Agenda Constructiilor
Duminica, 27 Septembrie 2020
Home - Stiri - Dirigentie de santier - ANALIZA: Formarea profesionala continua, definitorie pentru consultantii in constructii (II)
ANALIZA: Formarea profesionala continua, definitorie pentru consultantii in constructii (II)
Dirigentie de santier Publicat de Cosmin Dincu 07 Mai 2018 08:00
Prin intermediul unui nou articol, in continuarea celui publicat in luna aprilie a.c., ing. Dan-Rodion Pogangeanu, Managing Partner in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), clarifica alte aspecte, de stricta actualitate, referitoare la rolul si importanta activitatii de consultanta/asistenta tehnica in constructii, precum si in ceea ce priveste abordarea pe care ar trebui s-o aiba specialistii din bransa fata de conceptul formarii profesionale continue (sau al invatamantului continuu).
„Plecand de la faptul ca activitatea de consultanta (din orice domenii - tehnic, juridic ori financiar), respectiv de asistenta tehnica presupune cu precadere stapanirea cat mai buna a cunostintelor aplicabile la un proiect, revin - prin articolul de fata - asupra unor aspecte ce vizeaza atat modul in care investitorii, respectiv proiectele pe care acestia le implementeaza, beneficiaza de aceste servicii, cat si modul in care specialistii ajung in postura de a desfasura activitati de consultanta, cu aceasta aducand si unele completari necesare temei referitoare la invatamantul continuu”, a precizat, in prealabil, ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Referitor la atitudinea investitorilor fata de activitatea de consultanta, asa cum se stie si este, de altfel, firesc, expertul reitereaza ca aceasta difera in functie de complexitatea si dificultatile proiectului. „Ironic vorbind, daca pentru proiectele complexe nicio actiune nu se face fara pregatiri si consultarea specialistilor cu mult inaintea proiectarii, fiind deci implicati o suita de profesionisti, de la juristi pana la arhitecti si ingineri, tocmai la cele mici lipsesc aceste servicii. Problema nu e ca aceste lucrari se desfasoara uneori ilegal sau la limita legalitatii (deoarece scopul primordial ramane totusi obtinerea casei dorite, nu neaparat respectarea legii, care trebuie sa fie un simplu instrument conceput sa dea activitatilor vizate un cadru de desfasurare propice), deoarece ilegala este si claxonarea in localitati, de care nimeni nu pare sa mai stie! Mai important este ca, neavand specialisti implicati, lucrarile sunt facute «dupa ureche» din punct de vedere tehnic; din fericire, balanta dintre riscuri (posibile accidente, pagube materiale) si beneficii aduse de proiectele de calitate redusa inclina spre ultima componenta. Si aceasta pentru ca, totusi, apare un intreg fond nou de cladiri, de locuinte mai moderne decat cele din generatia anterioara. Soarta oricarui proiect sta finalmente tot in mainile investitorului, consultantul nefiind un factotum si neputand finalmente sa faca binele cu forta, cat timp nu se pune problema vreunei situatii cu adevarat periculoase”, considera ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Pregatirea temeinica implica si respectarea regulilor
Vorbind de respectarea regulilor - subiect pe marginea caruia expertul arata ca a purtat si discutii absurde, „cu oameni care si-ar dori negociabila si legea lui Ohm” - ing. Dan-Rodion Pogangeanu arata ca, pentru subiectul abordat, cu implicatii in constructii, „specificul pitoresc rezida tocmai in faptul ca fiecare, indiferent de pozitie, isi doreste sa existe cate o exceptie, dupa propriile nevoi, in stransa legatura si cu interesul de moment care prevaleaza respectarii regulilor (situatie asociata adeseori cu prostia)”. „In general, chestiunea vine dintr-o slaba pregatire, cineva care a atins un anumit grad de cunoastere, de experienta concreta, indiferent de domeniu, avand respect si teama fata de ceea ce nu cunoaste, dar exista si cazuri de sfidare, de teribilism evident (cum ar fi o casa construita pe marginea unei piste aviatice, de exemplu). Desi nu mi-am propus