Cursa pentru imbunatatirea caracteristicilor de sustenabilitate a cladirilor nu se opreste odata cu atingerea obiectivelor prevazute in directiva de eficienta energetica a constructiilor (EPBD), specialistii Comisiei Europene propunand deja tinte si mai ambitioase ce vizeaza, de exemplu, reducerea cu 80%, pana in 2050, a tuturor emisiilor de dioxid de carbon generate de exploatarea imobilelor. Acest deziderat este posibil de atins doar in conditiile unei veritabile revolutionari a modului in care sunt echipate noile constructii, in vederea diminuarii consumului, insa un impact si mai mare va fi exercitat de felul in care acestea vor reusi sa conserve energia disponibila si sa optimizeze utilizarea acesteia. In sensul respectiv, anvelopantele viitorului vor avea un rol major atat in ceea ce priveste partea transparenta a acestora, cat si cea opaca. Deja, furnizorii importanti de pe mapamond se afla intr-o reala competitie pentru identificarea celor mai bune solutii, din punct de vedere ecologic, economic si al performantelor tehnice.  

 

Rezultatele acestor eforturi sunt vizibile, in sensul ca materiale avand proprietati deosebite se afla in stadii avansate de testare, unele dintre ele primind agrementarile pentru utilizarea in cadrul proiectelor propriu-zise. Este vorba atat despre dezvoltari ale tehnologiilor actuale, cat si despre solutii eminamente noi, care nu au mai fost folosite la asemenea aplicatii si ale caror caracteristici se dovedesc a fi potrivite pentru utilizarea in domeniul constructiilor, pe segmentul de termo - fono - hidroizolare. Desigur, in urmatoarele decenii, stiinta va avansa in directia respectiva, fiind extrem de probabil ca noi solutii sa asigure imbunatatiri si mai evidente ale sistemelor de anvelopare. In continuare, sunt prezentate cateva dintre ideile care au suscitat atentia utilizatorilor si care, daca nu sunt inca implementate in cadrul proiectelor curente, au sanse majore sa devina alternative viabile la metodele actuale, pe termen scurt si mediu. 

 

Solutiile tehnice pe baza de poliuree sunt deja recunoscute pentru rezultatele excelente pe care le asigura in procesele de hidroizolare. Aceste membrane garanteaza, pe langa un grad ridicat de impermeabilizare, o protectie anticoroziva optima, precum si o rezistenta ridicata la abraziune, intr-o mare varietate de medii climatice. De asemenea, gratie proprietatilor deosebite de durabilitate, produsul se adapteaza foarte bine la proiectele la care este necesara obtinerea unei clasificari inalte in cadrul procedurilor de evaluare a sustenabilitatii. Aceste materiale sunt ideale pentru protectia betonului, metalelor si lemnului, fiind recomandate atat pentru hidroizolarea teraselor si acoperisurilor, cat si pentru operatiuni de renovare. Gratie flexibilitatii superioare, ce se mentine la valori extreme ale temperaturii si asigura un comportament caloric optimizat, lucrarile realizate cu acest tip de material au o garantie extinsa. De asemenea, a fost dezvoltata inclusiv o varianta ce prezinta proprietati de intarziere a propagarii incendiului, ceea ce face din membranele poliureice solutii recomandate pentru o gama si mai extinsa de proiecte. Expertii au dezvoltat inclusiv varianta pulverizata de poliuree, ce reprezinta un material bicomponent recomandat pentru aplicatiile la care se solicita niveluri ridicate de rezistenta la abraziune si la impact. Produsul finit nu are goluri sau defecte, se muleaza perfect pe orice forma geometrica si este caracterizat printr-o temperatura maxima de soc de peste 200 °C, filmul ramanand elastic chiar si la -40°C. Aceste materiale sunt ecologice, nu includ plastifianti sau catalizatori toxici pe baza de metale grele, iar aplicarea este rapida, fara a fi afectata de nivelul de umiditate.

 

Pentru aplicatiile de termoizolare, vata minerala ramane unul dintre cele mai performante materiale, gratie caracteristicilor specifice de termoizolare. Stiinta a consemnat progrese remarcabile in acest domeniu, ajungandu-se ca, in prezent, solutiile propuse utilizatorilor sa atinga graduri de izolare de neimaginat in urma cu putin timp. Practic, vata minerala permite o diminuare drastica a transferului termic realizat prin convectie, datorita moleculelor de aer aflate in structura sa. De asemenea, aceleasi elemente contribuie la limitarea pierderilor energetice prin fenomenul de conductie, intrucat aerul prezinta, in acelasi timp, o conductivitate termica foarte scazuta. In fine, pierderile prin radiatie sunt, la randul lor, minimizate, gratie caracteristicilor fizico-chimice intrinseci ale vatei minerale. Desigur, eficienta de ansamblu a materialului depinde de o serie de proprietati, cum ar fi, de exemplu, densitate, grosime, compozitie, pozitionarea fibrelor, precum si de temperatura la care este expus acesta. In urma studiilor si masuratorilor realizate, au fost dezvoltate deja tehnologii foarte sofisticate ce asigura productia unor sortimente cu niveluri extrem de ridicate ale rezistentei termice. Aceste performante au devenit posibile prin imbunatatirea conditiilor de topire ale materiei prime si a procesului de fabricare a fibrelor ce intra in compozitia materialului respectiv (temperaturile de lucru atingand peste 1.200 °C). O aplicatie ingenioasa  in domeniul constructiilor, perfect adaptata exigentelor dezvoltarii durabile, este cea de folosire a panourilor de vata minerala ca substrat la executia asa-numitelor "acoperisuri verzi". In fine, un argument viabil in sprijinul utilizarii acestor solutii constructive este dat de comportamentul excelent la foc, incombustibilitatea materialului recomandandu-l pentru utilizarea la majoritatea proiectelor sustenabile, dezvoltate la nivel international. 

