Cresterea fara precedent a populatiei inactive incepand cu luna februarie, a dus la disparitia a peste 30 de milioane de angajati din statisticile oficiale ale somajului din douazeci si cinci de tari membre OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) si piete emergente. Daca ne uitam putin dincolo de principalii indicatori ai pietei fortei de munca, constatam ca adevaratul impact al „somajului ascuns” asupra consumului gospodariilor ar putea fi subestimat cu 14 miliarde de dolari. Acesta este doar varful aisbergului: pana acum pietele fortei de munca din multe tari s-au dovedit mult mai rezistente decat activitatea economica - cel putin la suprafata. Totusi, avand in vedere relatia pe termen lung dintre cresterea PIB-ului si modificarile ratei somajului, adevaratul impact al Covid-19 asupra pietei muncii in unele tari ar trebui sa fie mult mai grav decat ceea ce sugereaza principalii indicatori.

Conform calculelor noastre, numarul somerilor care au disparut din statisticile oficiale incepand cu luna februarie 2020 variaza de la 2.4 milioane in Franta, Italia, Spania si Irlanda, la 5.5 milioane in SUA si pana la 13 milioane in Brazilia. Dincolo de efectul de descurajare a muncii pe care il are starea de pandemie, cresterea accentuata a inactivitatii poate fi explicata in principal prin caracteristicile recesiunii Covid-19: restrictiile severe de miscare, indisponibilitatea serviciilor guvernamentale precum si renuntarea la cautarea unui loc de munca din cauza responsabilitatii ingrijirii copiilor in contextul inchiderii scolilor. Recalculand ratele somajului si adaugand retroactiv modificarile populatiei inactive incepand din luna februarie, atat la numarator (somerii) cat si la numitor (populatia activa), constatam ca „somajul ascuns” din marile economii dezvoltate ar creste rata somajului cu aproximativ 6 puncte procentuale in Irlanda si Spania, 3 puncte procentuale in SUA si aproximativ 1 punct procentual in Italia, Canada si Portugalia.

”In Romania, rata oficiala a somajului a atins un maxim de 5.3% in timpul lunilor iulie-august si, desi a coborat usor, s-a mentinut totusi la peste 5% in septembrie. In realitate insa, numarul efectiv al celor fara un loc de munca ar putea fi mai mare, avand in vedere populatia apta de munca, dar care nu indeplineste conditiile categoriei „somer” si nu este inclusa in statistici. In stransa legatura cu acest indicator, consumul, prin evolutia vanzarilor cu amanuntul, se mentine la 9 luni peste nivelul din septembrie 2019 insa isi incetineste ritmul de crestere la sub 4% dupa ce a atins un maxim post-criza in luna iulie (insee, serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate). Totusi, performanta incurajatoare a comertului cu amanuntul (cu exceptia celui cu autovehicule si motociclete) pe primele 9 luni ale anului, in crestere cu 1.7%, sugereaza o revenire dupa picajul din trimestrul doi. Ne asteptam ca in ciuda raspandirii pandemiei, consumul si mai ales constructiile (si segmentele aferente cererii) sa ramana la un nivel ridicat pentru tot anul, apropierea alegerilor fiind in masura sa mentina aceste domenii si actualul nivel al somajului la un nivel rezonabil. De asemenea, asteptatele masuri de ajustare bugetara sunt putin probabil sa apara in acest an. Momentul si magnitudinea implementarii vor depinde tot mai mult de evolutia riscului pandemic ce va dicta si ritmul recuperarii economiei. ” , declara Mihai Chipirliu, CFA - Risk Director Romania

Cresterea ratei somajului pe pietele emergente subestimeaza in mare masura daunele Covid-19 asupra pietei muncii: 13 milioane de persoane au parasit piata fortei de munca din Brazilia incepand cu luna februarie, 5,2 milioane in Africa de Sud, 1,8 milioane in Chile, 1,6 milioane in Columbia si 1,2 milioane in Turcia. Asta inseamna ca somajul a fost subestimat cu 10,4 puncte procentuale in Brazilia, 16,7 puncte procentuale in Africa de Sud, 15,8 puncte procentuale in Chile, 5,3 puncte procentuale in Columbia si 3,2 puncte procentuale in Turcia. „Somajul ascuns” tinde sa fie o problema mai mare in majoritatea pietelor emergente din doua motive: (i) siguranta mai scazuta a locurilor de munca si asistenta ad-hoc in timpul crizei mai redusa comparativ cu economiile dezvoltate si (ii) o tendinta mai mare de migrare catre munca la negru, care nu apare in statisticile oficiale.

Ce inseamna acest lucru pentru companii si consumatori? Pentru consumul global, perspectivele de recuperare sunt in mod probabil, supraestimate. Intr-adevar, pentru fiecare luna suplimentara in care somajul „ascuns” nu este contabilizat la nivelul pietei muncii, consumul privat global suporta o pierdere „ascunsa” de 14 miliarde USD (0,3% din PIB-ul lunar) de pe urma renuntarii anumitor „cheltuieli sociale” si a altor cheltuieli pentru sectoarele care sunt in mod uzual afectate de recesiune. Cu cat noua populatie inactiva ramane in afara fortei de munca mai mult timp, cu atat este mai puternica lovitura „ascunsa” pentru sectoarele de consum care sunt deosebit de sensibile la o recesiune determinata de Covid-19. Desi ne asteptam ca revenirea treptata a economiei sa readuca o parte din populatia inactiva inapoi catre piata fortei de munca, fapt ce va duce la cresterea ratelor oficiale ale somajului, este posibil ca in acelasi timp noi perioade de lock-down sa aduca o noua crestere a „somajului ascuns" pentru unele sectoare. Abordarea problemei angajatilor descurajati si oferirea de solutii pentru cei care nu pot lucra din cauza restrictiilor instituite pentru limitarea raspandirii Covid-19 (inchiderea scolilor, restrictionarea in domeniul hotelier si al restaurantelor) raman esentiale, chiar daca varful crizei Marelui Lock-down se pare ca a trecut.