neaparat sa dezvolt subiectul exceptiilor, cred ca, de fapt, ajungem la o concluzie surprinzatoare - si anume la faptul ca, datorita pregatirii deficitare a multor factori de raspundere (in mod ciudat, am in vedere aici mai mult mediul privat decat cel public, care, macar teoretic, include mecanisme sufocant de incrucisate si coercitive), suntem sortiti unor randamente joase, necompetitive, care la randul lor creeaza premisele unei dezvoltari sub asteptari, generatoare de frustrari. Ca dovada, avem faptul ca multi dintre «miliardarii de carton» au disparut pur si simplu din peisaj, iar situatia nu este tocmai diferita nici in cazul unor multinationale care, datorita structurii afacerilor derulate, se bazeaza in principal pe buna coordonare de la centru. Or tocmai acest model de succes pare sa duca in buna masura la o anumita lipsa de credibilitate in ceea ce priveste administratia in general, orice document, scris sau online fiind perceput drept act birocratic. Vorbind detasat, in pofida unor scandaluri publice (cu victime si printre «miliardarii de carton»), increderea cetateanului (cu corolarul sau, frica) este mult mai mare in ceea ce priveste justitia decat administratia, in general. Evitam sa facem o infractiune, lucru de altfel firesc, insa nu prea stim sa facem o cerere, sa depunem un document, ori mai rau, aflandu-ne de partea cealalta a ghiseului (nu neaparat apartinand statului), incercam sa facem o afacere dintr-o obligatie. Ca exemplu, s-a reusit scoaterea obligativitatii stampilei de catre stat, insa exista inca prudente nefondate tocmai din partea mediului privat in mentinerea ei. O recenta actualizare a datelor de catre functionarii unei banci comerciale a fost semnificativ mai dificila si mai indelungata decat reinnoirea cartii de identitate la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor (SPCEP). Amintind totusi de stat, pentru ca discutam despre invatamantul profesional continuu, o cale de imbunatatire a serviciilor ar putea fi adusa printr-un program de stagiatura in mediu privat; posibil cu clauze de confidentialitate de ambele parti si cu deplasarea pe distante mari, program ce sa puna functionarul de la «stat» pentru cateva zile in situatia de neangajat la stat (nu gasesc alta exprimare, dinspre particulari optica fiind aceeasi fie ca-s patroni, fie angajati). Ca sa inchei paranteza, intr-o societate si asa cu o conduita precara, cele mai mici indicii de viciere a regulilor nu fac decat sa anuleze un intreg efort uman si financiar menit sa sincronizeze societatea la lumea occidentala actuala. Si am in vedere aici nu doar oprirea aparent ad-hoc a traficului auto in anumite circumstante, daca tot aminteam de zgomotul claxonului, dar si alte activitati precum unele lucrari de prospectiuni geologice desfasurate nu cu mult timp in urma la limita violentei fizice si a violarii de proprietate! Bineinteles, toate devierile isi au explicatiile lor, iar cea mai eronata si inutila explicatie este aceea a «scopului nobil», a «utilitatii interesului general». Pana la noi realizari, urmeaza sa ramanem cu esecul respectiv si in plus cu o stima de sine mai scazuta, la care se adauga o stare conflictuala permanentizata, ce pare a deveni un scop in sine!”, atrage atentia ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Fiecare specialist ar trebui sa aiba un rol bine definit
In opinia expertului, in ceea ce priveste modul in care specialistii ajung sa desfasoare activitati de consultanta, problemele nu sunt chiar atat de simplu de rezolvat pe cat ar fi tentant sa creada un profesionist rutinat din sistem. „As incepe cu faptul ca, de multe ori, situatie valabila pentru oricare, pe termen scurt este suficienta si preferabila opinia unui profesionist cunoscut, de incredere, in raport cu a unui posesor de diplome si certificate, insa complet necunoscut si, posibil, fara probitate profesionala. Asa se intampla ca parerea unui montator de faianta sa fie suficienta la alegerea materialelor ceramice respective, prea putini gandindu-se cat de bine si avantajos