Virusul cel mai letal este coercitia institutionalizata care constituie ADN-ul inseparabil al statului si care a facut posibila, printre altele, negarea initiala a pandemiei ce era pe cale sa inceapa. S-au ascuns probe, s-au persecutat si redus la tacere oameni de stiinta si medici eroici pentru simplul fapt ca si-au dat primii seama si au atras atentia asupra gravitatii problemei, pierzandu-se astfel saptamani si luni, cu un cost imens.

Sute de mii de vieti au fost pierdute prin propagarea la nivel mondial a unei epidemii care, initial, nu parea atat de grava prin filtrul statisticilor oficiale manipulate in mod scandalos. Virusul cel mai letal este existenta birocratiilor masive si a organismelor supra-statale care nu au stiut si nici nu au vrut sa controleze in situ veridicitatea relatarilor, ci au luat de bune informatiile primite, sprijinind in orice moment si chiar aducand laude - si facandu-se prin asta complici ai - tuturor politicilor si masurilor de coercitie care au fost luate.

Virusul cel mai letal este ideea ca statul ne poate garanta sanatatea publica si bunastarea universala, cand stiinta economica ne-a demonstrat ca este teoretic imposibil ca planificatorul central sa poata da un continut coerent si coordonator ordinelor sale decretate pentru a-si atinge obiectivele bombastice.

In primul rand, din cauza volumului imens de informatii si cunostinte care i-ar fi fost necesare si care ii lipsesc. In al doilea si mai important rand, pentru ca agresiunea institutionalizata cu care actioneaza asupra corpului social al fiintelor umane - care sunt singurele capabile sa se coordoneze in mod spontan si sa creeze si produca prosperitatea - blocheaza si face imposibila aparitia informatiei de prima mana care este tocmai cea de care are nevoie statul pentru a da un continut coordonator decretelor sale.

Aceasta este teorema imposibilitatii calculului economic in regim socialist descoperita de Mises si Hayek in anii 20 ai secolului trecut si fara care nu poate fi inteles ceea ce s-a petrecut in istoria lumii. Virusul cel mai letal este dependenta si complicitatea cu statul a nenumarati oameni de stiinta si intelectuali. Aceasta simbioza, intr-un context al betiei de putere, lasa dezarmata si fara aparare o societate civila manipulata, care - de exemplu - este incurajata chiar de autoritati sa participe la multiple manifestatii de sute de mii de persoane, cand virusul deja se propaga in ritm exponential. Si toate acestea cu doar patru zile inainte de a se anunta decizia declararii starii de urgenta si izolarii fortate a intregii populatii.

Virusul cel mai letal este demonizarea initiativei private, si a auto-reglementarii agile si eficiente care ii este caracteristica, in timp ce se idolatrizeaza cea publica in toate sferele: a familiei, educatiei, pensiilor, angajarii, sectorului financiar si, cu o relevanta speciala acum, a sistemului sanitar.

Mai mult de 12 milioane de spanioli - incluzand ca esantion deosebit de calificat de aproape 90% din cei mai bine de 2 milioane de functionari ai insusi statului si pe insasi vicepresedinta guvernului - au optat voluntar pentru sanatate privata in detrimentul sanatatii publice. Acesteia din urma - in ciuda muncii eroice si a imensului sacrificiu niciodata suficient de apreciate ale medicilor si personalului sanitar - ii este imposibil sa se dezbare de contradictiile sale interne, de listele de asteptare si de incapacitatea dovedita in termeni de preventie universala si de protectie a propriilor sai membri.

Si astfel, in continuu, folosindu-se dubla masura, se denunta imediat orice eroare cat de mica in sectorul privat in timp ce erori mult mai grave si rasunatoare ale sectorului public sunt considerate dovezi definitive ca nu se cheltuie suficient si ca trebuie crescuta si mai mult dimensiunea sa.

Virusul cel mai letal este propaganda politica difuzata de mijloacele de comunicare ale statului, dar si de acelea private care sunt alimentate si dependente de el. Cunoastem inca de la Goebbels ca o intreaga serie de minciuni, repetata neincetat populatiei, se transforma in adevaruri oficiale. De exemplu, ca sectorul nostru de sanatate publica e cel mai bun din lume, ca cheltuielile publice au scazut in continuu de la ultima criza, ca impozitele sunt platite de cei bogati care nu vor sa dea cat e just, ca salariul minim nu afecteaza negativ ocuparea, ca preturile maxime nu produc penurii, ca venitul minim universal este panaceul bunastarii, ca tarile din nordul Europei sunt egoiste si nesolidare pentru ca nu vor sa plateasca la comun datoriile, ca numarul de morti e cel raportat oficial si nu cel real, ca sunt doar cateva sute de mii de infectati, ca facem teste suficient de multe, ca mastile nu erau necesare etc. etc.

Toate acestea sunt minciuni care pot fi dovedite de oricine isi da cat de cat silinta.

Virusul cel mai letal este utilizarea corupta a terminologiei politice, care recurge la metafore amagitoare pentru a hipnotiza populatia si a o face sa fie si mai docila si dependenta de stat. Se spune ca suntem intr-un razboi care, odata incheiat, va necesita inceperea reconstructiei. Dar nici nu suntem in razboi si nici nu trebuie sa reconstruim nimic. Din fericire, toate fabricile noastre, instalatiile si bunurile de capital sunt intacte. Asteapta doar ca noi, maine, sa ne punem iar la treaba folosindu-ne tot efortul, hotararea si spiritul antreprenorial pentru a ne reveni foarte rapid din sincopa.

Dar pentru aceasta este imperios necesar sa avem o politica economica bazata pe mai putin stat si mai multa libertate de initiativa, sa se reduca impozitele si reglementarile, sa se asaneze si echilibreze bugetele publice, sa se liberalizeze piata muncii si sa se genereze securitate juridica si certitudine.

Daca, pe o asemenea cale, a putut Germania lui Adenauer si Erhard sa iasa dintr-o situatie mult mai grava, dupa Al Doilea Razboi Mondial, tara noastra va fi, in schimb, condamnata la stagnare si saracie, in masura in care ne vom incapatana sa continuam pe drumul opus, al socialismului.

Virusul cel mai letal consta in idolatrizarea ratiunii umane si in folosirea sistematica a coercitiei care incarneaza statul. Acesta ni se prezinta in blana de oaie, ca intruchipare a bunatatii, ispitindu-ne cu posibilitatea de a intra aici si acum in Nirvana, cu promisiunea ca face justitie sociala si aduce egalitatea, ascunzand de fapt ca leviatanul se hraneste cu invidie si cu exacerbarea urii si a resentimentului social.

Din toate aceste motive, viitorul umanitatii depinde de capacitatea ei de a deveni imuna la virusul cel mai letal, socialismul, care imbolnaveste sufletul si care ne-a infectat pe toti. Pentru materialul video, click aici!