Investitiile in raportarile de mediu, sociale si de guvernanta corporativa (ESG) si implementarea efectiva a acestora sunt puse sub semnul intrebarii din cauza lipsei de standardizare, de reglementare si de scop comun, se arata in The emerging sustainability information ecosystem, ultimul raport publicat de EY si Oxford Analytica. Inflatia in crestere si razboiul din Ucraina agraveaza aceste provocari.

Potrivit raportului, acuzatiile tot mai numeroase de "greenwashing" au devenit una dintre provocarile majore pentru credibilitatea si succesul ESG. Abordarea acestor provocari si consolidarea increderii in sistem este responsabilitatea numerosilor actori care modeleaza ecosistemul sustenabilitatii, astfel incat ESG sa ajunga sa fie vazuta de toate partile co-interesate la egalitate cu ecosistemul general acceptat de raportare financiara.

Raportul sustine ca nu s-a ajuns la un acord cu privire la ceea ce ar trebui sa includa ESG, la modul de aplicare a parametrilor conveniti si la cea mai buna utilizare a datelor disponibile. Pentru a spori increderea in ESG, "The emerging sustainability information ecosystem" (Ecosistemul emergent al informatiilor privind sustenabilitatea) puncteaza cinci domenii de baza care trebuie abordate:

1. Cresterea transparentei ratingurilor ESG

2. O mai buna intelegere a diverselor utilizari ale informatiilor privind sustenabilitatea

3. Audit independent, alaturi de standarde si rigurozitate sporita in materie de raportare, cum se face in cazul raportarii financiare

4. Elaborarea unor taxonomii general acceptate in materie de finantare durabila, pentru a contribui la eliminarea confuziei cu privire la ceea ce este considerat sustenabil si ceea ce nu este

5. Reducerea barierelor de intrare pentru cei din economiile emergente.

Massimo Bettanin, Partener Schimbari Climatice si Sustenabilitate, EY Romania: "Raportul ofera cateva recomandari utile care abordeaza aspecte precum materialitatea, transparenta, metodologia de rating, fiabilitatea datelor etc., care pot submina credibilitatea sistemului de informatii privind sustenabilitatea. Interesant este faptul ca subliniaza, de asemenea, necesitatea de a extinde domeniul de aplicare al raportarii nefinanciare pentru a furniza informatii relevante cu privire la impactul pe care activitatile legate de sustenabilitate, serviciile si produsele organizatiei il au sau il pot avea asupra mediului si societatii in general, pe langa riscurile mai consolidate legate de ESG care afecteaza intreprinderea”.

Dupa cum se mentioneaza in raport, aceste doua utilizari primare ale informatiilor legate de durabilitate "nu se exclud reciproc, dar sunt adesea confundate", cele din urma fiind destinate in primul rand sa sprijine partile interesate financiare in luarea unor decizii de investitii "in cunostinta de cauza", in timp ce primele sunt mai importante pentru o gama mai larga de parti interesate, cum ar fi comunitatile locale, clientii, angajatii, autoritatile de reglementare etc.

„Cu toate acestea, un numar tot mai mare de dovezi indica faptul ca impactul negativ sau pozitiv semnificativ asupra mediului si societatii poate afecta adesea, negativ sau pozitiv, performanta financiara a unei organizatii in materie de costuri - de exemplu, cresterea costurilor datorate cheltuielilor de curatare, amenzi, despagubiri, intarzieri in obtinerea unor autorizatii, fata de costurile reduse rezultate in urma programelor de eficienta energetica si a resurselor, a proceselor de evitare si minimizare a deseurilor etc. - veniturile -de ex. venituri mai mici ca urmare a inchiderii activitatii, a pierderii licentei de functionare, a boicotarii produselor de catre clienti, fata de venituri mai mari ca urmare a exploatarii de noi piete si/sau a extinderii celor existente sau a influentarii preferintelor consumatorilor etc. - si alocarea de capital - de exemplu, riscul activelor blocate, care ar putea sa nu mai genereze randamentele asteptate pe termen lung din cauza unor probleme sociale - confirmand legatura dintre aceste doua perspective, aparent diferite.

Acest concept a fost preluat atat de standardul "Material Topic" al GRI din 2021, cat si de noua Directiva a UE despre raportarea privind dezvoltarea durabila a intreprinderilor (CSRD), prin conceptul de "dubla materialitate" si sunt convins ca o comunicare mai cuprinzatoare si mai transparenta a impactului organizatiilor, atat pozitiv cat si negativ, va contribui la imbunatatirea credibilitatii si a increderii in sistemul de raportare nefinanciara, atat de catre partile interesate financiare, cat si de cele nefinanciare" - a completat Massimo Bettanin.

Raportul evidentiaza necesitatea unei mai bune intelegeri a ratingurilor ESG, a relevantei - inclusiv a diverselor utilizari ale informatiilor privind sustenabilitatea, precum si a conditiilor necesare pentru a permite auditul. Desi exista legaturi tot mai stranse intre ESG si raportarea financiara, raportul identifica vocile si perspectivele suplimentare care modeleaza ecosistemul ESG, inclusiv societatea civila si persoanele angajate. Raportul face apel la o mai mare implicare a acestor grupuri pentru elaborarea unor standarde de raportare si de publicare, a unor taxonomii de finantare durabila si a unor ratinguri ESG care sa serveasca investitorilor, inclusiv celor care se concentreaza pe riscul financiar si pe impactul social.