viziune, fie vrand-nevrand, sub presiunea inovatiilor si tehnologiilor digitale. De aceea, in ecuatia crizei-corona trebuie sa cautam si oportunitati, caci vor exista cu duiumul.

De exemplu, prin diverse scheme de sprijin si investitii, putem alege sa sustinem strategic anumite sectoare, pentru reducerea dependentei de unele importuri. Pana la urma, insa, tot la judecata pietei se va ajunge. Numai astfel vom intelege daca, pe termen mai lung, producatorii nationali sunt competitivi in raport de concurenta de pe piata externa. In caz contrar, injectiile financiare din prezent nu vor fi valorificate asa cum se presupune. De aceea este important, in speta, sa obtinem un echilibru fezabil intre solutiile nationale si beneficiile comertului liber pe plan international.

 

In curand, tot mai multe sectoare isi vor relua treptat activitatea. Oamenii se vor intoarce la munca iar productia pusa in stand-by vreme de saptamani va fi „repornita”. Aceasta nu inseamna, insa, ca economia in ansamblu va fi repornita. Productia, adica oferta, este doar o parte a economiei. Cealalta latura a pietei este data de cerere.

Din punctul de vedere al capacitatii si vitezei de restart, este evident ca productia si oferta isi pot reveni destul de usor. „Starea de urgenta” nu a deteriorat factorii de productie si conditiile obiective, tehnice si tehnologice, ale productiei, asa cum o stiam. Cu totul altfel stau lucrurile, insa, in privinta cererii si a consumului populatiei.

Daca natura obiectiva si cantitativa a functiei de productie este oarecum imuna la coronavirus, lucrurile stau complet diferit in privinta consumului si a cererii, care se bazeaza pe profunde resorturi subiective, calitative si psihologice. Acestea au fost serios perturbate de criza de sanatate publica. In locul inclinatiei spre consum, care a dat nota economica a ultimilor ani, atat in societate, cat si la nivelul companiilor s-au instaurat atitudini prudente, multiple temeri si incertitudini in raport cu viitorul.

In traducere economica, criza-corona rascoleste tocmai datele esentiale ale economiei de piata: preturile. In acest sens, criza-corona antreneaza, de fapt, o adevarata revolutie a preturilor, care va evolua in pas cu ajustarile structurale din economie. Prabusirea fara precedent a pretului petrolului pe piata internationala este doar un exemplu incipient a anvergurii ajustarilor de piata, in actuala dinamica recesionista.

Fara a dori sa exemplific, multe sectoare ale economiei pe care o stiam inainte de criza se vor reconfigura radical, si intr-adevar, nimic nu va mai fi la fel. Iar la nivelul economiei reale, „revolutia preturilor” indica deja ajustari negative majore, adica falimente si pierderi de locuri de munca. Unele dintre acestea pot fi prevenite, prin solutii de sprijin financiar, altele insa doar temporizate.

 

Aceasta este cea mai frecventa intrebare in dezbaterile economice actuale. Problema este ca repornirea economiei nu se poate face intocmai precum a avut loc „oprirea” acesteia, daca putem spune asa. De fapt, economia nu a fost oprita, cu exceptia unor sectoare a caror activitate a fost explicit suspendata prin decizia autoritatilor, cum ar fi turismul, Horeca, organizarea de evenimente etc.

Problema cu repornirea economiei tine de faptul ca economia nu functioneaza asemeni unui computer sau motor, inzestrat cu buton start/stop si a carei functionare este identica dupa fiecare sesiune de shutdown.

Economia functioneaza prin actiunile pe care oamenii le intreprind, in functie de anticiparile pe care ei le fac, de riscurile pe care sunt sau nu dispusi sa si le asume, de increderea pe care o au in functionarea predictibila a pietelor etc. De aceea, economia nu poate „reporni” ca intreg, in mod nealterat, in parametrii de dinaintea crizei.

In acest sens, unele sectoare vor avea continuitate in functionare, altele vor avea nevoie de mai mult timp pentru a se trezi la viata, altele vor fi complet reconfigurate dupa trecerea actualei crize. Mai concret, economia post-corona va fi diferita de cea de dinaintea epidemiei. Ceea ce spunem acum ca vrem sa „repornim” va ajunge sa reprezinte, de fapt, o alta (noua) economie, dupa cum si realitatea sociala se va schimba semnificativ, probabil pentru mult timp de acum inainte.

Dar cum va arata economia in viitor, in toata profunzimea ajustarilor sale? De raspunsul la aceasta intrebare va depinde viabilitatea pe termen lung a solutiilor de relansare.

