Expertii ING considera ca firmele de constructii din zona euro ar putea imbunatati circularitatea in sectorul lor, dar nivelurile in crestere ale deseurilor arata ca lucrurile nu stau chiar asa. Desi rata de reciclare a materialelor de constructii este mai mare decat cea a economiei UE in general, se observa deja semne de stagnare. Pe calea spre crearea unei economii circulare, procesul de reducere a nivelului deseurilor este crucial. Din pacate, in sectorul constructiilor, cantitatea de deseuri a crescut cu peste 6% in perioada 2010-2020. Deseurile de constructii se refera la cele generate de operatiunile propriu-zise de punere in opera, de renovare si intretinere, demolari si curatarea santierului. Acestea includ materiale precum betonul, lemnul, metalele, caramizile, materialele izolante, sticla si masele plastice. 

Este important de luat in considerare rolul Comisiei Europene in procesul respectiv. Pe masura ce tranzitia ecologica continua sa avanseze, CE a prezentat o serie de masuri dedicate transformarii produselor sustenabile. Pachetul Green Deal va avea un rol major in acest sens. Un pas esential este de revizuire a Regulamentului privind produsele pentru constructii, pentru a incuraja sustenabilitatea, reciclabilitatea si reutilizarea produselor pentru constructii. 

Industria constructiilor este inca un mare producator de deseuri, iar in 2020, a contribuit cu 37% din totalul deseurilor din UE. Tranzitia catre o economie circulara ar trebui sa se concretizeze printr-o scadere a cantitatii de deseuri mai observa analistii ING. O crestere a nivelurilor de productie ar putea oferi o explicatie pentru aceste majorari, ceea ce nu este cazul deoarece sectorul s-a confruntat cu o scadere a nivelurilor de productie cu 7,6% in anii 2010-2020, in timp ce ramura industriilor prelucratoare a cunoscut o crestere de 11,6%, iar intreaga activitate economica a crescut cu 8,1% in aceeasi perioada. Ca urmare, nivelul deseurilor de constructii pe unitatea de productie a crescut si mai mult.

Au fost identificate mai motive posibile pentru cresterea cantitatii de deseuri in sectorul constructiilor. Din cauza deficitului de muncitori, companiile de profil opteaza pentru materiale noi in loc sa le refoloseasca pe cele vechi, deoarece acestea din urma pot necesita mai multa forta de munca. In plus, ponderea pietei de renovare si intretinere a crescut in ultimii ani. Atat demolarea, cat si indepartarea materialelor de constructie existente inseamna ca proiectele de renovare genereaza adesea mai multe deseuri decat constructiile noi.

De asemenea, este posibil ca in faza de proiectare a structurii, arhitectul sau inginerii de specialitate sa nu fi luat in considerare reutilizarea materialelor de constructie. Multe produse uzate sunt personalizate si nu beneficiaza de sisteme standardizate de masurare, ceea ce face reutilizarea lor dificila si mai putin atragatoare. Separarea deseurilor de constructii poate fi adesea o provocare. De exemplu, caramizile sunt lipite cu ciment, ceea ce face aproape imposibila separarea lor pentru reutilizare. O circularitate de inalta calitate a materialelor de constructie este de multe ori neatractiva din punct de vedere tehnic si economic si, ca urmare, materialele se transforma in moloz. 

Exista diferite moduri de a masura constructia circulara. Rata de recuperare este un indicator al raportului dintre deseurile de constructii si demolare, care sunt pregatite pentru reutilizare si reciclare sau supuse valorificarii materialelor. O masura uzuala este aceea a zdrobirii betonului vechi si folosirii acestuia ca material de umplutura pentru a sustine sau intari structurile si fundatia. Rata de circularitate indica ponderea materialului reciclat (excluzandu-l pe cel mentionat anterior) si readus in ciclu, ceea ce duce la economii importante de materii prime. Potrivit datelor Eurostat, aproape toate deseurile din constructii si demolari sunt recuperate in Belgia si Olanda, iar rata de recuperare in Uniunea Europeana a ajuns la 89%.

A devenit insa esential ca o schimbare reala sa aiba loc in sectorul constructiilor, daca se doreste ca nivelurile in crestere ale deseurilor sa scada, concluzioneaza cei de la ING. 

O reglementare mai stricta ar putea rezolva o parte a puzzle-ului, dar tranzitia trebuie acoperita la fiecare pas – de la clienti si antreprenori, la firmele de demolare si furnizorii de materiale de constructii. Marii antreprenori adopta deja politici circulare pentru a incuraja valul schimbarii, dar este necesar ca si firmele mai mici sa-si intensifice eforturile pentru ca schimbare reala sa aiba loc, cu atat mai mult cu cat sectorul analizat este foarte fragmentat, un numar mare dintre firmele mai mici jucand un rol-cheie in solutionarea acestei probleme. Pentru informatii suplimentare, click aici