Asa cum arata in prezent, tabloul de bord al economiei noastre atrage atentia, mai mult decat oricand, ca politicile responsabile au devenit acum imperative, pentru reducerea dezechilibrelor si revenirea pe culoarul sustenabilitatii. Avem mare nevoie de investitii in anii urmatori, iar obiectivul Guvernului de a avea 7% din PIB pentru investitii in bugetul anului 2023 este binevenit, cu precadere in privinta investitiilor din fonduri europene, pentru ca este timpul ca acestea sa prevaleze cat mai consistent, atat in programare cat si in executie, in raport cu investitiile din bani nationali.

Dupa socul generat de criza sanitara in 2020, evolutiile economice din 2021 indica pentru Romania, ca si pentru alte state membre, revenirea la nivelul PIB de dinaintea pandemiei si depasirea acestuia. Ultimele date arata ca Romania va inregistra in acest an o crestere economica puternica, peste estimarile initiale, crestere ce se poate apropia de 7%.

Insa nu trebuie sa facem din cresterea economica un miraj al recordurilor, caci este un efect de recuperare post-lockdown, adica varful si nu baza revenirii. De altfel, toate estimarile indica o decelerare semnificativa in ritmul de crestere economica pentru anul urmator si o posibila accelerare in 2023, pe masura ce investitiile din PNRR vor fi implementate.

In acest context, performantele economice cu caracter extraordinar din 2021 ar fi trebuit sa se reflecte pana in prezent si in situatia fiscal-bugetara, prin reducerea deficitului bugetar, care continua sa reprezinte principala povara a cadrului macroeconomic al Romaniei.

In ciuda cresterii economice, ne confruntam cu diverse provocari de politica economica, iar evolutiile din anii urmatori vor fi decisive pentru Romania, pentru sustenabilitatea finantelor publice si a economiei.

Este evident faptul ca pandemia a generat, in ultimii doi ani, o serie de nevoi bugetare si masuri financiare specifice, multe dintre ele aflate sub imperativul urgentei. Insa, este important sa intelegem ca vulnerabilitatile macroeconomice de fond sunt consecintele politicilor economice pre-criza, puternic pro-ciclice, care au facut ca Romania sa intampine pandemia cu o situatie bugetara fragila, cu cel mai mare deficit bugetar dintre statele UE in 2019, desi cresterea economica era printre cele mai inalte din Uniune.

In pofida conditiilor macroeconomice favorabile, derapajele bugetare au determinat declansarea Procedurii de Deficit Excesiv inainte de izbucnirea pandemiei, Romania fiind singurul stat membru in aceasta situatie.

In prezent, principalele provocari in materie de politica economica decurg din tabloul de bord al situatiei macroeconomice, dupa cum urmeaza:

1) In privinta economiei reale, dupa revenirea puternica din trimestrul 2, majoritatea sectoarelor resimt pierderi de ritm in activitate. Ultimele rezultate indica incetinirea unor sectoare precum industria si constructiile, care inainte de pandemie au fost motoare ale cresterii economice. Pentru anul 2022, este estimata o crestere economica de 4,6%, usor revizuita negativ pe fondul cresterii preturilor la energie si materii prime, dar si al sincopelor care treneaza inca in lanturile globale de aprovizionare.

- Desi productia industriala a avansat cu 10,5% in primele 9 luni ale anului curent, sectorul industrial este inca in recuperare fata de anul 2019, industria auto fiind in continuare afectata de criza.

- Dupa 2 ani de cresteri robuste, lucrarile de constructii scad cu 7,5% pe trimestrul 3 comparativ cu perioada similara din 2020, ceea ce conduce la un avans modest, de doar 0,4%, pe primele 9 luni ale anului curent.

- Comertul cu amanuntul, care reflecta cel mai bine evolutia consumului privat, a crescut cu 11% pe primele 10 luni, consemnand astfel a doua cea mai ridicata crestere pentru aceasta perioada din ultimii 10 ani, ceea ce arata ca principalul factor al cresterii economice ramane consumul.

2) In planul monetar-financiar, evolutiile sunt dominate in mod neasteptat de revenirea fara precedent a inflatiei, care s-a intensificat pana la aproape 8% in octombrie, inainte ca scumpirea energiei sa fie transferata pe deplin in costurile de productie, fapt care genereaza ingrijorari la nivelul puterii de cumparare si in materie de volatilitate financiara. De altfel, inflatia tinde sa redevina o problema la nivel global, ceea ce deja determina regandirea politicilor monetare din partea principalelor banci centrale ale lumii.

- In comparatie cu tarile din regiune, Romania a beneficiat in pandemie de stabilitatea cursului valutar, deprecierea nominala a leului (de circa 3,6% de la inceputul anului 2020) fiind mult inferioara fata de forintul maghiar si zlotul polonez, a caror depreciere a depasit 10% in aceeasi perioada.

- Pe fondul exploziei deficitului bugetar, ponderea in PIB a datoriei publice a crescut cu 12 puncte procentuale fata de perioada pre-pandemie, pana la aproape 50% din PIB, de unde dificultati sporite in finantarea datoriei.

- Rata dobanzii pe termen lung pentru imprumuturile Romaniei, potrivit criteriilor de la Maastricht, era 4,75% in octombrie, mult peste media europeana de 0,62%, fiind cea mai ridicata dobanda dintre tarile Uniunii.

3) In privinta pozitiei externe, suntem inca tributari paradigmei deficitelor gemene, care isi continua cercul vicios prin adancirea record a deficitului comercial si a deficitului de cont curent, pe fondul excesului de cerere de consum, dar si al perpetuarii decalajelor structurale de competitivitate.

