Extinderea accelerată a capacităților regenerabile nu mai este suficientă pentru a evalua progresul tranziției energetice. O analiză McKinsey asupra datelor din 2025 arată că sistemul energetic global continuă să crească simultan pe aproape toate palierele, pe fondul majorării cererii, iar investițiile trebuie analizate nu doar prin prisma capacității nou instalate, ci prin valoarea pe care o aduc întregului sistem. În 2025, capacitatea solară globală a crescut cu aproximativ 30%, iar investițiile în tehnologii cu emisii reduse au ajuns pentru prima dată la un nivel comparabil cu cele din petrol și gaze. În același timp, cererea totală de energie s-a majorat cu 1,3%, consumul de cărbune a atins un nou record, iar cererea de petrol a crescut cu circa 1,3 milioane barili/zi.
Tranziția nu înseamnă încă înlocuirea combustibililor fosili
Datele analizate pun sub semnul întrebării patru ipoteze folosite frecvent în evaluarea tranziției: că regenerabilele înlocuiesc combustibilii fosili la nivel global, că lipsa capitalului este principalul obstacol, că gazele naturale au doar rol de combustibil de tranziție și că utilizarea cărbunelui a atins deja nivelul maxim. În realitate, în 2025 au crescut atât sursele regenerabile, cât și cele fosile, iar combustibilii fosili au adăugat circa 4,5 exajouli la cererea globală. Gazele rămân o componentă structurală în numeroase regiuni, iar consumul de cărbune a continuat să crească inclusiv la începutul lui 2026. Explicația principală este extinderea sistemului energetic: răcirea în Asia, transportul de mărfuri, petrochimia, centrele de date și noile capacități industriale au alimentat cererea.
Capital există, dar infrastructura de echilibrare rămâne în urmă
Investițiile totale în sistemul energetic au ajuns în 2025 la aproximativ 3.300 miliarde USD. Aproape 540 miliarde USD au fost direcționate către segmentul upstream al industriei petroliere, iar circa 440 miliarde USD către energia solară, ceea ce arată că piețele finanțează în paralel sursele convenționale și cele cu emisii reduse. Problema devine modul în care este distribuit capitalul. Rețelele, transportul energiei, stocarea, capacitățile dispecerizabile, flexibilitatea și securitatea aprovizionării nu se dezvoltă în același ritm cu producția. În numeroase piețe, extinderea rețelelor de transport este întârziată de procedurile de racordare și autorizare, precum și de constrângerile din lanțurile de aprovizionare. Rezultatul poate fi o creștere rapidă a capacității instalate fără o îmbunătățire proporțională a fiabilității sau accesibilității energiei.
Reziliența devine criteriu de investiție
Analiza propune evaluarea sistemului energetic prin patru criterii simultane: accesibilitate, fiabilitate, reziliență și reducerea emisiilor. Nicio sursă nu oferă singură performanța optimă pe toate cele patru dimensiuni. În plus, concentrarea lanțurilor de aprovizionare creează riscuri noi: peste 62% din LNG comercializat internațional provenea în 2025 din Australia, Qatar și SUA, iar China furnizează peste 80% din modulele fotovoltaice și mai mult de 85% din capacitatea mondială de producție a celulelor pentru baterii, raportată valoric.
În aceste condiții, următoarea etapă a tranziției energetice presupune o schimbare a criteriilor de alocare a capitalului. Investitorii și autoritățile trebuie să urmărească valoarea de sistem obținută pentru fiecare unitate monetară investită, nu numai ritmul de instalare a noilor capacități. Portofoliile capabile să combine producția cu emisii reduse cu stocarea, flexibilitatea, sursele dispecerizabile, rețelele și lanțurile de aprovizionare diversificate au cele mai bune premise pentru a asigura simultan decarbonizarea, securitatea și costuri sustenabile până în 2030.