Nimeni nu poate deslusi, cu acuratete deplina, dinamica schimbarilor structurale din lunile urmatoare sau chiar din anii urmatori. Sunt insa deosebit de importante tendintele pe care le putem anticipa in planul evolutiilor economice si sociale.

Probabil ca, in urmatoarea etapa a vietii noastre, economia va fi intr-o mai mica masura una a mobilitatii si mai mult o economie a securitatii – sanitare, alimentare, energetice. Vom avea mai putin o economie a interactiunii personale si mai mult una a comunicarii digitale. Chiar daca se va renunta in curand la „stay at home”, acesta va fi inlocuit cu „stay safe”, iar telemunca, videoconferintele, masurile de protectie si de distantare sociala vor continua sa faca parte din viata noastra cotidiana. Poate ca unele vor deveni chiar oportunitati de afaceri sau noi paradigme in viata sociala.

 

Orice discutie despre relansare ar trebui sa porneasca de la preocuparea de a intelege cat mai bine natura crizei economice actuale, pentru a nu starni conflicte si contradictii la nivelul directiilor asumate si al mijloacelor utilizate. Inainte de enuntarea acestora, se cuvine a schita cateva elemente de context, pentru o cat mai corecta punere in pagina a posibilitatilor curente, dar si a responsabilitatilor trecute si viitoare:

- criza-corona economica nu este o criza standard, ciclica, ale carei cauze sa provina din sfera dezechilibrelor financiare, precum a fost criza economica din 2008-2009, in ciuda coincidentei flagrante cu epuizarea etapei de expansiune a ciclului economic actual, asa cum aratau prognozele macroeconomice inca de la inceputul anului 2019;.

- date fiind cauzele, solutiile trebuie gandite nu doar in raport cu economia de dinaintea crizei, ci cu privirea atintita cat mai departe in viitor, la economia si societatea care vor fi sa fie post-coronavirus, pentru ca ajustarile necesare si efectele disruptive sa fie valorificate si ca oportunitati economice;.

- criza-corona a gasit Romania dezarmata ca spatiu bugetar de interventie, date fiind politicile pro-ciclice hazardate ale fostei guvernari, care au facut din Romania campioana europeana a deficitelor bugetare, asa cum am anticipat in repetate randuri, culminand cu solicitarea Presedintelui Romaniei de reexaminare a bugetului pentru anul 2019;.

- Romania este singura din UE care a evoluat in ultimii ani pe contrasensul echilibrelor economice, atat in planul responsabilitatii fiscal-bugetare, cat si prin deficitele externe care s-au adancit continuu, in ciuda cresterii economice. In prezent, dupa „deficite gemene” record de 4,6% din PIB in 2019, deteriorarea perspectivei economice include si nota de plata pentru politicile proaste din ultimii ani..

- spatiul de interventie in 2020 este limitat la deficitul pe care statul il poate finanta in contextul suspendarii regulilor privind deficitul din Tratatul de Stabilitate si Crestere, insa aceasta capacitate de finantare nu trebuie niciodata impinsa pana dincolo de limite, in special in contextul macroeconomic actual, marcat de volatilitate si riscuri;

- in plan global, nu exista solutii standard dar merita sustinute instrumente comune, in special la nivelul Uniunii Europene, in care economiile nationale beneficiaza de un grad inalt de integrare, ceea ce reclama armonizare si un mix (national) adecvat intre politicile fiscal-bugetare si politicile monetare..

 

1. Prima si cea mai importanta directie este rezolvarea crizei de sanatate publica! Aceasta este solutia „economica” primordiala deoarece economia se hraneste din incredere si predictibilitate, de unde nevoia de reducere a incertitudinii si temerilor pe care oamenii le resimt in legatura cu sanatatea si viata lor. De aici ar rezulta doza de optimism si de perspectiva pozitiva care ar sustine consumul – deci relansarea cererii.

Este foarte probabil ca problemele de sanatate publica sa nu dispara foarte curand iar solutia medicala certa (vaccin si/sau tratament) sa intarzie sa apara. In aceste conditii, va trebui sa invatam sa convietuim cu acest coronavirus. De aceea vor trebui asigurate resursele financiare pentru ca infrastructura medicala, umana si tehnologica, sa poata duce aceasta lupta de anduranta psihologica impotriva Covid-19.

2. A doua directie vizeaza asigurarea unui cadru eficient de guvernanta economica, ceea ce se traduce prin masuri guvernamentale corect fundamentate, transparente si obiective in raport cu problemele identificate, care sa ofere solutii eficiente, prin care mediul de afaceri sa acumuleze treptat incredere in perspectivele economice iar apetitul antreprenorial sa revina in teritoriu pozitiv – deci relansarea ofertei.

