Gestionarea eficienta a tranzitiei energetice prin imbunatatirea eficientei guvernantei este o conditie esentiala nu doar pentru a asigura sustenabilitatea sistemului energetic, ci si pentru maximiza o oportunitate de neratat de a crea valoare si locuri de munca. Aceste concluzii reies din studiul „Guvernanta Europeana a Tranzitiei Energetice”, realizat de Fundatia Enel si The European House - Ambrosetti in colaborare cu Enel. Studiul a fost prezentat in contextul The European House - Ambrosetti Forum, intr-o conferinta de presa la care au participat Valerio De Molli, Managing Partner & CEO al The European House - Ambrosetti, Francesco Starace, CEO si Director General Enel, si Stefano Manservisi, profesor si membru al Grupului de Lucru International Independent pentru Actiune Climatica Creativa, Sciences Po - Scoala de Afaceri Internationale din Paris.

„Decizia UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera cu 55%, in loc de 40%, pana in 2030, fata de nivelurile din 1990, alaturi de pachetul de politici ‘Fit for 55’, confirma faptul ca decarbonizarea se afla in centrul construirii Europei viitorului”, a declarat Francesco Starace, CEO si Director General al Enel. „Reducerea decalajului investitional cu aproximativ 3.600 miliarde de euro' necesari pentru atingerea obiectivului pentru 2030 in Europa, din care aproximativ 190 miliarde de euro numai in Italia, ar avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 de miliarde de euro, din care peste 400 de miliarde de euro in Italia. Cu toate acestea, in ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv pentru 2030 in materie de surse regenerabile in 2043, ceea ce ar fi prea tarziu si ar fi pacat sa pierdem ocazia de a crea o valoare economica atat de mare. Prin urmare, este necesar sa grabim pasul si sa ne dotam cu un sistem de guvernanta pe masura provocarii, capabil sa traduca intentiile in actiuni concrete, si sa maximizeze oportunitatile enorme care decurg din acest angajament.”

„A sosit momentul ca Europa sa implementeze rapid tranzitia energetica, sa profite de oportunitatea de a revolutiona perceptia si metodele de gestionare pentru intregul sector energetic. Acest sector are potentialul de a fi catalizatorul unei viziuni pe termen lung pentru viitor - potential pe care institutiile europene il constientizeaza pe deplin”, a declarat Valerio De Molli, Managing Partner si CEO al The European House - Ambrosetti. „Angajamentul Europei a fost confirmat si reiterat de recentul pachet 'Fit for 55', care prevede o cale foarte ambitioasa de tranzitie energetica pentru continent. Europa va trebui sa isi intensifice eforturile pentru a pune in aplicare aceasta schimbare, deoarece, in acest ritm, continentul nu ar atinge noul obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) cu 55% in 2030, ci in 2051, ceea ce reprezinta o intarziere de 21 de ani. In ceea ce priveste energiile regenerabile, in ritmul actual, noul obiectiv de 40% stabilit pentru 2030 ar fi atins abia in 2043. Din punct de vedere al eficientei energetice, pe baza nivelurilor actuale de imbunatatire, Europa va atinge + 36% in 2053, in loc de 2030.”

Schimbarile climatice sunt cea mai mare provocare a timpului nostru, o amenintare globala care depaseste granitele fiecarui stat si are consecinte directe asupra vietii noastre. Incepand cu anii 1990, Uniunea Europeana a jucat rol de lider global in lupta impotriva schimbarilor climatice, adoptand politici ad hoc si stabilind obiective foarte ambitioase de reducere a gazelor cu efect de sera, de crestere a ponderii energiei din surse regenerabile in consumul final si de imbunatatire a eficientei energetice. In ultimii doi ani, Comisia Europeana a ridicat standardele si, in iulie 2021, a mutat obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera de la 40%, la cel putin 55%, pana in 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Acesta este un obiectiv ambitios care, in urmatorul deceniu, isi propune sa consolideze pozitia UE ca lider global in tranzitie energetica.

Investitiile in sectoarele implicate in procesul tranzitiei energetice ar genera beneficii in cascada, atat in Europa, cat si in Italia, cu importante efecte indirecte si induse. De fapt, studiul arata ca inlaturarea acestor lacune in urmatorii 10 ani ar putea avea un impact cumulat asupra PIB de peste 8.000 miliarde de euro, in Uniunea Europeana, si de peste 400 de miliarde de euro in Italia.

