Departe de a genera, dupa cum in mod nejustificat se lamenteaza unii, un dezechilibru pe piata muncii asemanator celui din fictiunile literaturii stiintifico-fantastice, robotizarea anumitor procese de productie va avea ca efect, mai degraba, schimbarea radicala a specializarilor. Pe masura ce masinile vor indeplini tot mai multe functii in industriile prelucratoare cu precadere, inlocuind aproape in totalitate efortul uman, cererea de munca va translata spre alte domenii. Astfel, previziunile actuale indica faptul ca pe termen mediu (pana in 2025) fenomenul respectiv va duce la aparitia a 58 de milioane de noi locuri de munca. La acel moment, este de asteptat ca toate operatiunile executate in mod curent de oameni sa fie preluate de roboti, evolutia fiind evidenta fata de situatia actuala, cand ponderea acestora este mai mica de 30%. Dezvoltarea rapida a tehnologiei si a algoritmilor automati de productie vor crea 133 de milioane de noi pozitii de lucru, din care 75 de milioane doar in urmatorii cinci ani (de remarcat ca o parte dintre acestea vor fi asumate tot de masini). De aceea, preocuparile majore actuale ar trebui sa fie mai degraba legate de recalificare, de educare a obiceiurilor de munca la distanta, de construire a unor asa-numite „plase de siguranta” care sa protejeze factorul uman impotriva unor riscuri etc. Concret, daca 50% dintre companiile active in prezent pe plan mondial isi vor reduce schemele de personal pe fondul automatizarii accelerate, in compensatie 40% isi vor extinde echipele actuale, iar 25% vor experimenta aparitia de noi pozitii in cadrul organigramelor, generate tocmai de aceste procese de implementare a controlului numeric. Desigur, strategiile in ceea ce priveste managementul resurselor umane se vor modifica drastic in contextul respectiv, inclusiv din cauza incapacitatii de adaptare cu o viteza suficient de mare la noile abilitati de productie, precum si a limitelor sistemului educational tehnic in ceea ce priveste posibilitatea de formare profesionala a unui numar in crestere de specialisti. Toate acestea vor impune investitii majore in educatie, atat din ratiuni economice, cat si morale. Practic, orice abordare proactiva va avea ca efect aplanarea discontinuitatilor si traversarea in conditii de siguranta a acestei perioade de tranzitie.