ar fi apelarea la serviciile unui arhitect sau chiar ale unui designer, ca sa nu mai vorbim de gustul unui artist plastic! Sumele irosite in van si dezamagirile, ironiile cunoscutilor nu vor compensa nici pe departe costurile consultarii unui veritabil specialist! Aici un rol important l-ar avea expertii in momentele din afara proiectelor, prin actiuni de marketing, activitati demonstrative (work-shop-uri) etc.”, a mai aratat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Marii furnizori de materiale de constructii au rolul lor aparte in ceea ce priveste relatia cu alti specialisti din constructii si, pentru ca autorul a mai facut unele consideratii pe marginea acestui subiect si cu alte ocazii, va reveni, in cele ce urmeaza, asupra catorva aspecte esentiale in acest sens. „Pornind de la faptul ca unii furnizori importanti de materiale furnizeaza sisteme intregi dintre cele mai complexe fara un proiect tehnic, asa cum prevede legea, o prima concluzie ar fi ca acestia o eludeaza si incearca inselarea beneficiarilor. Faptul ca materialele furnizate duc totusi la finalizarea unor investitii uneori de invidiat ne face sa fim ceva mai circumspecti, fara a veni cu indulgente gratuite; pentru a nu induce idei gresite, nicaieri nu exista o obligatie a comercializarii doar pe baza de proiect, insa nu pretutindeni furnizorii, prin reclame agresive si pozitii dominante, induc beneficiarilor ideea ca la produsele lor nu prea mai este nevoie de proiectare. Fara a specula prea mult, principala cauza care face ca acesti furnizori sa nu se implice corect si conform cerintelor legale pare a fi tocmai rentabilitatea scazuta, faptul ca este mult mai profitabil sa vinzi rapid niste produse pe baza unui antecalcul acoperitor. Altfel spus, pentru furnizori, ce reprezinta firme cu zeci, sute si, la nivel global, in unele cazuri, mii sau zeci de mii de angajati din toate categoriile, nu vad sa fie o problema deosebita implicarea catorva ingineri proiectanti si, eventual, a unor verificatori de proiect. Despre consultanta ori asistenta tehnica cu atat mai putin, uzura necesara, cu obligatia deplasarii de nenumarate ori la lucrari, facand aceasta activitate nedorita. Altfel spus, profitul pe ora lucrata de salariatul specialist din vanzari (Sales Manager), cel putin in domeniul tehnic - al constructiilor, este substantial mai mare decat cel generat de un expert din consultanta (ca sa nu mai vorbim de executie), lucru ce contravine regulii generale din domeniu, de unde apar si unele contradictii. Astfel, o consecinta directa a situatiei respective este diferenta dintre rata profitului obtinut ca urmare a comercializarii anumitor materiale de constructii, facuta sa duca la o durata de amortizare a investitiei furnizorului semnificativ mai mica (in 3-5 ani) decat a investitiei al carei obiect este insusi materialul (al constructiei). Aici deja avem fata in fata doua politici evident diferite - una a profitului bazat pe incertitudine si risc major si cealalta, cautand durabilitate si sustenabilitate, unde durata de viata merge firesc catre 20-30 de ani si chiar mai mult. In aceste conditii, este dificil de convins un investitor ce argumenteaza pe baza unor indici precum costul unitatii de energie economisita ori beneficiul anual specific, investitia fiind gandita ca din start riscanta si cu probleme neprevazute si imprevizibile”, a explicat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Confortul managerilor si frana in calea dezvoltarii profesionale