Prin urmare, Europa are o oportunitate unica de a lansa investitii in conformitate cu miza. Planul multianual Next Generation EU, in valoare de 750 miliarde de euro, care vizeaza crearea unei Europe mai conectate, mai durabile si mai rezistente, este piatra de temelie a strategiei europene de redresare. Italia este principalul beneficiar al Next Generation EU si a elaborat un Plan National de Recuperare si Rezilienta (PNRR) in valoare de aproximativ 235 miliarde de euro, din care 30% este dedicat misiunii 'revolutiei verzi'.

In lumina acestei mari oportunitati de creare de valoare si a urgentei asociate schimbarilor climatice, studiul arata ca, in ritmul actual, Europa va atinge noul obiectiv de reducere cu 55% a gazelor cu efect de sera in 2051, cu o intarziere de 21 de ani fata de tinta din 2030. In ceea ce priveste celelalte noi obiective stabilite pentru sursele regenerabile (40%) si eficienta energetica (+ 36%), Europa ramane in mod clar in urma si aici, deoarece, in ritmul actual, acestea ar fi atinse in 2043 si, respectiv, 2053. In Italia, Planul National Integrat in domeniul Energiei si Schimbarilor Climatice nu a fost inca revizuit in conformitate cu pachetul „Fit for 55”. Noile obiective pentru 2030 pentru Italia ar putea fi urmatoarele: o reducere de 43% a emisiilor de gaze cu efect de sera, o contributie de 37,9% din energia regenerabila si o crestere a eficientei energetice cu 46,4%. Evaluand performanta actuala a Italiei in atingerea acestor obiective, apare o intarziere medie de 29 de ani, comparativ cu 19 in Europa, cu o intarziere de 24 de ani pentru energia regenerabila.

Prin urmare, este necesara o schimbare, care sa puna Europa in situatia de a face investitiile necesare pentru a compensa intarzierea acumulata de-a lungul anilor si pentru a accelera crearea de valoare economica. Pentru a debloca investitiile necesare, este esential sa depasim barierele din calea guvernantei tranzitiei energetice. Studiul analizeaza structura actuala de guvernanta, definita ca setul de roluri, reguli, proceduri si instrumente (la nivel legislativ, de implementare si control) privind gestionarea tranzitiei energetice, care vizeaza atingerea obiectivelor strategice si operationale.

Studiul arata ca exista trei probleme principale privind guvernanta tranzitiei energetice in Europa. In primul rand, energia este o competenta comuna, a statelor membre si UE, apoi exista o nevoie in crestere de a pune in aplicare un nou sistem de aplicare „indirect” si, in cele din urma, este necesar sa se consolideze noul mecanism de gestionare a obiectivelor ecologice. In Italia, eficacitatea guvernantei tranzitiei energetice este limitata de cinci factori, si anume responsabilitati fragmentate intre diferiti stakeholderi, la niveluri diferite, reglementari locale neuniforme si aplicarea locala a reglementarilor nationale, implicarea slaba si angajamentul institutiilor si comunitatilor locale care erodeaza acceptabilitatea sociala, privind ineficientele in rolul organismelor publice tehnico-administrative si redactarea fragmentata a politicilor sectoriale.

Pentru a depasi provocarile evidentiate mai sus, studiul s-a concentrat pe sapte propuneri, impartite in functie de sfera lor de actiune: europeana (in cele doua dimensiuni interne si externe) si italiana. In ceea ce priveste domeniul european intern, se propune o consolidare a cooperarii in guvernanta tranzitiei energetice, recunoscand oficial rolul sau critic si adoptand o abordare regionala pentru a favoriza integrarea pietei europene. In ceea ce priveste domeniul european extern, studiul propune incurajarea Mecanismului de Ajustare a Frontierelor de Carbon (CBAM - Carbon Border Adjustment Mechanism) la nivel international si promovarea unor mecanisme mai eficiente pentru a asigura conformitatea contributiilor determinate la nivel national (NDC) in linie cu obiectivele Acordului de la Paris. In ceea ce priveste zona de actiune italiana, studiul propune o simplificare a procedurilor de autorizare pentru centralele de energie regenerabila si promovarea activitatilor care favorizeaza eficienta energetica. De asemenea, studiul sugereaza un mecanism de interactiune uniform si standardizat pentru autoritatile locale, pe de o parte, si distribuitorii de energie electrica (Operatori de sisteme de distributie, DSO) si operatorii de puncte de incarcare (CPO), pe de alta parte, pentru a incuraja dezvoltarea infrastructurii de incarcare a vehiculelor electrice. In cele din urma, studiul propune promovarea integrarii depline a districtelor industriale si a clusterelor de afaceri la nivel local, a ecosistemelor de inovare si a comunitatilor energetice cu reteaua nationala de distributie.