In pofida multiplelor posibilitati de a cuantifica dimensiunea saraciei energetice, una dintre provocarile cele mai mari legate de studiul acestui fenomen se refera tocmai la masurarea lui intr-un mod care sa permita si ilustrarea diversitatii de cauze si de simptome si care sa permita elaborarea de politici publice eficiente.

In literatura de specialitate sunt identificati nu mai putin de 41 de indici compoziti, care au la baza trei niveluri de analiza (macro, meso si micro) si trei dimensiuni importante (economic, social si de mediu), oferind o grila mai comprehensiva pentru intelegerea saraciei energetice (Siksnelyte-Butkiene et al. 2021). Chiar daca variabilele legate de incredere, cooperare sau cele legate de mediu si acces la surse regenerabile de energie sunt foarte importante si in context romanesc, cele mai multe analize au avut in vedere urmatorii indicatori, folositi la nivel international:

- 2M (gospodaria cheltuie mai mult decat dublul medianei nationale pentru energie) - acest indicator este relevant in special pentru zonele urbane. Acest indicator este important pentru ca poate indica valorile si comportamentul unei gospodarii. In Romania, conform datelor ABF (2020), 20,5% din gospodarii sunt identificate drept sarace energetic pe baza acestui indicator.

- M/2 (gospodaria cheltuie mai putin de jumatatea medianei nationale pentru energie - “saracie energetica ascunsa”) - acest indicator este reprezentativ mai degraba in mediul rural, acolo unde sunt cele mai multe gospodarii care au un nivel redus de consum energetic. Este posibil sa fie un consum suficient pentru unele gospodarii, insa nu exista mijloace precise pentru evaluarea acestui fapt. In Romania, conform datelor ABF (2020), 19% din gospodarii sunt identificate drept sarace energetic pe baza acestui indicator.

- LIHC (gospodaria cade sub pragul de saracie dupa plata energiei si cheltuie mai mult decat mediana nationala pentru energie, „Low Income, High Cost”) - acest indicator arata ca cheltuielile sunt prea mari raportat la venituri. In Romania, conform datelor ABF (2020), 10,5% din gospodarii s-au incadrat in aceasta categorie.

- 10% - o gospodarie este in saracie daca cheltuie mai mult de 10% din venituri cu energia. In Romania, conform datelor ABF (2020), 33,3% din gospodarii s-au incadrat in aceasta categorie.

 

Conform studiului “Saracia energetica in Romania si nevoia schimbarii de paradigma” (CSD 2021, pe baza datelor din ABF 2018), 32% din gospodariile din Romania se confrunta cu situatii asociate saraciei energetice. Estimarea are la baza mai multi indicatori folositi in identificarea si prezentarea fenomenului din diferite perspective (venituri, venituri raportate la cheltuieli, cheltuieli cu facturile de energie). Pe langa aceasta estimare, valorile actualizate ale indicatorilor amintiti mai sus sunt urmatoarele:

2M - 20,5%

M/2 -19%

LIHC - 10.5%

10% - 33,3%

Pentru o perspectiva mai buna in timp, redam in figura de mai jos evolutia principalilor indicatori pentru perioada 2013-2020 (cu exceptia indicatorului 10%, calculat pentru 2016-2020). In absenta unor date pentru 2021 sau 2022, nu putem estima inca impactul pe care il au asupra valorilor acestor indicatori cresterile preturilor la energie din sezonul rece 2021-2022, dar nici impactul cumulat al masurilor de plafonare si compensare a facturilor. De asemenea, nu putem cuantifica inca impactul razboiului din Ucraina, care va deveni vizibil mai ales in sezonul rece 2022-2023.

Indicatorii asociati saraciei energetice din ancheta EU-SILC - prezenta mucegaiului in locuinte, perceptia asupra confortului termic din locuinte si existenta restantelor la plata facturilor - se bazeaza in special pe perceptia respondentilor asupra starii cladirilor in care locuiesc si trebuie, de asemenea, interpretati si folositi cu precautie. Pentru 2020, datele arata ca 10% din gospodariile din Romania raporteaza prezenta mucegaiului in locuinte. Acuratetea informatiilor este discutabila, in contextul in care, in 2019, in urma unui sondaj reprezentativ organizat in municipiul Cluj-Napoca, 20% din gospodarii au raportat prezenta mucegaiului. Intrucat acesti indicatori se bazeaza pe perceptii, pe care operatorul care administreaza chestionarul trebuie sa le preia intocmai cum sunt declarate, apar intrebari cu privire la corespondenta dintre raspunsuri si realitate. Mai mult, experti in audit energetic indica faptul ca mucegaiul poate aparea si in cazul unei locuinte ventilate insuficient si nu este neaparat cel mai bun indicator folosit pentru masurarea saraciei energetice.

