A avut loc cea de-a patra editie a proiectului educational Summer Banking Academy, axat pe industria serviciilor financiare. Printre cei invitati sa ia cuvantul in cadrul evenimentului s-a aflat si Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR.

Revin cu placere la cea de-a patra editie a evenimentului anual Summer Banking Academy, organizat de Institutul Bancar Roman. Apreciez, si de aceasta data, parteneriatele educationale de elita pe care IBR le stabileste cu prestigioase asociatii profesionale in domeniul financiar, dintre care amintesc: ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), AAFBR (Asociatia Analistilor Financiari-Bancari din Romania) si CFA (Chartered Financial Analyst Society), parteneriate care contribuie la consacrarea acestui eveniment drept cel mai amplu proiect de educatie specializata in cadrul industriei serviciilor financiare.

Temele puse in discutie in cele patru zile de dezbateri sunt de mare actualitate si prezinta un interes deosebit atat pentru sistemul bancar si financiar-nebancar, cat si pentru economia reala. Astfel, abordarile privind managementul riscurilor, strategiile anti-frauda si guvernanta corporativa constituie subiecte in legatura directa cu elementul central al discutiilor de astazi, respectiv creditarea. Este bine cunoscut faptul ca activitatea de creditare reprezinta un factor important al cresterii economice si principalul obiectiv al bancilor.

Din analizele economice recente, rezulta necesitatea accelerarii, pe baze sustenabile, a creditarii firmelor. Aceasta deoarece accesul la finantare are un impact important asupra activitatii economice.

Majoritatea companiilor au nevoie de creditare, intr-o anumita proportie, pentru a-si pune in miscare mecanismele si procesele interne. In practica, se intalnesc frecvent cazuri in care o firma poate sa obtina un credit comercial de la furnizori, pe termen de 30 de zile, dar propriul ei ciclu de vanzari poate fi de 60, 90 sau chiar mai multe zile. Ceea ce inseamna ca exista un decalaj care poate fi relativ lung ca durata intre momentul in care firma trebuie sa-si plateasca furnizorul si momentul in care ea insasi este platita de beneficiari. Pentru a surmonta acest decalaj dintre plati si incasari, finantarea bancara este primordiala. Daca un agent economic nu are acces la creditare, intregul ciclu al activitatii economice se poate opri. Daca bancile nu crediteaza, nu se declanseaza in economie efectul favorabil de multiplicare a circuitului banilor in economie.

Creditarea alimenteaza cresterea economica, permitand intreprinderilor sa investeasca mai mult decat disponibilul efectiv, populatiei sa achizitioneze case si bunuri de folosinta indelungata fara a economisi intregul cost al acestora in avans, iar guvernelor sa isi gestioneze adecvat politica fiscal-bugetara si sa investeasca in proiectele de infrastructura, atat de necesare pentru sustinerea economiei.

Aceleasi concluzii se pastreaza si atunci cand nu vorbim numai de creditarea clasica, ci si despre conturile overdraft sau descoperit de cont. Daca bancile decid sa reduca aceste facilitati acordate firmelor, acestea din urma vor intampina dificultati determinate de scaderea flexibilitatii in procesul de gestionare a propriilor bugete. O astfel de evolutie nefavorabila poate cauza un ciclu vicios rezultat din imposibilitatea de plata de catre firme a partenerilor de afaceri, acumularea de datorii si scaderea generala a increderii in sistemul economic si financiar. In Romania, la momentul actual, viteza de crestere a intermedierii financiare este limitata, pe fondul actiunii unor factori structurali, atat pe partea ofertei de credit, cat si pe partea cererii de credit. Acestia vizeaza in principal: procesul de reducere a creditelor neperformante; fenomenul de dezintermediere la nivelul institutiilor de credit; problemele legate de sanatatea financiara si disciplina de plata a firmelor; bancabilitatea scazuta pentru o parte ridicata dintre gospodarii; gradul redus de educatie financiara in societate etc.

Aceasta stare de fapt reclama adoptarea de masuri pe mai multe paliere, din care, in opinia mea, esential este cel referitor la imbunatatirea performantelor financiare ale firmelor. In acest fel, se poate asigura orientarea sporita a resurselor bancilor catre finantarea segmentului companiilor, sprijinind dezvoltarea acestora, implicit cresterea economica si crearea de locuri de munca mai stabile si mai bine platite.

Criza financiara ne-a reamintit rolul crucial pe care il au bancile in oferirea de imprumuturi pentru economie, in special in situatii dificile. Acest rol de finantator al economiei difera de cel prezentat in modelele traditionale de creditare bancara. In special, cu ocazia crizei financiare am observat ca intregul mecanism de transmisie monetara s-a schimbat ca urmare a de-reglementarii, a inovarii financiare si a rolului tot mai mare al investitorilor institutionali. Aceasta evolutie a condus la schimbari in modelele de afaceri ale bancilor si la utilizarea mai intensa a surselor alternative de finantare existente pe piata, cum ar fi, de exemplu, piata securitizarii.