Revenind la chestiunea invatamantului profesional continuu, dupa cum sustine expertul, „este de dorit ca acesta sa raspunda unei necesitati reale cauzate de cunostintele teoretice suplimentare produse prin avansul tehnologic si, in plus, sa stimuleze pe cat posibil cresterea calitatii si competitivitatii. O propunere in acest sens ar fi impunerea drept obligatorie a acestor cursuri nu tuturor, fara deosebire, ci pentru specialistii care, din diferite motive, voluntar ori din simpla necunoastere, au generat unele erori in desfasurarea activitatii: o astfel de procedura ar duce la cresterea calitatii, pe de o parte, prin cunostintele cumulate de catre respectivele persoane, iar pe de alta parte, prin faptul ca toti membrii breslei ar deveni mai interesati sa adopte o conduita profesionala cat mai buna. Legat tot de nivelul cunostintelor profesionale si de respectul fata de administratie, asa cum aratam anterior, as arunca o privire asupra altor aspecte ce vizeaza atat activitatea din constructii, cat si, in general, pe cea de zi cu zi. Daca este binecunoscut faptul exista sefi ce prefera sa aiba in subordine profesionisti cu o pregatire mai scazuta, tot asa, sa zicem, cum cei mai multi prefera sa aiba femei frumoase in subordine, dar nu la conducere (cu unele exceptii), aceasta se intampla firesc, pentru costuri salariale mai mici, dar si pentru a evita unele probleme manageriale. Fiindca discutam despre factorii de raspundere, cu dorinta de a nu fi interpretat gresit, cred ca o simpla privire asupra locului ocupat de femei in conducerea unor firme poate spune multe si despre politica respectivului investitor. Desigur, pe langa confortul sus-amintit al managerilor, mai avem aici si asa-zisul principiu al lui Peter, conform caruia «orice profesionist tinde in activitatea sa sa-si atinga maximul de incompetenta»! Astfel, apare din nou o evidenta contradictie intre cele doua situatii - cea in care orice persoana tinde sa se dezvolte profesional acolo unde isi desfasoara activitatea pana la nivelul la care, evident, nu mai face fata si cea in care un anumit manager, datorita propriilor interese, isi tine subordonatii pe pozitii evident inadecvate competentelor acestora. Din pacate, avand la baza motive dintre cele mai diverse, insa de cele mai multe ori care converg la comoditatea managerilor si la retinerea acestora de a-si delega din raspunderi unor persoane prea bine pregatite, pana la urma este sacrificata calitatea, iar cu aceasta ajungem din nou la rolul educatiei. Educatia este precara, in primul rand, in cazul managerilor amintiti anterior - toate manualele, cursurile si experientele marilor realizari aratand ca niciun succes nu poate fi cladit pe incompetenta, pe noroc si arbitrariu, dar trebuie mentionata si educatia precara a angajatilor, oricare ar fi pozitiile acestora. Asa se face ca deseori intalnim in alimentatia publica ospatari incapabili sa-i abordeze cu placere pe clienti, la serviciile de salubritate exista personal ce invoca dreptul la «spor de rusine» sau in domeniul medical ne confruntam cu asistente mereu artagoase, datorita unor motive absurde in raport cu vocatia profesiei respective, precum igiena pacientilor. Pacientul respectiv, aflat intr-o reala suferinta, chiar are nevoie de ajutorul cuiva si, de cele mai multe ori, este incapabil pe moment sa-si imbunatateasca situatia (exceptand aspecte de baza, cum ar fi simpla spalare pe maini la un grup sanitar); la o situatie generalizata, cu grupuri sanitare cvasi-inexistente chiar in unitatile sanitare (nu luam in considerare locurile incuiate si special rezervate cadrelor respective), ajungem la o concluzie inopinata si greu de anticipat: este profund imoral si incorect profesional sa invoci propriilor beneficiari (pentru ca acesta este pacientul, in cazul de fata) cauze de care tu insuti esti raspunzator, ca (parte a unui) sistem! Prin analogie, plecand de la generozitatea cu care Guvernul pare sa imprastie bani in toate directiile, as veni la randul meu cu propunerea ca, la fiecare certificat de performanta energetica emis, inregistrat si raportat autoritatii de resort, conform cerintelor legale, auditorul energetic sa beneficieze... de un spor de pana la 100%, in functie de amplasamentul imobilului si de conditiile specifice (cum sunt cele pentru receptia lucrarilor in conditii periculoase, celelalte care tin de riscul aparitiei unor boli profesionale existente de altfel in constructii etc.). Desigur, cu aceste consideratii, nu voi smulge mai mult de cateva zambete din partea colegilor de breasla, dar tot e un inceput!”.
