GREENPEACE ROMÂNIA

Greenpeace România consideră că modernizarea sectorului energetic trebuie să se bazeze pe accelerarea investițiilor în surse regenerabile, stocare, rețele inteligente și eficiență energetică, concomitent cu descentralizarea producției și reducerea dependenței de combustibili fosili. Reprezentanții organizației indică drept priorități pentru perioada 2026-2030 dezvoltarea infrastructurii de distribuție și interconectare, integrarea capacităților fotovoltaice și eoliene, extinderea soluțiilor de stocare și crearea unui cadru funcțional pentru comunitățile de energie și partajarea energiei. În opinia Greenpeace, ritmul actual al investițiilor în regenerabile rămâne sub potențialul României, principalele blocaje fiind capacitatea rețelelor, procedurile administrative și de racordare, precum și cadrul de reglementare. Vlad Cătună, Andrei Crăciun și Alin Tănase, coordonatori de campanii în cadrul Greenpeace România, explică direcțiile pe care organizația le susține pentru creșterea rezilienței infrastructurii, integrarea prosumatorilor și realizarea unei tranziții energetice care să genereze beneficii economice inclusiv pentru comunitățile dependente în prezent de industriile fosile. 

- Cum apreciați situația actuală a sistemului energetic din România și care considerați că sunt principalele vulnerabilități care ar trebui abordate cu prioritate în următorii ani, inclusiv din perspectiva securității energetice și a rezilienței infrastructurii?
Vlad Cătună: Situația actuală din sectorul energetic românesc este extrem de delicată. Nu întâmplător autoritățile au declarat stare de urgență în acest domeniu. România are nevoie de un sistem capabil să facă față secetei, valurilor de căldură, războaielor și atacurilor și care, în același timp, să asigure prețuri decente pentru populație. Or, modelul actual, centralizat și învechit, a fost pus serios la încercare de seceta prelungită din Europa și a ajuns aproape de colaps. Debitele scăzute ale Dunării au dus la oprirea celor două reactoare de la Cernavodă, în timp ce producția hidro a fost, la rândul său, afectată. Aproape în fiecare săptămână aflăm despre noi avarii la termocentralele pe cărbune.
În aceste condiții, echilibrul a fost menținut prin importuri masive de energie în orele de vârf, însă la costuri ridicate, resimțite mai ales de consumatorii casnici. Nu în ultimul rând, o contribuție importantă au avut-o cei peste 360.000 de prosumatori. 

- Ce investiții considerați prioritare în România în perioada 2026-2030 și ce rol ar trebui să aibă dezvoltarea rețelelor electrice, capacitățile de stocare și digitalizarea infrastructurii energetice?
Vlad Cătună: Greenpeace România susține o tranziție energetică către un sistem energetic rezilient care este diversificat, descentralizat, flexibil și decarbonizat. Și bineînțeles, unul care este ieftin. Iar când spunem rezilient ne referim la scenariile de risc care pot afecta asigurarea alimentării cu energie electrică, fie că vorbim de atacuri cibernetice, valuri de frig, crize în asigurarea combustibililor fosili, secetă, cutremur sau conflicte militare. Investițiile prioritare ar trebui să meargă în zona modernizării și descentralizării sistemului energetic național. Deja am experimentat că un sistem centralizat este extrem de vulnerabil la fenomene meteo extreme. Iar experiența Ucrainei arată în mod clar că un sistem energetic bazat pe concentrarea producției de energie în unități de energie convenționale de mari dimensiuni înseamnă riscuri majore pe timp de război.
România trebuie să iasă din modelul de producție extrem de concentrat. Din perspectiva statului român, principalul motor al tranziției ar trebui să fie, dacă nu mediul, atunci prețul facturii și independența energetică. Ori, un preț scăzut la factură și independenta energetică nu le vom obține dacă ne vom spori dependența de gazul fosil și dacă vom continua să aruncăm bani pe fereastră pe proiecte science fiction de tipul SMR-urilor de la Doicești. România trebuie să vireze către un sistem descentralizat bazat pe mii de surse de producție, instalații de stocare a energiei, măsuri de eficiență energetică, o capacitate ridicată de interconectare transfrontalieră și de sute de mii de cetățeni și comunități de energie care își produc și consumă energia local. Și, bineînțeles, trebuie să introducă masiv programe care oferă energie electrică activă la cost 0 lei /kWh în intervalele orare când producția de energie verde este în exces. Am văzut că actuala criză energetică, a dezmorțit autoritățile din idila gaz/ nuclear și că investițiile în soluții de stocare, energie verde cresc vertiginos. 