 

Desigur, tehnologia consemneaza avansuri remarcabile inclusiv pe segmentul produselor pe baza de polistiren. Este vorba, in special, despre sistemele extrudate (XPS), in prezent fiind disponibile pe piata de profil materiale caracterizate printr-o inalta rezistenta termica, o etanseitate sporita la apa, o rezistenta la compresiune de valoare foarte mare si o insensibilitate la fungi si bacterii. Asemenea materiale au capacitatea de a a-si pastra pentru perioade indelungate caracteristicile de performanta, acest lucru fiind posibil datorita unui proces echilibrat de productie, de ce presupune asigurarea unei structuri "stranse" a celulelor din componenta materialului. Gratie modului special de fabricare, este garantata mentinerea pe termen lung a unor valori constante ale coeficientului de transfer termic, precum si pastrarea andurantei deosebite la compresiune. In plus, solutiile din categoria XPS au o rezistenta deosebita la umiditate, ceea ce le face sa fie ideale pentru folosirea la aplicatii unde se impune eliminarea sau limitarea transferului de fluide. Dintre cele mai uzuale utilizari se remarca terasele verzi, termo- hidroizolarea fundatiilor (prin plasarea placilor de XPS inclusiv sub structura acestora), lucrarile geotehnice, ecranele de protectie a cavitatilor impotriva infiltratiilor de apa pluviala etc. De asemenea, in favoarea folosirii unor astfel de materiale pledeaza inclusiv gradul ridicat de reutilizare, proces posibil in special in cazurile reabilitarii acoperisurilor, cand se constata ca o mare parte din placile respective se afla intr-o stare tehnica impecabila. Aceasta caracteristica asigura, de asemenea, imbunatatirea punctajului de sustenabilitate, avand in vedere impactul ecologic minim, prin limitarea consumului energetic necesar productiei unor materiale noi.  

 

Probabil ca inovatia cea mai spectaculoasa in domeniul termoizolarii, care va marca, in mod cert, evolutia ulterioara a tehnologiilor din domeniul executiei de sisteme de anvelopare, este constituita de materialul cunoscut sub numele de aerogel. Acesta reprezinta un produs sintetic ultrausor, cu o structura poroasa, in cadrul caruia componenta lichida aflata, in mod normal, in componenta unui gel a fost inlocuita cu una gazoasa. Practic, rezultatul este constituit de un material solid cu o densitate foarte scazuta si o conductivitate termica mai mica decat a majoritatii sistemelor folosite in prezent in domeniul termoizolarii. Cunoscut de specialisti sub titulatura de "fum solid", aerogelul este translucid si are o aparenta si o textura asemanatoare polistirenului expandat. Desi produsul are o istorie de aproape 90 de ani, de-abia in ultimul timp au inceput sa fie identificate aplicatii interesante pentru domeniul constructiilor. Din punct de vedere constructiv, produsul are o capacitate foarte mare de incarcare, gratie microstructurii sale ramificate, in care exista particule cu diametre de 2 nm - 5 nm, angrenate in manuchiuri cu grad sporit de afinitate. Practic, aerogelul anuleaza transferul termic prin convectie si conductie, singura problema fiind consemnata in domeniul radiatiei, din cauza faptului ca moleculele de siliciu permit transmisia undelor infrarosii. De asemenea, gratie proprietatilor sale higroscopice, produsul actioneaza ca un adevarat desicant. Aplicatiile propuse de experti sunt multiple, iar in SUA, de peste un deceniu, vanzarile anuale au crescut exponential, de la 25 milioane USD in 2004 la peste 500 de milioane USD in 2014. Potentialul de inlocuire treptata a tehnologiilor actuale de termoizolare cu solutii pe baza de aerogel este foarte ridicat, indiferent daca este vorba despre membrane, panouri, sisteme de limitare a umiditatii in incinte si chiar realizarea de panouri de sticla translucide, avand caracteristici de termoizolare net superioare solutiilor existente in acest moment.