Într-o piață a construcțiilor tot mai distorsionată de competiția bazată aproape exclusiv pe preț, criteriul "cel mai mic cost" riscă să devină principalul factor de degradare a calității și sustenabilității proiectelor publice. Vlad Mureșan, directorul general al companiei Aqua Serv, atrage atenția că actualul model de atribuire a contractelor favorizează răspunsuri standardizate și comportamente oportuniste din partea ofertanților, fără a stimula inovația, responsabilitatea sau adaptarea la specificul local. În opinia sa, reducerea ponderii prețului și introducerea unor criterii relevante - de la impactul ecologic și costul pe ciclul de viață, până la autenticitatea experienței și implicarea reală a partenerilor - ar putea reechilibra competiția și ar aduce beneficii pe termen lung beneficiarilor. În absența acestor reforme, licitațiile continuă să producă oferte nesustenabile, alimentând un cerc vicios al subevaluării lucrărilor și al vulnerabilizării întregului sector.
În continuare, Vlad Mureșan analizează principalele riscuri ale pieței, efectele contractelor adjudecate la valori foarte scăzute și direcțiile de acțiune ale companiei pentru perioada următoare.
- Ce așteptări aveți pentru anul 2026, având în vedere contextul economic și fiscal provocator, dar și tensiunile geopolitice regionale?
- Anul 2026 se conturează ca un an dificil pentru sectorul construcțiilor, cu așteptări prudente spre negative. Dacă la începutul anului estimam o perioadă de stagnare din cauza măsurilor fiscale de anul trecut, evoluțiile recente indică o tendință clară de scădere a cifrei de afaceri și, în special, a profitului, determinată în principal de escaladarea tensiunilor geopolitice și de efectele directe asupra costurilor de execuție. În primele trei luni ale anului am asistat deja la creșteri accelerate, de până la 25%-30%, atât la combustibili, cât și la materiale esențiale din lucrările de infrastructură, precum asfaltul sau conductele din materiale plastice. Aceste majorări pun o presiune uriașă pe contractele aflate în derulare, în special în condițiile în care multe dintre acestea sunt semnate la valori care nu mai reflectă realitatea din piață. Conflictul din Iran, care inițial părea unul de scurtă durată, se dovedește a fi un factor de instabilitate pe termen mediu, afectând lanțurile de aprovizionare și predictibilitatea costurilor în șantiere pe tot parcursul acestui an.
În acest context, lipsa unor măsuri rapide și eficiente din partea autorităților pentru protejarea sectorului construcțiilor amplifică riscurile și incertitudinile. Fără intervenții clare, inclusiv mecanisme diferite de ajustare a prețurilor în funcție de sectorul de activitate sau de primele zece materiale ca pondere în lucrare, vor exista blocaje reale și iminente în execuția proiectelor de infrastructură.
- Cum estimați evoluția pieței construcțiilor în 2026, în raport cu anul 2025? Care considerați că vor fi motoarele pieței, având în vedere încheierea PNRR, dar și noile programe de finanțare, precum NextGeneration EU și SAFE?
- Estimăm o evoluție negativă a pieței construcțiilor în 2026, comparativ cu 2025, determinată de majorarea taxelor la care a fost supus acest sector anul trecut, de plata cu întârziere a facturilor și de contractele semnate care nu au finanțare sau au finanțare doar parțială, concomitent cu creșterea semnificativă a costurilor cu materialele de construcții și combustibilii. Se conturează tot mai clar o polarizare a pieței. Proiectele majore, cu finanțare sigură, vor fi concentrate în zona marilor investiții strategice și vor fi accesate predominant de companiile mari. În schimb, IMM-urile vor resimți cel mai puternic contracția pieței, în special firmele cu sub 20 de angajați, pentru care accesul la lucrări noi va deveni extrem de dificil. Riscul de blocaj financiar și chiar de faliment crește semnificativ în acest segment.
În ceea ce privește programele naționale, programul "Anghel Saligny" nu poate fi considerat un motor real al pieței în 2026. Dimpotrivă, acesta rămâne marcat de un risc ridicat de întârziere a plăților și de impredictibilitate în alocarea fondurilor, ceea ce afectează direct fluxul de numerar al antreprenorilor și capacitatea de execuție.