Referitor la variabila legata de confortul termic, aceasta masoara preferintele individuale legate de temperatura din interiorul locuintelor, deci este un indicator bazat pe perceptii, nu pe masuri care pot fi standardizate. Totusi, acesti indicatori bazati pe perceptii isi pastreaza relevanta, mai ales ca, in fundamentarea teoretica a studiului saraciei energetice, abordarea capabilitatilor castiga tot mai mult teren. Aceasta accentueaza tocmai pe felul in care un individ isi construieste propria versiune asupra propriei vieti si a necesitatilor pe care le are pentru a duce o viata de calitate satisfacatoare.

Toti indicatorii mentionati mai sus prezinta aspecte diferite ale saraciei energetice si, in absenta vreunui indicator care sa fie cel „corect”, care sa poata da de unul singur intreaga dimensiune a saraciei energetice sub toate formele ei si sa permita identificarea precisa a gospodariilor sarace energetic, fiecare merita folosit in continuare. Insa interpretarea lor trebuie sa tina cont de cateva nuante. Pe langa cele amintite deja mai sus, acesti indicatori nu ofera informatii despre starea cladirilor (an de constructie, materiale folosite, reabilitare termica, nivel performanta energetica, etc), element important atat in intelegerea saraciei energetice, cat si in elaborarea de politici publice.

In al doilea rand, chiar daca seturile de date (de regula ABF sau EU-SILC) pe baza carora se calculeaza acesti indicatori au la baza o esantionare reprezentativa pe regiuni de dezvoltare, colectarea lor poate fi uneori problematica. Astfel, persoanele care locuiesc in zone informale sunt, foarte probabil, subreprezentate. La fel, exista informatii contradictorii despre persoanele din mediul rural care folosesc lemnul drept combustibil de incalzit sau care combina mai multe surse de incalzire (de exemplu, in mediul urban, termoficare cu suplimentare din surse pe baza de gaz sau energie electrica).

Nu in ultimul rand, valorile indicatorilor bazati pe venituri si cheltuieli sunt puternic influentate de fluctuatiile veniturilor, ale preturilor, perioade de consum crescut si de masurile pe care le iau uneori guvernele pentru limitarea preturilor. De exemplu, cresterile salariale din anul 2017, cresterile consumurilor ca urmare a carantinei din perioada pandemiei, fluctuatiile preturilor dupa liberalizarea completa a pietelor de energie, urmate de masurile de plafonare si compensare de dupa ianuarie 2022. Valorile indicatorilor trebuie puse in astfel de contexte, care ar explica mai bine si fluctuatiile. Asadar, chiar si cu ajutorul indicatorilor, imaginea saraciei energetice ramane distorsionata.

Doua probleme suplimentare ingreuneaza masurarea si interpretarea saraciei energetice din perspectiva datelor: capacitatea administrativa redusa si lipsa de cooperare a celor care detin date relevante (in special din partea mediului privat).

Intrucat autoritatile locale fie au capacitate redusa de colectare si sistematizare a datelor, fie nu au resursele disponibile pentru a initia culegerea de date, informatii importante despre fondul de locuinte sau despre diferitele dimensiuni ale vulnerabilitatii energetice nu pot fi colectate sau accesate de catre alte institutii sau de catre cercetatori. Lipsa unui registru unic al cladirilor din Romania care sa includa informatii despre anul si materialele de constructie, performanta energetica a cladirii si alte detalii tehnice, duce la excluderea datelor de acest tip in elaborarea de politici publice eficiente si cat mai cuprinzatoare in ceea ce priveste saracia energetica.

In al doilea rand, colaborarea limitata a companiilor de energie, care nu acorda acces la datele de consum, ingreuneaza crearea unei imagini cat mai aproape de realitate asupra saraciei energetice. Lipsa de cooperare se manifesta atat fata de cercetatorii care solicita acces la date, dar si fata de institutii ale statului sau autoritati locale care doresc sa elaboreze politici adecvate pentru contextele locale.

 

Datele colectate de catre INS prin anchete precum ABF si EU-SILC sau prin Recensamant joaca un rol important in a crea o perspectiva asupra saraciei energetice, insa pentru designul de politici publice este nevoie de indicatori agregati care sa surprinda si situatia cladirilor, numarul si specificul asezarilor informale, particularitatile mediului rural/urban etc.