Impactul noilor modele de afaceri si al inovarii financiare asupra mecanismului de transmisie a politicii monetare impune o supraveghere financiara mai cuprinzatoare si mai intensa, inclusiv la nivelul institutiilor financiare nebancare (asa-numitul sistem bancar alternativ), largind astfel perimetrul de reglementare prudentiala. Aceasta evolutie, la randul sau, impune ca bancile centrale sa solicite date tot mai cuprinzatoare si mai timpurii privind institutiile de credit si alti intermediari financiari, in special datele referitoare la acele entitati care ar putea deveni de importanta sistemica.

Bancile trebuie sa faca fata noilor cerinte de reglementare si sa gaseasca un echilibru intre dezvoltarea propriei afaceri si protectia clientilor, persoane juridice si fizice.

In categoria noilor cerinte de reglementare se inscrie si propunerea Comisiei Europene, din luna martie a anului curent, privind pachetul legislativ care vizeaza accelerarea reducerii volumului creditelor neperformante din sectorul bancar, ce are in vedere, printre altele, incurajarea dezvoltarii pietelor secundare pentru credite neperformante. Astfel, prin aceasta initiativa se urmareste elaborarea unui set armonizat de cerinte pentru administratorii de credite, precum si instituirea unui regim de supraveghere a activitatii acestora. De asemenea, in scopul asigurarii transparentei in legatura cu transferul creditelor, Comisia propune si instituirea, in sarcina cesionarilor de credite, a obligatiei de raportare catre autoritati.

IMM-urile reprezinta categoria dominanta de firme in cadrul economiei europene. De exemplu, in zona euro, acest tip de companii reprezinta 98% din numarul total de firme, angajand 75% din resursa umana activa si generand circa 60% din valoarea adaugata a regiunii.

Tinand cont ca relatia IMM-banci este, in multe cazuri, limitata (de exemplu, in Romania circa 80% dintre aceste firme nu au avut niciodata un credit bancar), se desprinde necesitatea imbunatatirii gradului de educatie financiara in randul antreprenorilor din acest segment de afaceri, prin programe specifice, tinand cont si de responsabilitatea sociala pe care institutiile financiare o au fata de societate.

De asemenea, politicile publice ar trebui sa promoveze educatia intreprinzatorilor, in scopul cunoasterii si intelegerii de catre acestia a gamei largi de instrumente financiare disponibile, precum si a modificarilor legislative relevante pentru activitatea IMM-urilor. Astfel, s-ar majora gradul de incluziune financiara a acestei categorii de intreprinderi, prin sporirea accesului lor la diferite servicii financiar-bancare.

Educatia financiara a IMM-urilor se impune, totodata, sa aiba in vedere si responsabilizarea antreprenorilor fata de propria afacere, prin intelegerea riscurilor si a necesitatii asumarii raspunderii pentru deciziile economice adoptate. In prezent, sectorul IMM din Romania prezinta o serie de vulnerabilitati structurale concretizate in capitalizarea precara, volumul substantial al arieratelor si pierderilor, frecventa ridicata a cazurilor de insolventa etc.

Astfel, managerii IMM trebuie stimulati pentru adoptarea unei abordari strategice pe termen lung referitor la propria afacere, cu accent pe analiza si planificarea financiara, dobandirea unor competente avansate in domeniul digital si al comunicarii. Preocupari deosebite trebuie avute in vedere inclusiv in ceea ce priveste imbunatatirea calitatii planurilor de afaceri ale intreprinderilor nou-infiintate (start-up-uri) si a proiectelor de investitii pentru IMM-uri, in special pentru segmentele de activitate cu un nivel mai ridicat al riscului.

Si, cu siguranta nu e intamplator faptul ca azi ne aflam si discutam despre aceste lucruri chiar in locul unde se elaboreaza programe de educatie financiara, la Institutul Bancar Roman, educator social strategic la nivelul economiei nationale, care actioneaza conform coordonatelor recomandate de membrii sai fondatori, Banca Nationala a Romaniei si Asociatia Romana a Bancilor.

Un lucru este cert, in contextul revolutiei digitale, activitatea institutiilor de credit se schimba, iar acest proces va continua, dupa ce, mult timp, sectorul bancar a incercat sa se schimbe cat mai putin, ajustandu-si doar modelele de lucru la modificarile tehnologice, insa, in esenta, pastrandu-si structura. Actuala revolutie digitala schimba total modul in care clientii interactioneaza cu banca, acestia asteptandu-se ca oricand si oriunde sa beneficieze de o experienta ultra-personalizata in relatia cu institutia de credit.