Principalul motor al pieței rămâne infrastructura finanțată din fonduri europene, unde programele deja lansate vor continua să genereze volum de lucrări. Programul Dezvoltare Durabilă (PDD) devine unul dintre pilonii centrali pentru investițiile în infrastructura de apă și apă uzată. Totuși, vorbim despre un program complex, în care întârzierile în evaluare, contestațiile frecvente și dificultățile în contractare pot conduce la decalaje semnificative în faza de execuție. Agențiile pentru Dezvoltare Regională (ADR) vor avea un rol tot mai relevant în distribuirea fondurilor, inclusiv în afara zonelor metropolitane. Acest lucru poate genera oportunități punctuale pentru IMM-uri, însă nu la un volum suficient pentru a compensa scăderea generală a pieței. Finalizarea PNRR va crea un gol de finanțare pe termen scurt, care nu va putea fi acoperit imediat. Noile instrumente europene, NextGeneration EU și SAFE, au potențialul de a deveni motoare importante ale pieței, însă impactul lor în 2026 va fi limitat, deoarece proiectele se află încă în faze incipiente. În mod particular, SAFE introduce o componentă strategică nouă, orientată către investiții majore în infrastructură, logistică, energie și industrie. Acesta poate deveni un generator relevant de proiecte pe termen mediu, însă efectele concrete în piață vor fi vizibile abia după 2026.
- Care sunt principalele provocări pe care le întâmpinați în desfășurarea activității, în special în ceea ce privește predictibilitatea financiară, întârzierile administrative și derularea proiectelor finanțate din fonduri publice?
- Întârzierile la decontarea situațiilor de lucrări reprezintă una dintre cele mai acute probleme, în special în cadrul programului "Anghel Saligny", unde întârzierile sunt frecvente și pot depăși termenele contractuale din cauza lipsei fondurilor disponibile, termenele uzuale de plată fiind de peste șase luni. De asemenea, întârzieri mari în decontarea lucrărilor se identifică în cadrul proiectelor finanțate prin PNRR și PDD, unde procedurile birocratice de verificare și aprobare sunt extrem de greoaie, ducând termenul de decontare, între perioada de începere a lucrărilor și încasarea banilor, la peste șase luni. Aceste întârzieri afectează fluxul de numerar, capacitatea de mobilizare pe șantiere și planificarea resurselor, generând presiuni financiare semnificative asupra operatorilor economici.
O altă provocare este legată de contractele cu clauză suspensivă și de lipsa predictibilității finanțării. Un număr considerabil de contracte sunt semnate cu clauză suspensivă, ceea ce înseamnă că nu există garanția obținerii finanțării, nu se poate planifica în mod realist mobilizarea și există riscul ca proiectele să fie amânate sau chiar anulate. În special în cadrul programului "Anghel Saligny", proiectele de modernizare a infrastructurii rutiere sunt afectate de alocări bugetare incerte, ceea ce reduce capacitatea de planificare pe termen mediu și lung. Durata foarte mare de atribuire a licitațiilor reprezintă o altă provocare majoră. Evaluarea ofertelor de către autoritățile contractante durează frecvent 6-12 luni, chiar și pentru proceduri standard. Aproape fiecare procedură este contestată, ceea ce adaugă încă aproximativ șase luni la durata totală de atribuire. În consecință, timpul mediu de atribuire a unei licitații în domeniul infrastructurii ajunge la 1-1,5 ani. Această întârziere afectează grav dinamica pieței, planificarea resurselor, disponibilitatea utilajelor și stabilitatea financiară a operatorilor economici. Un subiect intens dezbătut este atribuirea contractelor de execuție la "jumătate de preț".
- Care sunt principalele riscuri pe care această practică le generează pentru sectorul construcțiilor și pentru investițiile publice? Este o practică generalizată sau se aplică anumitor categorii de lucrări?
- Fenomenul atribuirii contractelor de execuție la prețuri situate în jurul a 50% din valoarea estimată a devenit, în ultimele 6-8 luni, o practică generalizată în sectorul construcțiilor. Dacă anterior această abordare era întâlnită preponderent în licitațiile pentru servicii - proiectare, dirigenție de șantier, supervizare -, blocarea finanțărilor și lipsa de predictibilitate au generat o presiune fără precedent și asupra pieței de execuție. Astăzi, procedurile de achiziție atrag 15-20 de ofertanți, iar competiția excesivă împinge prețurile la niveluri nejustificat de scăzute, indiferent de tipul lucrărilor: civile, edilitare sau rutiere. Incertitudinea finanțărilor, întârzierile la plăți și blocajele administrative au creat o isterie a "goanei" după contracte, indiferent de profitabilitatea acestora.