In acest sens, propunerile expertilor arata necesitatea pilotarii unor studii pe saracie energetica care sa fie dublate de datele existente deja. Relevanta unui asemenea efort revine din faptul ca tema este transversala si un criteriu de indeplinire a obiectivelor in mai multe politici publice. Unele studii pilot pot fi implementate la nivelul UAT-urilor cu sprijinul autoritatilor, acolo unde este cazul. Spre exemplu, studii similare celui initiat la Cluj-Napoca care si-a propus crearea unei harti interactive a saraciei energetice ar putea fi continuat sau pilotat si in alte localitati.

Important de mentionat este faptul ca orice proces de colectare ar trebui sa fie simplificat, tocmai pentru a nu pune o presiune mare pe resursele si capacitatea administrativa a unor institutii publice si pentru a face procesul usor de implementat si urmat pentru toate institutiile implicate. Sprijinul companiilor furnizoare de energie, prin punerea la dispozitie a datelor de consum, ar reprezenta un aspect important in intelegerea mai buna a fenomenului. In cazul comunitatilor informale, datele furnizate de mediatorii comunitari si asistentii sociali ar adauga informatii importante discutii, mai ales ca in aceste zone autoritatile locale nu sunt tot timpul punctele centrale de sprijin pentru persoanele aflate in vulnerabilitate.

 

Infiintarea ghiseelor unice este vazuta in principal ca o solutie pentru a oferi sprijin gospodariilor si pentru a sprijini procesul de elaborare de politici locale pentru combaterea saraciei energetice, insa astfel de entitati pot prelua si sarcina de a agrega date deja existente sau de a initia colectarea unora noi. Sursele financiare provenite din PNRR pot fi orientate catre pregatirea unei infrastructuri de culegere de date pe termen lung, dincolo de termenele prevazute in PNRR, prin elaborarea unor metodologii de culegere a datelor si prin crearea de competente la nivelul primariilor si consiliilor judetene, in colaborare cu directiile judetene din cadrul INS.

In contextul asezarilor informale, one-stop-shopurile ar putea fi implementate cu ajutorul ONG-urilor care ofera servicii sociale sau prin intermediul mediatorilor comunitari, astfel incat aceste entitati sa devina o punte de legatura intre aceste comunitati si autoritatile locale si sa ofere oportunitatea de a culege date in zone ale societatii subreprezentate in anchetele deja existente. Studii desfasurate in zone informale din judetele Suceava si Botosani au aratat ca intre autoritati si comunitatile vulnerabile este o relatie de neincredere, iar structurile de putere locala nu sunt proactive in rezolvarea problemelor structurale cu care se confrunta aceste comunitati.

 

Certificatele de performanta energetica includ cele mai importante detalii despre cladiri: aspecte tehnice, nivel de performanta energetica, anul construirii, materialele folosite, etc. Din prisma informatiilor incluse, aceste certificate pot fi instrumente adiacente importante in identificarea gospodariile vulnerabile la saracie energetica, complementare cu cele amintite mai sus.

Din aceasta perspectiva, situatia ideala ar fi cea in care toate cladirile rezidentiale din Romania care nu au acest certificat sa fie incluse intr-un proces amplu de mapare. Acest proces ar fi si un instrument prin care Romania ar contribui la European LogBook, baza de date europeana ce isi propune sa evalueze starea cladirilor din toate tarile membre UE. Chiar daca Certificatul este in sine un instrument util, exista cateva aspect problematice ridicate in discutii. In primul rand, nu exista o obligativitate clar formulata in legislatie pentru aceste certificate. Cladirile care se vor renova prin intermediul Renovation Wave - PNRR, vor primi si certificate, insa reabilitarile termice facute prin alte fonduri nu au inclus tot timpul si acest aspect. Pentru cladirile incluse in circuitul economic care au fost subiectul unor contracte de vanzare-cumparare, certificatul ramane obligatoriu.

Problema este mai degraba cu acele locuinte care au o valoare de piata redusa (mediul rural sau urban mic) si sunt locuite de proprietari cu venituri reduse, care nu isi permit eliberarea acestui certificat. In contextul PNRR-ului ar fi o fereastra de oportunitate pentru evaluarea cladirilor si eliberarea de certificate (forme simplificate), prin activitatea de teren a viitorilor experti energetici (vor fi formati aproximativ 2000 de experti), care pot mapa si comunitatile informale si mai izolate. Insa acest proces presupune o initiativa nationala care sa fie sustinuta si la nivel local de autoritati. In plus, Ministerul Dezvoltarii ar trebui implicat in acest proces, pentru ca toate datele sa fie raportate si colectate intr-un singur loc. Pana acum, datele colectate de minister nu au ajuns sa fie sistematizate si accesibile intr-o baza de date coerenta.