- Considerați că ritmul actual al dezvoltării producției RES este suficient pentru atingerea obiectivelor de tranziție energetică și care sunt principalele bariere - administrative, legislative, de racordare sau de finanțare - care încetinesc investițiile?
Vlad Cătună: Deși dezvoltarea proiectelor fotovoltaice și eoliene poate fi considerată accelerată, ritmul actual este încă insuficient dacă îl raportăm la potențialul României și, mai ales, la nevoia de a construi un sistem energetic sigur, care poate absorbi șocuri și se poate adapta, dar să fie și accesibil. Avem nevoie de mai multă energie regenerabilă nu doar pentru atingerea obiectivelor climatice, ci pentru a reduce vulnerabilitatea oamenilor în fața prețurilor ridicate la energie și pentru a contribui la reducerea sărăciei energetice, unde România continuă să aibă probleme importante, după cum arată și analizele Observatorului Român al Sărăciei Energetice. În același timp, energia trebuie să rămână disponibilă și accesibilă pentru sectorul economic. Prețul are un rol important în competitivitatea economiei și în presiunile inflației pe care le resimțim.
În ceea ce privește barierele, multe dintre ele pornesc de la faptul că tranziția energetică nu este încă asumată până la capăt ca o transformare structurală a sistemului. Tranziția energetică este deja în desfășurare și nu mai poate fi amânată, însă o parte din cadrul de politici publice - de la reglementări și mecanisme de piață până la finanțare și planificarea infrastructurii - este construită în continuare după logica unui sistem energetic centralizat și bazat în mare măsură pe tehnologii convenționale. De aici apar și multe dintre blocajele administrative, de racordare sau de finanțare. Avem nevoie de o viziune coerentă, care să trateze investițiile în regenerabile, rețele, stocare, flexibilitate și eficiență energetică ca părți ale aceleiași transformări, cu beneficii directe pentru oameni și pentru economie.
România are un potențial uriaș pentru energia regenerabilă, dar ritmul actual de implementare nu este suficient pentru a ne atinge la timp obiectivele. Nu ducem lipsă nici de investitori, nici de proiecte, ci de rețele moderne, proceduri administrative rapide care totuși să evalueze corect impactul de mediu și un sistem de racordare care să nu țină proiectele blocate ani de zile. Avem nevoie să trecem de la gigawați anunțați pe hârtie la capacități construite efectiv, integrate în sistem și accesibile oamenilor. 

- Greenpeace promovează dezvoltarea comunităților de energie, pentru care România și-a completat recent cadrul legislativ și de reglementare. Cât de repede estimați că aceste structuri ar putea deveni o componentă relevantă a sistemului energetic și ce modificări mai sunt necesare pentru ca primăriile, companiile și cetățenii să poată dezvolta proiecte viabile?
Andrei Crăciun: Din păcate, autoritățile române au întârziat foarte mult implementarea cadrului pentru comunitățile de energie, iar această întârziere ne costă. Abia la finalul lui 2025 au fost create primele elemente de legislație primară (OUG nr. 59/2025), iar ANRE lucrează încă la normele de implementare. Este un pas înainte, dar ritmul este mult prea lent: până acum au fost finalizate doar procedura de înregistrare și cea privind utilizarea capacităților de stocare.
Comunitățile de energie pot deveni rapid o componentă relevantă a sistemului energetic românesc, dacă autoritățile elimină barierele care încă le împiedică dezvoltarea. Analiza realizată de Josh Roberts, expert în comunități de energie și politici energetice europene, arată că România are nevoie de un cadru de reglementare proporțional cu scopul social și de mediu al acestor inițiative, nu de reguli construite după modelul actorilor comerciali obișnuiți. Prioritățile sunt clare: simplificarea înregistrării și a accesului la piață, reguli funcționale pentru partajarea energiei, responsabilități clare pentru operatorii de distribuție și integrarea stocării. Dacă aceste bariere sunt eliminate rapid, comunitățile de energie pot trece într-un interval de timp rezonabil de la proiecte-pilot la o componentă relevantă a unui sistem energetic mai descentralizat, rezilient și mai ieftin.
La fel de important este accesul la finanțare și existența unor stimulente dedicate. Comunitățile de energie pornesc, de regulă, de la inițiative locale cu resurse limitate, iar costurile inițiale pentru dezvoltarea proiectelor, stocare și infrastructura necesară pot fi o barieră majoră. Finanțările publice trebuie să sprijine aceste inițiative și să recompenseze beneficiile pe care le aduc sistemului: energie regenerabilă produsă local, reducerea facturilor, flexibilitate și reziliență. 