Pentru beneficiari, principalele riscuri generate de atribuirea la prețuri joase sunt reducerea calității lucrărilor, deoarece antreprenorul va încerca să reducă la minimum costurile. Executantul va căuta orice neconcordanță în proiect sau în derularea contractului pentru a solicita acte adiționale sau revendicări, exploatând fiecare breșă contractuală. Lipsa resurselor financiare reale ale executantului va duce la mobilizare slabă, ritm redus și blocaje pe șantier, crescând riscul de reziliere și rezultând contracte subevaluate, predispuse la litigii. Pentru executant, riscul unor contracte ofertate neprofitabil este ridicat din cauza impredictibilității fiscale și a creșterilor neprevăzute de prețuri, precum efectele conflictelor internaționale asupra materialelor. Executanții care ofertează sub costurile de execuție vor resimți presiune financiară, iar fluxul de numerar va deveni insuficient pentru a susține lucrările. Acest consum inutil de resurse - timp, bani și energie - investite în proiecte care nu aduc profit va conduce la blocarea capacității de execuție, firmele angajându-se în contracte nerentabile doar pentru a-și menține cifra de afaceri, sacrificând stabilitatea pe termen lung. În prezent se creează o distorsionare a pieței. Prețurile nerealiste generează un mediu nesustenabil, în care competiția nu se mai bazează pe calitate și eficiență, ci pe dumping. Ofertele care conțin prețuri nejustificat de mici nu sunt descalificate de către autorități contractante cu competențe reduse în aplicarea legii achizițiilor publice, fapt ce conduce la forțarea antreprenorului care dorește să câștige o licitație să reducă, la rândul său, nejustificat de mult valoarea în următoarele licitații. Astfel se creează un cerc vicios în care ofertanții își reduc continuu marjele de profit. Rezultă o absorbție redusă a fondurilor europene. În ipoteza în care autoritatea contractantă atribuie un contract pe fonduri europene la jumătate de preț din valoarea estimată, cealaltă jumătate necontractată se pierde ca absorbție. Statul pierde din necolectarea impozitelor aferente sumelor neabsorbite, iar lucrările cu o calitate îndoielnică vor conduce la o durată de viață redusă a construcției și la costuri mari de întreținere. Mirajul menținerii cifrei de afaceri cu orice preț este o capcană în care mulți antreprenori riscă să cadă. Pe termen mediu, această perioadă va funcționa ca un filtru natural: vor rămâne active doar firmele cu flux de numerar solid, cu strategie financiară coerentă și cu disciplină în evaluarea riscurilor.
- Ce mecanisme sau criterii de atribuire considerați că ar trebui reformate pentru a preveni ofertele care compromit sustenabilitatea proiectelor?
- Consider că prețul cel mai scăzut ar trebui să aibă o pondere de maximum 40% din punctajul total. Trebuie introduse cât mai multe criterii care să ofere un avantaj beneficiarului pe întreaga durată a construcției, precum și criterii ecologice care să facă diferența între ofertanți. Faptul de a solicita o garanție de bună execuție cât mai mare nu ar trebui să fie considerat un criteriu de atribuire, deoarece toți ofertanții vor garanta cea mai mare perioadă de garanție de bună execuție solicitată. De asemenea, dacă se solicită un termen minim de execuție, toți ofertanții vor oferta acel termen de execuție. Autoritățile contractante trebuie să aleagă criterii de atribuire care să îi determine pe ofertanți să gândească, să aleagă metode inovative, să se adapteze specificului local, nu criterii care au un răspuns predictibil din partea ofertanților, precum termenul de execuție de minimum X luni sau garanția de bună execuție de maximum Y luni.
