Intentia guvernului de a oferi facilitati fiscale in perioada imediat urmatoare incheierii starii de urgenta s-a cristalizat intr-un proiect de act normativ care a intrat in sedinta executivului de saptamana trecuta. La fel ca alte state europene si in acord cu directiile propuse de Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare care sustin masurile de conformare voluntara, guvernul roman a optat pentru anularea unor debite fata de buget pentru a usura situatia operatorilor economici afectati de suspendarea activitatii pe starea de urgenta. Insa de la principii la practica, exista de multe ori diferente, asa cum voi explica in continuare. Desi propunerea este de salutat pentru ca va asigura mai multe lichiditati operatorilor economici persoane juridice si persoane fizice, indiferent de forma de organizare, ea vizeaza acele entitati care au acumulat restante pana la data de 31 martie 2020.

In consecinta se preconizeaza sa beneficieze de anularea accesoriilor in principal cei care vor stinge pana la data de 15 decembrie 2020 atat obligatiile fiscale principale restante la 31 martie 2020, cat si obligatiile fiscale principale si accesorii cu scadenta cuprinsa intre 1 aprilie 2020 si data depunerii cererii de anulare. De asemenea, se anuleaza si accesoriile aferente diferentelor de obligatii fiscale principale scadente la 31 martie 2020 si care sunt impuse prin decizie de impunere comunicata urmare a unei inspectii fiscale in derulare la data intrarii in vigoare a actului normative. Conditia este ca aceste diferente sa fie stinse pana la termenul legal de plata, iar cererea de anulare sa fie depusa in 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.

O prevedere interesanta o constituie anularea accesoriilor aferente obligatiilor fiscale principale cu scadenta anterioara datei de 31 martie 2020 si stinse pana la aceasta data. De aici ar rezulta ca intentia legiuitorului a fost sa acorde aceasta facilitate si acelor contribuabili care si-au achitat obligatiile fiscale la bugetul de stat, dar nu au fost eligibili pentru anularea accesoriilor aferente acestor obligatii fiscale principale (cele instituite prin prezentul proiect de act normativ sau cele instituite de Ordonanta nr. 6/2019).

Teoretic era de asteptat ca propunerea sa vina in continuarea facilitatilor acordate prin OUG 29/2020 care prevede ca in intervalul care include starea de urgenta si alte 30 de zile de la incetarea acesteia (de la 21 martie pana pe 14 iunie), debitele inregistrate nu sunt considerate restante, implicit sunt fara accesorii si nesupuse executarii silite.

Am putea lua in calcul premisa ca multi operatori economici si-au suspendat activitatea in aceasta perioada si, ca urmare, nu au inregistrat venituri, implicit nici debite catre buget (impozitele si taxele aferente). Totusi, facilitatile OUG 29/2020 nu s-au referit la acestia, ci la cei care au activat macar partial si au obtinut venituri mai mici, sperand ca vor putea reveni treptat la nivelul anterior de activitate odata ce economia reporneste.

Daca ne uitam la datele raportate de Ministerul Finantelor cu privire la executia bugetara pentru primele 3 luni, remarcam ca la finalul lui martie au fost neachitate, ca urmare a aplicarii facilitatilor fiscale, 7,7 miliarde lei. Practic, avand in vedere ca OUG 29/2020 a intrat in vigoare pe 21 martie si ca executia bugetara surprinde doar fotografia incasarilor pe 10 zile, este de presupus ca suma va ajunge de ordinul zecilor de miliarde de lei pana la jumatatea lunii iunie cand inceteaza facilitatile. Este posibil ca unii dintre contribuabili sa fi apelat la aceste facilitati din precautie, ca sa isi asigure lichiditate, intr-un climat de piata incert, insa multi altii nu au mai avut sumele necesare pentru a-si plati datoriile catre stat. Nu este deloc exclus ca la finalul perioadei de gratie, adica incepand cu 15 iunie, acestia sa se afle in imposibilitatea de a-si plati toate debitele.

De altfel toate categoriile de operatori, atat cei care au avut activitatea oprita, cat si cei care au continuat partial sau integral risca sa aiba dificultati din cauza lichiditatilor. Am in vedere circulatia mai greoaie a banilor in perioade de criza cand tentatia multora este de a ”tine” de numerar. O gripare de acest fel va avea impact asupra tuturor actorilor din piata, iar bugetul de stat ar deveni la randul sau un ”creditor” preferat. Ne-am intalnit cu o situatia similara in criza din 2009-2010. De aceea facilitatea de anulare accesoriilor ar ajuta, astfel, ameliorarea fluxului de numerar in piata. Chiar daca statul s-ar lipsi de unele dintre veniturile sale, acesta ar prelua o parte din aceasta povara de la mediul privat avand in vedere ca statul are o capacitate de recuperare mai mare decat a operatorilor economici si un risc teoretic mai mic de neincasare a creantelor decat au comerciantii.

As mai adauga ca amnistiile fiscale risca sa induca hazard moral atita timp cat impart contribuabilii in pierzatori si castigatori, insa actualul context impune astfel de masuri care trebuie puse in practica in situatii speciale ca cea actuala. Pentru a fi pe cat posibil echitabile si acceptate cu incredere, trebuie insa bine gandite ca sa ii includa tocmai pe cei mai indreptatiti sa beneficieze. Sa vedem daca textul final publicat al acestei propuneri precum si instructiunile de aplicare din perioada urmatoare vor asigura un cadru echitabil pentru contribuabilii aflati in dificultate si pentru care aceasta amnistie ar putea fi un colac de salvare si un imbold pentru revenirea in activitate.