In aceasta privinta, se impun anumite nuante in raport cu mix-ul optimal de masuri pe partea de oferta, cele axate pe credite garantate pentru capital de lucru si investitii. Sa nu ne imaginam ca intreprinzatorii din sectoarele afectate se vor inghesui sa dea curs acum unor noi proiecte de investitii, inainte ca in economie sa apara semne clare de revenire. Iar aceasta nu va fi atat de rapida sau uniforma la scara tuturor sectoarelor.

Din acest motiv, pachetele de finantare pentru sectorul privat trebuie axate prioritar pe asigurarea capitalului de lucru si, abia ulterior, pe investitii de dezvoltare. Este foarte importanta, in acest sens, implementarea schemei IMM Invest a creditelor garantate, credite destinate IMM-urilor, micilor intreprinzatori, mestesugari sau fermieri, adica tocmai celor mai vulnerabile categorii in fata crizei economice.

3. A treia directie vizeaza utilizarea solutiilor comune care se contureaza la nivelul UE, prin care Romania sa mobilizeze capabilitati financiare importante, necesare stimularii economice, nu doar in perioada imediata si nu doar pentru sectoarele direct afectate. Este vorba de utilizarea de mecanisme de sprijin si instrumente financiare care sa asiste, pe termen scurt si mediu, efortul de redresare economica, in contextul unor politici monetare adaptate rational momentului.

Din acest punct de vedere, accesarea unor instrumente financiare puternice, cum ar fi initiativa SURE si Fondul de redresare economica – aflat in prezent pe masa de lucru a Comisiei Europene, ar oferi mediului economic si pietelor financiare garantii cat mai solide privind capacitatea statului de sustinere a efortului de redresare – deci incredere economica si institutionala.

Pana in prezent, Romania a aplicat masurile care se impuneau ca reactie imediata in raport cu sectoarele afectate, in principal prin protejarea angajatilor a caror activitate a fost suspendata ca efect al starii de urgenta. Aici trebuie amintita si reactia ferma in materie de politica monetara, in linie cu deciziile adoptate de alte banci centrale.

Pe masura ce restrictiile administrative vor fi reduse sau eliminate, vor prevala politicile pro-active, de relansare economica, intr-un anume mix de tipul protectie – stimulare.

In aceasta abordare s-ar inscrie, de exemplu, initiativa SURE de la nivelul UE, ca asistenta financiara rambursabila menita sa sprijine schemele nationale pentru programul redus de lucru sau alte masuri cerute de flexibilizarea ocuparii fortei de munca. Este evident faptul ca, cel putin pentru anumite sectoare economice, „repornirea” nu se va putea face, in principal din motive de cerere, la nivelul de activitate anterior crizei-corona.

Romania trebuie sa continue sa negocieze inspirat toate posibilitatile de relocare a fondurilor europene nerambursabile, care sa fie orientate in 2020 catre programe majore de dezvoltare, prin accelerarea investitiilor in infrastructura de transport si prin digitalizarea serviciilor publice, cu efecte de antrenare certe in intreaga economie.

Este de bun augur, in acest sens, Programul Operational de 4,5 miliarde euro dedicat sistemului sanitar, care include construirea si dotarea a trei spitale regionale. Astfel de investitii trebuie rapid operationalizate si multiplicate si pentru alte domenii.

In plus, intr-o viitoare paradigma a economiei securitatii – alimentare, energetice, sanitare, Romania are uriase oportunitati de reasezare strategica pe harta regionala a lanturilor valorice din agricultura si industria alimentara, din energie si din sfera resurselor, precum si in industria dispozitivelor medicale si cea farmaceutica.

Nu in ultimul rand, Romania trebuie sa-si reaseze prioritatile in planul finantelor publice, date fiind si provocarile majore cu care economiile lumii se vor confrunta in urmatorii ani in materie de stabilitate financiara si sustenabilitate a datoriilor publice.

Odata cu primele ingrijorari asupra implicatiilor economice ale crizei-corona, unele tari au ales sa reactioneze cu solutii standard, in principal monetare, precum in cazul crizelor ciclice. Ulterior, a fost evidentiata importanta solutiilor dedicate economiei reale, in principal structurale, in raport cu cele de factura macro-financiara. Exista deci premise majore ca si aceasta criza sa isi lase amprenta, mai devreme sau mai tarziu, asupra sustenabilitatii datoriilor suverane. Dar prioritara este acum sanatatea oamenilor!

Un material de Cosmin Marinescu, Consilier Prezidential