Tranziția energetică și electrificarea economiei vor determina o creștere puternică a cererii de cupru, nichel și aluminiu în următorul deceniu, în timp ce dezvoltarea capacităților de producție rămâne lentă, ceea ce ar putea genera deficite structurale și presiuni importante asupra prețurilor până în 2035, potrivit unei analize Coface. Urbanizarea, investițiile în infrastructură și dezvoltarea economiilor emergente continuă să susțină consumul tradițional de metale, însă acestora li se adaugă necesarul tot mai mare generat de energia regenerabilă, vehiculele electrice, baterii, rețelele electrice și centrele de date. Conform scenariului APS al Agenției Internaționale pentru Energie, tehnologiile curate ar putea reprezenta circa 35% din cererea globală de cupru și nichel până în 2035. În prezent, electrificarea generează deja aproape trei sferturi din cererea mondială de cupru.
Oferta se adaptează lent la creșterea consumului
Extinderea producției este limitată de ciclurile investiționale foarte lungi din sectorul minier. Potrivit Coface, mai puțin de 1% dintre proiectele de explorare ajung la stadiul unei mine operaționale, iar dezvoltarea unor noi capacități poate necesita în medie aproape 20 de ani, față de mai puțin de 15 ani la începutul anilor 2000.
Investițiile sunt afectate și de reducerea concentrației de metal din zăcăminte și de creșterea costurilor de exploatare. În același timp, producția și rafinarea sunt puternic concentrate geografic. Indonezia asigură aproximativ 67% din producția mondială de minereu de nichel, iar China deține peste jumătate din capacitatea globală de rafinare pentru mai multe metale.
Riscurile sunt amplificate de extinderea restricțiilor comerciale. La sfârșitul anului 2025 existau 1.138 de măsuri care afectau importurile sau exporturile de minerale critice, comparativ cu 357 cu zece ani înainte.
Deficite importante pentru cupru, nichel și aluminiu
Coface estimează că cererea pentru aluminiu, cupru și nichel va crește mai rapid decât oferta până în 2035 chiar și în absența unei accelerări suplimentare a decarbonizării.
În cazul cuprului, deficitul ar putea ajunge la 1,5-6,5 milioane de tone până în 2035, în funcție de scenariu. În ipoteza atingerii neutralității climatice, acesta ar putea reprezenta aproximativ 17% din cererea mondială. Dezvoltarea rapidă a centrelor de date ar putea amplifica suplimentar necesarul de cupru.
Nichelul prezintă o expunere și mai ridicată la creșterea cererii asociate bateriilor și mobilității electrice. Într-un scenariu Net Zero, deficitul de nichel rafinat ar putea ajunge la aproximativ 6,5 milioane de tone în 2035, echivalentul a aproape 35% din cererea prognozată.
Pentru aluminiu, deficitul este estimat la 5-15 milioane de tone, respectiv aproximativ 10% din cererea anticipată. În acest caz, principala limitare nu este disponibilitatea resurselor, ci capacitatea industrială de procesare, investițiile necesare și accesul la energie electrică la costuri competitive.
Experții Coface consideră că aceste dezechilibre ar putea menține presiunea asupra cotațiilor. Prețurile cuprului și nichelului s-ar putea aproape dubla în următorul deceniu, iar aluminiul ar putea înregistra, de asemenea, creșteri importante. În schimb, oțelul și zincul sunt evaluate ca fiind mai puțin expuse unor deficite structurale, datorită condițiilor de aprovizionare mai puțin restrictive și ponderii mai reduse a cererii suplimentare asociate tranziției energetice.