Mai reprezinta forta de munca ieftina si calificata un avantaj competitiv?
„Insa orice buna analiza, indiferent de domeniu - sanatate, constructii ori turism - are la baza si raportarea la situatii similare din alte sisteme, asa ca se poate aborda, din nou, problema migratiei fortei de munca din Romania, respectiv importarea pentru moment a unor contingente din Asia. Inca persista cliseul ca investitorii straini sunt tentati sa vina in Romania pentru forta de munca ieftina si, mai ales, pentru gradul de calificare relativ ridicat. Intr-o buna masura exista o parte de adevar, doar ca, la aproape 30 de ani de la liberalizarea pietei muncii si dupa deschiderea granitelor, deja cea mai mare parte a celor maturi profesional in anul 1990 formeaza o populatie pensionara, demobilizata catre alte ocupatii, precum agentii de paza ori indisponibila oricaror noi posibilitati, fie datorita varstei, fie fiindca persoanele inca active in domeniu sunt prea prinse in proiectele actuale pentru a experimenta relatii cu diversi investitori, care la prima vedere par aventurieri. Altfel spus, avand in vedere cerintele actuale tot mai exigente ale pietei, avem deja un intreg segment de profesionisti din toate categoriile, dar deja format si aflat in strainatate si disponibil pentru o repatriere; aceasta insa depinzand mai mult de situatia de moment a fiecaruia (maturitate profesionala si financiara ce-l face disponibil pentru o aventura antreprenoriala in tara ori situatii momentan precare si care iar l-ar putea face deschis unei repatrieri). Ambele cazuri pot fi motive de a aduce inapoi profesionisti cel putin la fel de buni ca cei existenti actualmente pe piata, insa sigur mai pretentiosi. In acelasi timp, s-ar putea spune ca, desi candva, in perioada de dezvoltare industriala extensiva, vorba ca «munca este facuta pentru utilaje» putea fi luata drept o gluma spusa la oboseala, astazi, auzita deja, expresia ne da nota unui intreg segment de oameni care nu prea au mai avut niciodata ocazia prestarii unei munci fizice ori de alta natura, insa productive ori doar profitabile... Concluzia care reiese din aceasta succinta analiza este ca, daca vreun investitor isi stabileste o afacere in Romania actuala, lasand la o pare exceptiile date de investitorii interesati exclusiv de piata (cum este cazul operatorilor de utilitati), acesta ar fi interesat primordial de stabilitate sociala, de predictibilitate financiara si de gradul de dezvoltare a pietei. Doar in plan secundar ar fi interesat de vreo forta de munca deosebit de calificata si care sta si asteapta sa apara ocazia angajarii la noul investitor... Pentru aceasta este nevoie inainte de toate de un dialog sincer, principalii factori raspunzatori fiind autoritatile competente si, mai ales, partenerii locali care, intr-un fel sau altul, reusesc sa convinga prin prezentarea unor argumente corecte si nu a unor sperante si prognoze ipotetice”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
 
ABONARE (click aici):  PROIECTE | INVESTITII | REVISTE | INDEX COMPANII
DATE DE CONTACT: Agenda Constructiilor & Fereastra - Tel/Fax: 021-336.04.16, 031-401.63.88
 
ALLBIMallbimAUTODESKElmas 375COVID-19
ROCKWOOL 196
A aparut editia
SEPTEMBRIE 2020!

Autentificare

 
COVID-19
PIATA de CONSTRUCTII: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
PIATA de TAMPLARIE: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
GHID de INSTALARE
romania fara hospice
ssab ag antrepriza generala
CELCO 2020
ERBASU CONSTRUCT
Acvatot 2019
hilti
rigips
strabag nivel 1

Parteneri

HABITAT
C4E FORUM
FPSC_2019
AICPS_30
econet
ef-de-n
ROGBC 2016
AHK 2018
Piata de Constructii 2014

pereti cortina si tamplarie aluminiu exigere