Totodată, experiența personalului calificat nu mai reprezintă un atu, în piață circulând între firme experți pentru punctaj maxim, doar pe baza unei declarații de disponibilitate, pentru ca apoi aceștia să fie înlocuiți în cazul câștigării licitației. Trebuie luate în considerare criteriile ecologice, respectiv distanța cât mai scurtă de la sursa materialelor la șantier. În acest mod, mediul este mai puțin poluat prin transportul materialelor, iar producătorii locali sunt avantajați. Un alt criteriu ce trebuie luat în considerare este costul ciclului de viață, care include costurile totale cu achiziția, operarea și mentenanța. Apoi, ar trebui stabilite limite în privința gradului de îndeplinire a experienței similare raportate la terțul susținător. De exemplu, experiența similară să fie dovedită doar în proporție de 50% de către terțul susținător, ofertantul având obligația să dețină minimum 50% din experiența similară solicitată. Mai mult decât atât, ar trebui interzise asocierile "fictive", în care un asociat care are 1%-2% din asociere deține, de fapt, toată experiența similară, el intrând în asociere doar pentru ca asocierea să îndeplinească cerințele de experiență similară, dar, în realitate, asociatul fără experiență similară va executa întreaga lucrare. Ponderea fiecărui asociat trebuie să fie proporțională cu experiența similară deținută, iar această pondere să nu poată fi modificată pe parcursul contractului. În consecință, trebuie limitată participarea la licitații a firmelor care nu dețin experiență similară. În prezent, legislația în achiziții publice oferă posibilitatea firmelor nou-înființate sau fără experiență să fie eligibile pentru orice contracte, indiferent de mărimea acestora, apelând la asocieri "fictive" sau la terț susținător în proporție de până la 100% din eligibilitatea solicitată. Proporția ar trebui redusă la cel puțin 50%, iar firmele să aibă dreptul de a oferta contracte de maximum dublul experienței similare deținute. Apoi, o altă soluție ar fi eliminarea ofertei care are prețul cel mai scăzut. Este foarte simplu să ofertezi la prețul cel mai mic, dar este o adevărată provocare și știință să ofertezi astfel încât să te situezi pe locul al doilea.
- La ce proiecte lucrați în această perioadă? La ce valoare se ridică portofoliul total de proiecte al companiei și ce orizont temporar acoperă?
- În această perioadă lucrăm la proiecte de infrastructură rutieră și edilitară, în principal în Transilvania, având șantiere deschise în județele Cluj, Sălaj, Bihor, Brașov, Mureș, Alba, Sibiu și Hunedoara. Majoritatea proiectelor au finanțare europeană, prin programul PDD, dar avem contracte finanțate și prin PNRR, AFM, CNI sau Anghel Saligny. În total avem active aproximativ 30 de contracte, cu o valoare totală de aproximativ 500 de milioane de lei, acoperind un orizont temporar până în 2028.
- Cum a evoluat cifra de afaceri a companiei în 2025 și ce estimări aveți pentru 2026?
- Cifra de afaceri a companiei în anul 2025 a fost de aproximativ 225 de milioane de lei, având o creștere de 15% raportată la anul 2024. Pentru anul 2026, estimările sunt de scădere, chiar dacă avem suficiente contracte pentru a ne menține la cifra de afaceri din 2025. Cifra de afaceri a firmelor care lucrează în contracte publice depinde de capacitatea autorităților contractante de a finanța proiectele contractate, iar această capacitate este semnificativ redusă în anul 2026.
- Ce obiective și planuri de dezvoltare v-ați propus pentru anul 2026? Care sunt principalele direcții de acțiune stabilite la început de an?
- Din păcate, toate planurile de dezvoltare propuse pentru anul 2026 au fost stopate din cauza războiului din Iran, care a afectat profund profitabilitatea lucrărilor. Creșterea prețurilor materialelor și combustibililor cu 25%-30%, în ipoteza în care formula de ajustare a contractelor nu este direct proporțională cu acest impact, ne-a făcut să ne reevaluăm planul de dezvoltare, transformându-l într-un plan de menținere pe piață și de optimizare a societății și a șantierelor. Am regândit strategia de participare la licitații. Nu mai participăm la licitații de valori mici sau medii, unde concurența este acerbă, iar adjudecarea contractelor se face la valori sub 80%, deoarece, în principiu, o firmă care își respectă beneficiarii și angajații și nu face rabat de la calitate nu poate oferta sub acest prag. Încercăm să ne asociem cu firme de același calibru pentru a participa la licitații de valori mari, în lucrări de infrastructură mare, strategice, care vor avea finanțare. Atunci când statul are probleme de finanțare, va finanța proiectele mari, de importanță națională, în detrimentul proiectelor mici sau medii, de utilitate mai mult populistă. În această perioadă, considerăm că este mai important să avem o parte mai mică dintr-o lucrare mai mare, în calitate de asociat, decât mai multe lucrări mici sau medii în care suntem ofertant unic, dar cu riscul ca acele contracte să nu aibă finanțare sau să fie câștigate la prețuri subevaluate.
