Platforma elvetiana de laboratoare pentru tehnologie si  stiinta materialelor EMPA a comunicat recent informatii cu privire la o noua reteta a asa-numitului ciment ecologic. Productia respectivului material trebuie sa indeplineasca o serie de conditii foarte stricte in perioada urmatoare, in vederea diminuarii semnificative a amprentei de carbon. Acesta este motivul pentru care cercetatorii EMPA si-au concentrat eforturile pentru identificarea unei solutii viabile, posibile doar prin modificarea retetelor de fabricatie, care sa duca  la o reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Pentru fiecare tona de ciment produs prin metode clasice se emit in atmosfera 700 kg de CO2. Desi cantitatea este mai mica in raport cu cea rezultata din productia de otel, diferenta este data de volume: anual se realizeaza la nivel mondial 12 km cubi de betoane – cantitate suficienta pentru a umple lacul Lucerne. Actualmente, ponderea cimentului in emisiile globale totale de gaze cu efect de sera este de 7%, iar acest nivel are sanse mari sa creasca, pe seama majorarii cererii din Asia si Africa, in conditiile in care pe plan european productia se mentine stabila. Programul de mediu al natiunilor unite (UNEP) impune identificarea rapida a unor solutii, in special prin folosirea unor noi materiale ecologice pe baza de ciment pentru producerea betoanelor, care sa fie in acelasi timp eficiente din punct de vedere al raportului timp/costuri. In mod traditional, cimentul este ars intr-un cuptor rotativ la 1.450 ˚C. Desi combustibilii fosili folositi in procesul respectiv pot fi inlocuiti cu alternative regenerabile (in proportie d eaproximativ 50%), potentialul acestei metode este deja epuizat. O solutie promitatoare este reprezentata de asa-numitul ciment CSA, realizat din sufoaluminat de calciu, ce necesita temperaturi cu apoximativ 200 ˚C mai mici, cantitatea de dioxid de carbon emisa fiind de 200 kg. Aceasta reducere nu este doar o consecinta a diminuarii consumului energetic, ci si a limitarii continutului de piatra de var din reteta (care este principalul responsabil de emisiile de CO2). In prezent, cercetatorii elvetieni se afla in cautarea unor solutii pentru integrarea in CSA a unor constituenti care se acumuleaza sub forma de deseuri in alte industrii (cum ar fi zgura rezultata in cuptoarele siderurgice sau cenusa ramasa in urma arderii carbunelui). De asemenea, aditivii pot fi modificati in asa fel incat procesul de ardere sa fie in final complet eliminat. De exemplu, in cazul cimentului activat prin metode alcaline, componente precum zgura, cenusa sau lutul calcinat pot fi angrenate in reactia chimica dorita prin folosirea unor solutii speciale, cum ar fi silicatul de sodiu. Rezultatul corespunde, din punct de vedere al rezistentei la compresiune, cu cimentul executat prin metode conventionale. Pentru informatii suplimentare, click aici