Sectorul siderurgic al Romaniei este responsabil pentru aproximativ 6,3% din emisiile nationale de dioxid de carbon, context in care decarbonizarea productiei de otel primar ramane una dintre provocarile cele mai presante pentru viitorul industriei romanesti, potrivit unui raport publicat de Energy Policy Group (EPG). Productia conventionala de otel primar, un proces cu emisii ridicate de carbon, se confrunta cu o presiune crescanda de a se transforma, in contextul angajamentelor climatice ale UE: eliminarea treptata a alocarilor gratuite sub sistemul de comercializare al certificatelor de gaze cu efect de sera (EU ETS), viitoarele regulamente privind produsele sustenabile, si pretul crescand al carbonului. Aceste provocari sunt insuficient recunoscute in strategiile industriale si climatice ale Romaniei: Strategia pe Termen Lung, draftul Planului National Integrat pentru Energie si Clima si draftul Strategiei Industriale a Romaniei 2023-2027 nu considera indeajuns magnitudinea provocarii generate de transformarea sectorului siderurgic si oportunitatile aduse de productia de otel verde.

Desi sectorul siderurgic al Romaniei si-a redus activitatea comparativ cu 1990, acesta contribuie in continuare in mod semnificativ la economia nationala si la forta de munca, generand aproximativ 6,3% din emisiile nationale de dioxid de carbon (CO₂). Aceste contributii sunt dominate de Liberty Galati, singurul producator de otel primar inca activ in Romania, cu aproape 5.000 de angajati si emisii de 4,39 milioane de tone (Mt) de CO₂ in 2021 (5,9% dn emisiile totale de CO₂ la nivel national). Combinatul siderurgic este un contribuitor important la economia judetului Galati, una dintre zonele de Tranzitie Justa ale Romaniei, dar si un actor esential pentru incercarile de a reinvigora industria grea a Romaniei si pentru ambitiile de a furniza otel de inalta calitate si cu emisii reduse de carbon catre sectoarele prelucratoare, precum industria auto, atat in Romania cat si in alte tari.

Traiectoria principala de decarbonizare profunda a productiei primare de otel este inlocuirea procesului conventional blast furnace-basic oxygen furnace (BF-BOF) cu procesul de reducere directa a minereului de fier (direct reduction of iron, DRI), cu topirea ulterioara in cuptoare cu arc electric (DRI-EAF). Impactul climatic pozitiv al acestei transformari depinde de utilizarea hidrogenului cu emisii reduse de carbon ca agent de reducere in procesul DRI si de alimentarea intregului proces siderurgic cu electricitate din surse regenerabile. Inlocuirea procesului BF-BOF cu un proces DRI-EAF alimentat de hidrogen va transforma mixul de combustibili si resurse al productiei primare de otel prin tranzitia de la combustibili fosili la electricitate si hidrogen. De asemenea, materiile prime necesare procesului de productie vor suferi schimbari, inclusiv prin cresterea semnificativa a cererii de fier vechi. Alte rute de decarbonizare sunt conversia completa la productia secundara de otel (folosind fier vechi sau fier verde importat) sau captarea emisiilor de carbon, ambele infruntand propriile bariere de implementare.

Liberty Galati a anuntat public planul sau de decarbonizare care implica inlocuirea procesului BF-BOF cu DRI-EAF, utilizand intr-o faza de tranzitie gazul metan ca agent de reducere DRI, urmand ca acesta sa fie inlocuit cu 100% hidrogen regenerabil pana in 2030. Acest plan (planul „GreensteelL”) va fi implementat in paralel cu o dublare a productiei de otel, atingand 4,1 Mt de otel lichid pana in 2030. Conform estimarilor noastre, implementarea planului GreensteelL ar putea reduce emisiile din productia de otel lichid (care genereaza 81% din emisiile productiei primare de otel) cu 93% pana in 2030, adica o reducere de 3.26 Mt CO₂ pe an. Aceasta transformare ar putea oferi un avantaj competitiv semnificativ companiei ca furnizor de otel verde, contribuind la aprovizionarea unei cereri crescande de otel verde, venit mai ales dinspre industria auto. De asemenea, transformarea ar putea lansa o economie verde locala, inclusiv pentru productia de electricitate regenerabila si de hidrogen, pentru a satisface cererea de 160,000 de tone/an a viitorului proces DRI-EAF la Liberty Galati.

Pentru transformarea profunda a combinatului siderurgic conform planului Greensteel este necesara o mobilizare masiva pentru instalarea de capacitati de energie regenerabila, investitii in productia de hidrogen regenerabil si asigurarea unei aprovizionari fiabile cu fier vechi. Consumul de electricitate al procesului de productie de otel lichid va creste de zece ori, iar atingerea tintelor de emisii din planul Greensteel, chiar si in cazul in care hidrogenul regenerabil nu este produs domestic, va fi posibila doar daca mixul de energie electrica al Romaniei isi injumatateste intensitatea emisiilor de carbon. Daca hidrogenul este produs domestic, vor fi necesare capacitati suplimentare de energie regenerabila de 6,35 GW, 136% din capacitatea totala instalata de energie solara si eoliana la nivel national, in ianuarie 2024. Cererea de hidrogen regenerabil a Liberty Galati in 2030 va fi mai mare decat consumul intregii economii prevazut in Strategia Nationala pentru Hidrogen, iar consumul de fier vechi al companiei va creste de patru ori, ajungand la un necesar egal cu 80% din exporturile actuale de fier vechi ale Romaniei. Costul investitional al transformarii tehnologice, precum si costul operational pentru producerea hidrogenului regenerabil, va necesita sustinere din partea statului, in mod direct cat si indirect, pentru a creste certitudinea investitiilor.

Pentru ca sectorul siderurgic romanesc sa poata deveni varful de lance al transformarii industriale si al revigorarii competitivitatii industriei prelucratoare este necesara elaborarea de planuri concrete si detaliate de transformare, care sa fie sincronizate cu strategiile industriale si climatice nationale. Finantarea publica bine directionata si inteligent dimensionata, prin instrumente precum cele pentru sustinerea pietei pentru otel verde cum Achizitiile Publice Verzi si Contractele pentru Diferenta de carbon (CCfDs) este esentiala pentru sustinerea costurilor investitionale ridicate, mai ales in urmatorul deceniu cand alocarile gratuite pentru operatorii industriali vor fi eliminate treptat. Trebuie de asemenea planificata si dezvoltarea infrastructurii: instalarea de capacitati de electricitate regenerabila si de electrolizoare, modernizarea si consolidarea sistemului energetic national, si construirea infrastructurii de transport pentru hidrogen. Vor fi necesare si noi lanturi de aprovizionare cu materii prime si mai ales o regandire a exporturilor de fier vechi din Romania. Toate aceste actiuni vor fi necesare indiferent de traiectoria de decarbonizare aleasa de Liberty Galati si necesita o schimbare de abordare a problematicii transformarii industriale din partea autoritatilor nationale.