- Deficitul balantei comerciale continua ingrijorator trendul negativ inca de dinaintea pandemiei, in contradictie cu evolutiile regionale. Deficitul comercial a crescut cu circa 28% pe primele 9 luni ale anului curent, in raport cu 2020, si cu aproape 39% fata de aceeasi perioada din 2019.

- Deficitul de cont curent creste, pe primele 9 luni, cu aproape 47% (circa 3,7 miliarde euro) peste nivelul inregistrat in perioada similara din 2020, in anul curent fiind estimat un deficit de cont curent de 6,3% din PIB.

- Desi investitiile straine directe au revenit, in 2021, pe un trend consistent de crestere, acoperirea deficitului de cont curent in investitii straine este in continuare redusa, sub 50%, similar perioadei de dinaintea crizei.

4) In planul fiscal-bugetar, angajamentul vizeaza respectarea calendarului de ajustare in cadrul Procedurii de Deficit Excesiv, conform tintelor asumate in Programul de Convergenta, ce prevede reducerea graduala a deficitului bugetar sub 3% din PIB pana in 2024. Bugetul pentru 2022 va fi construit pe un deficit ESA de 6,2% din PIB (5,8% din PIB in termeni cash), ceea ce indica o ajustare substantiala dat fiind contextul pandemic si decelerarea cresterii economice in 2022.

Este insa esentiala cresterea ponderii in PIB a veniturilor bugetare, aflate in prezent la cele mai reduse niveluri din UE, altfel consolidarea fiscala devine misiune imposibila.

- Pe fondul revenirii economice rapide si al cresterii preturilor, veniturile bugetare totale, recent rectificate, se majoreaza cu 22 miliarde lei (+6%), ceea ce indica o ampla revizuire pozitiva nominala, insa ponderea in PIB a veniturilor bugetare scade la 32,5%, de la estimarea initiala de 32,7%.

- In ciuda cresterii masive a veniturilor si a revizuirii pozitive a PIB nominal (+6,6%), rectificarile bugetare din august si noiembrie nu au prevazut, cum poate era de asteptat, reducerea deficitului ca pondere in PIB, in schimb deficitul nominal a fost revizuit in sus cu aproape 5 miliarde lei.

- In privinta investitiilor publice programate pentru 2021, datele estimate ale executiei bugetare arata, cu doar o luna inainte de sfarsitul anului, un grad totusi modest de realizare al investitiilor, de circa 62% in cazul fondurilor europene si 65% in cazul investitiilor din bani nationali.

- Un deficit de 4,7% din PIB estimat in executia la 11 luni si nerealizarea investitiilor programate sunt premise tehnice ca deficitul bugetar anual sa coboare chiar catre 6,5% din PIB, ceea ce genereaza incredere pentru pietele financiare si avantaje in planul costurilor de finantare.

Altminteri, in raport cu exigentele unei programari bugetare judicioase, inclusiv in privinta programarii volumului sporit de fonduri europene, trebuie iesit din acest cerc vicios al asa-numitelor „bugete de dezvoltare”, cu investitii generos bugetate dar nerealizate, si pentru care deficitul scade abia la finalul anului, din cauza slabei executii a investitiilor publice.

Avem mare nevoie de investitii in anii urmatori, iar obiectivul Guvernului de a avea 7% din PIB pentru investitii in bugetul anului 2023 este binevenit, cu precadere in ceea ce priveste investitiile din fonduri europene, pentru ca este timpul ca acestea sa prevaleze cat mai consistent, atat in programare cat si in executie, in raport cu investitiile din bani nationali.

Din acest punct de vedere, intarirea capacitatii administrative este factorul cheie de care depinde implementarea eficienta, in termeni cantitativi si calitativi, a volumului semnificativ de proiecte de investitii, in special a celor din fonduri europene, incluse in PNRR si in programele operationale.

Capacitatea Romaniei de a absorbi fonduri europene este factorul esential in asigurarea sustenabilitatii cresterii economice, este testul de maturitate al calitatii de stat membru al Uniunii, si conditia sine qua non in realizarea investitiilor si a reformelor asumate.

Asa cum arata in prezent, tabloul de bord al economiei noastre atrage atentia, as spune mai mult decat oricand, ca politicile responsabile au devenit acum imperative, pentru reducerea dezechilibrelor si revenirea pe culoarul sustenabilitatii.

Sunt binecunoscute constrangerile cu care ne confruntam in plan fiscal-bugetar si fragilitatile in planul echilibrelor externe. Este insa important de amintit faptul ca, in ciuda evidentelor prociclice ale politicilor de dinaintea pandemiei, putine voci au atras atunci atentia asupra riscurilor care vor urma, desi erau previzibile consecintele unor decizii lansate, politicianist, pe contrasensul responsabilitatii economice.

Cadrul politicilor publice necesita acum solutii structurale, axate pe investitiile in infrastructura, absorbtia fondurilor europene si realizarea reformelor asumate, prin care sa crestem potentialul nostru economic.

Pandemia si criza energetica raman provocari cu serioase implicatii sociale si economice. Insa, in ciuda conjuncturii actuale, dominata de ingrijorari si imprevizibilitate, mediul de afaceri este motorul neobosit de crestere.

Acest efort de anduranta al mediului antreprenorial devine un exemplu de urmat si in aplicarea politicilor publice, pentru ca stim ca solutiile exista, insa acestea trebuie dublate de ambitie, vointa si responsabilitate!