Un impozit global pe profit la o rata ”minima” de 15%, asa cum s-au angajat recent 132 de state membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), ar aduce venituri suplimentare de peste 150 de miliarde de dolari anual guvernelor din intreaga lume. Acest lucru ar genera mai multi bani pentru state, care nu ar veni, insa, singuri, ci insotiti de incertitudini si potentiale riscuri. Doar ca, asa cum o arata cele mai recente declaratii, ”reforma fiscala a secolului”, cum a fost numita aceasta masura, ar putea insemna, in primul rand, ca sumele mari vor reveni in continuare celor mai puternici, intr-un moment in care tarile mici se vad oricum deposedate de bani, prin structurile si schemele de profit existente in paradisurile fiscale. In al doilea rand, se traduce prin cresterea poverii fiscale pentru investitii peste tot in lume. Cu alte cuvinte, da, noua politica limiteaza puterea paradisurilor fiscale, dar va reusi ea sa construiasca echitatea fiscala, asa cum clameaza? Va grabi redresarea economica globala?

Efortul politic de a limita transferul artificial de profit si beneficiile utilizarii jurisdictiilor cu impozite reduse s-a concentrat, asa cum s-a vazut in ultimele saptamani, pe adoptarea unui impozit minim global aplicabil marilor corporatii multinationale. Astfel, in timp ce noul impozit ar putea actiona ca un mecanism de protectie la normele actuale privind taxarea profitului, el ar creste, inevitabil, si povara fiscala asupra investitiilor peste tot in lume. Or investitiile straine directe (ISD) sunt sensibile la cotele de impozitare, iar un impozit minim global ar avea un impact direct asupra deciziilor companiilor multinationale.

Pentru a-i atenua efectele economice negative, factorii de decizie ar trebui sa se asigure ca atat rata minima, cat si baza impozabila la care se va aplica noua cota sunt concepute in asa fel incat sa nu denatureze deciziile de investitii, ci sa actioneze ca un mecanism real de protectie la normele existente privind impozitul pe profit. Companiile care utilizeaza in prezent jurisdictii cu impozite reduse pentru a facilita investitiile ar vedea o crestere semnificativa a impozitelor asupra proiectelor lor actuale si se vor confrunta cu un nou factor de descurajare fiscala pentru proiectele viitoare - efect ignorat de multi factori de decizie politica. Rezultatul ar fi mai putine investitii straine directe (ISD) si o crestere economica globala mai lenta. Oricum, cresterea ISD la nivel mondial s-a oprit inainte de pandemie, iar ISD-urile au scazut in 2020 pana la cel mai mic nivel din 2005, asa cum o arata inclusiv studiul EY Romania Attractiveness Survey.

Intelegerea modului in care un impozit minim global ar putea avea un impact negativ asupra investitiilor transfrontaliere si modul de evitare a acestui rezultat vor fi esentiale pentru ca ISD-urile globale sa se recupereze pe deplin in urma pandemiei, mai ales ca tocmai acele companii care sunt vizate de un impozit minim global sunt cele care au o amprenta semnificativa in lume - milioane de angajati, miliarde investite. Si aproape toate tarile mai mici, cum este si Romania, mizeaza pe investitii pentru o redresare-relansare economica rapida.

Da, un impozit minim ar elimina multe dintre beneficiile canalizarii investitiilor prin jurisdictii cu impozite reduse sau prin exploatarea tratatelor fiscale pentru a plati impozite mici pe fluxurile de venituri transfrontaliere. Dar trebuie masurat de mai multe ori, inainte de a taia o data - pentru ca asa cum spuneam, trebuie examinate cu atentie consecintele.

Evaluarea impactului economic al masurii realizate de OCDE spune ca introducerea unui nivel minim de impozitare a profitului ar avea cea mai mare crestere a cotelor medii efective de impozitare pentru hub-urile de investitii - adica acolo unde sunt concentrati cei mai puternici investitori si cele mai mari investitii.

Pe de alta parte, propunerea OCDE are in vedere furnizarea unei deduceri pentru substanta economica masurata printr-un procent din valoarea activelor corporale si a costurilor de ocupare - asa-numita ”substance carve-out”. Astfel, regulile vor prevedea o formula standard care va exclude o suma de venit de cel putin 5% (in perioada de tranzitie de 5 ani, cel putin 7,5%) din valoarea contabila a imobilizarilor corporale si salariale. Va fi prevazuta si o excludere de minimis.

In plus, la acest moment nu este clar ce se va intampla cu cele sapte tari care nu au semnat acordul - intre care si Irlanda, Estonia si Ungaria. Grace Perez- Navarro, director adjunct al Centrului OCDE pentru Politica si Administrare Fiscala, a vorbit chiar zilele acestea despre ”angajarea constructiva” a acestora, fara sa poata oferi mai multe detalii. Din cate lasa Perez Navarro sa se inteleaga, tarile ar dori sa vada cum se desfasoara negocierile, inainte de a se angaja in ceva. In declaratiile sale, presedintele estonian, de pilda, spune ca nivelul impozitului pe profit este deja peste minimul propus (20%) si nu are companii care sa se incadreze in noile reguli. ”Tara incearca doar sa confirme compatibilitatea cu legislatia interna inainte de a se angaja”, declara Kersti Kaljulaid, presedintele estonian intr-un interviu acordat CNBC.

Dar nici acordul formal semnat nu este suficient. Tot mai multe voci se intreaba cum va aplica China prevederile acordului. China, care, asa cum se stie, este pol de investitii - anul trecut, a fost liderul global, pentru prima data in istorie, la capitolul investitii straine directe - cu 163 de miliarde de dolari, comparativ cu 134 de miliarde atrase de Statele Unite.

Calendarul este si el un factor de presiune. Kate Barton, vicepresedinta EY Global, vorbea la randul sau zilele acestea despre ”termenul foarte ambitios” al OCDE de aprobare a masurii, insistand asupra necesitatii unei analize cat mai atente. „Cred ca o multime de tari isi vor reconsidera codul fiscal si vor trece la noul standard, asa ca este, intr-adevar, o cursa spre mijloc. Dar va depinde foarte tare de cum arata codul fiscal din fiecare tara”.

Si asta pentru ca schimbarile propuse ar necesita un grad fara precedent de coordonare si cooperare intre tarile din intreaga lume, ceea ce creeaza un risc substantial de incertitudine si controverse fiscale complexe. Exista, de asemenea, ingrijorari cu privire la faptul ca noile norme ar putea duce la sarcini fiscale globale mai mari, inclusiv dintr-o dubla impunere.

Detaliile vor conta. Este important ca factorii de decizie politica sa se reuneasca cu partile interesate pentru a transa specificul tehnic al schimbarilor. Factorii de decizie fiscala trebuie sa articuleze clar noile reguli si cerinte, astfel incat intreprinderile globale sa poata avea claritate cu privire la obligatiile lor fiscale. De asemenea, sa instituie mecanisme pentru a atenua riscul dublei impuneri. In acelasi timp, administratiile fiscale guvernamentale sa fie activate si echipate pentru a pune in aplicare noile reguli in mod coordonat.

Ce ar fi de retinut, dincolo de orice, este faptul ca liderii globali trebuie sa colaboreze pentru a realiza un sistem fiscal care sa creasca veniturile, dar si sa faciliteze comertul si investitiile care alimenteaza economia globala. Acesta este un obiectiv in masura sa uneasca partile interesate, in special in conditiile in care economia globala inca se recupereaza dupa o pandemie.