- Numărul prosumatorilor și capacitatea fotovoltaică instalată la nivelul gospodăriilor și companiilor au crescut puternic în ultimii ani. Cum ar trebui adaptate rețelele de distribuție și mecanismele de stocare și flexibilitate pentru integrarea eficientă a acestei producții descentralizate?
Andrei Crăciun: Creșterea rapidă a numărului de prosumatori și a capacității fotovoltaice înseamnă că rețelele și regulile de funcționare ale sistemului energetic trebuie să țină pasul cu această schimbare. Adaptarea înseamnă, în primul rând, un cadru de reglementare care să permită folosirea mai eficientă a energiei produse local și integrarea acesteia în funcționarea sistemului.
Un exemplu este partajarea energiei, care în prezent este practic legată de comunitățile de energie, ceea ce este excesiv de limitativ (iar mecanismele și condițiile de partajare din forma actuală a legislației nu sunt dintre cele mai simple și ar putea fi, de asemenea, îmbunătățite). Conform cadrului european, partajarea energiei trebuie să fie un drept al tuturor clienților activi, inclusiv al prosumatorilor și al prosumatorilor care acționează colectiv. România trebuie să separe clar partajarea energiei de comunitățile de energie și să permită utilizarea acestui mecanism la o scară mult mai largă.
Același principiu ar trebui aplicat și în cazul stocării și al flexibilității. Stocarea trebuie privită nu doar ca o soluție pentru creșterea autoconsumului, ci ca o resursă de flexibilitate pentru întregul sistem. Este nevoie de reguli și stimulente care să permită prosumatorilor, comunităților de energie și altor actori să furnizeze servicii de flexibilitate către rețele, inclusiv prin mecanisme de tip "peak shaving" (reducerea vârfurilor de consum și a presiunii asupra rețelei) și proiecte-pilot. În acest fel, producția descentralizată nu devine o problemă pentru rețea, ci o soluție pentru modernizarea și echilibrarea sistemului energetic.
Pentru ca toate acestea să funcționeze, este nevoie, bineînțeles, și de investiții în rețelele de distribuție. Acestea trebuie modernizate, inclusiv prin digitalizare, contoare inteligente și sisteme IT care să permită monitorizarea și alocarea în timp real a energiei partajate, de exemplu. Operatorii de distribuție trebuie să aibă responsabilități clare și termene pentru realizarea acestor investiții. 

- Greenpeace contestă dezvoltarea unor noi proiecte bazate pe gaze naturale, inclusiv investițiile offshore din Marea Neagră. Care sunt principalele argumente economice și energetice pentru această poziție și prin ce capacități de producție, stocare și flexibilitate considerați că poate România înlocui, în mod realist, rolul gazelor în sistem?
Alin Tănase: Investițiile în noi proiecte de gaze, cum este Neptun Deep, riscă să transforme miliarde de euro în active blocate. De exemplu, dacă România investește miliarde în infrastructura pentru gaze, dar în 10-15 ani cererea de gaz scade puternic din cauza tranziției energetice și a politicilor climatice (taxarea carbonului), acea infrastructură poate rămâne subutilizată, iar investiția nu mai produce randamentul anticipat. România își poate asigura securitatea energetică fără să prelungească dependența de gaz, printr-un sistem bazat pe energie solară și eoliană, completat de baterii la scară industrială și rețele inteligente. În paralel, eficiența energetică și gestionarea cererii pot reduce consumul și vârfurile de sarcină, astfel încât gazul să nu mai fie tratat ca soluția implicită pentru flexibilitate. Adevărata securitate energetică vine dintr-un sistem curat, descentralizat și flexibil, nu din noi infrastructuri fosile. 

- Cum poate România realiza o tranziție justă, care să combine decarbonizarea cu atragerea de investiții, reconversia profesională și dezvoltarea unor noi activități economice în aceste comunități?
Alin Tănase: O tranziție justă înseamnă ca oamenii și comunitățile care au depins de industriile fosile să fie primii care beneficiază de această transformare, nu cei care plătesc costul schimbării. Procesul nu trebuie să lase pe nimeni în urmă. Fondurile europene trebuie să ajungă în comunitățile afectate și să finanțeze reconversie profesională reală, locuri de muncă și investiții în industrii curate, nu să alimenteze noi proiecte fosile pentru a menține status quo-ul. În același timp, energia regenerabilă produsă local le oferă comunităților șansa de a deveni parte activă din tranziție, păstrând beneficiile economice în plan local și contribuind la reducerea sărăciei energetice. Dar pentru ca această schimbare să fie cu adevărat justă, ea trebuie construită împreună cu oamenii, sindicatele și autoritățile locale, prin decizii luate la nivelul comunităților, nu impuse de la nivel central.
***

• Vlad Cătună este Coordonator de Campanii în cadrul Greenpeace România și una dintre principalele voci ale organizației în spațiul public pe teme de mediu, tranziție energetică și politici climatice. Pledează pentru securitatea energetică bazată pe surse nepoluante descentralizate (solar, eolian), susținând comunitățile de energie și sprijinirea prosumatorilor în locul marilor proiecte fosile.
• Andrei Crăciun este Coordonator de Campanii în cadrul Greenpeace România, activ în zona de climă, energie și tranziție energetică. Promovează dezvoltarea inițiativelor prin care cetățenii, IMM-urile și autoritățile locale pot produce, consuma și vinde propria energie regenerabilă.
• Alin Tănase este Coordonator de Campanii în cadrul Greenpeace România, activ în domeniul protecției mediului, al politicilor climatice și al tranziției energetice. Coordonează proiecte de monitorizare a infrastructurii energetice vechi, axate pe identificarea scurgerilor de metan și pe oprirea extinderii proiectelor bazate pe combustibili fosili.