Imaginati-va ca locuiti intr-o casa atat de eficienta energetic, incat consumul de energie poate fi acoperit doar din surse regenerabile. Aceasta este cladirea cu emisii zero (zero emission building - ZEB), care va deveni obligatorie in Uniunea Europeana de la finele acestui deceniu pentru toate cladirile noi si cele care vor intra in renovare majora. Mai mult decat atat, toate cladirile existente ar trebui sa ajunga la acest nivel pana in 2050, printr-un val de renovari ce va contribui la reducerea consumului de energie in cladiri si, implicit, a emisiilor de carbon.

In acest articol, vom explica ce inseamna mai exact o cladire ZEB si cum se poate ajunge la acest nivel de performanta energetica. Pentru ca implementarea standardului ZEB pentru cladiri va aduce modificari substantiale pentru piata imobiliara si consumatori in doar cativa ani, va invitam, asadar, sa cititi aceasta analiza realizata de Romania Eficienta.

Conceptul de cladire cu emisii zero este noua viziune a Uniunii Europene pentru parcul imobiliar si este transpus in propunerea de revizuire a Directivei privind performanta energetica a cladirilor, aflata in ultima etapa a procesului legislativ la nivel european, adica in negocieri intre Parlament si Consiliu pentru adoptarea formei finale.

Conform Comisiei Europene, „o cladire cu emisii zero este definita ca o cladire cu o performanta energetica foarte ridicata, cantitatea foarte mica de energie inca necesara fiind acoperita in totalitate de energie din surse regenerabile si fara emisii de carbon la fata locului din combustibili fosili”.

Asadar, cladirea ZEB are trei elemente definitorii, pe care le analizam pe rand.

 

In conformitate cu principiul „eficienta energetica inainte de toate”, un pas principal in atingerea emisiilor zero este reducerea necesarului de energie prin masuri de eficienta energetica. Necesarul de energie pentru functionarea cladirii (energia operationala) include, in general, consumul pentru incalzire, racire, alimentare cu apa calda, ventilatie sau aer conditionat, iluminat, utilizarea de catre ocupanti a aparatelor cu priza si energia auxiliara pentru pompe.

In cladirile cu emisii zero de carbon, masurile de reducere a necesarului de energie sunt cruciale pentru a ne asigura ca este produsa doar energia necesara.

„O abordare logica in planificarea definitiei ZEB este reducerea nevoilor de energie cat mai mult posibil prin implementarea masurilor de eficienta energetica inainte de implementarea tehnologiilor de energie regenerabila. Atingerea standardului de cladire cu emisii zero fara a avea cerinte de eficienta energetica ar insemna furnizarea de cantitati mari de energie din surse regenerabile, ceea ce, in general, nu este fezabil si nici rentabil”, se mentioneaza in raportul tehnic „Defining zero-emission buildings” publicat in acest an de Joint Research Center (JRC), institutul de cercetare al Comisiei Europene.

Cresterea gradului de eficienta energetica a unei cladiri se poate obtine prin masuri ca: o foarte buna termoizolatie a peretilor exteriori, precum si pentru acoperis, tavan, podea, subsol, inlocuirea ferestrelor cu unele de calitate (de tip tripan), instalatii de umbrire, sisteme moderne de ventilatie etc.

Datorita gradului ridicat de performanta energetica, in medie, o cladire cu emisii zero consuma de aproximativ 10 ori mai putina energie decat o locuinta din clasa energetica G (clasa care corespunde procentului de 15% din parcul imobiliar national cu cele mai slabe performante), conform datelor Comisiei Europene.

Potrivit expertilor JRC, in cladirile cu eficienta energetica ridicata, necesarul de energie este dominat de energia consumata de utilizator in functie de nevoi (aparate electrice, gatit), „in comparatie cu cladirile traditionale, in care necesarul de energie pentru incalzire si racire conduc in bilantul energetic al unei cladiri”.

 

In prezent, „doua treimi din energia utilizata pentru incalzirea si racirea cladirilor provin in continuare din combustibili fosili. Pentru a ajunge la emisii zero, este urgent sa se elimine combustibilii fosili utilizati pentru incalzire si racire”, se mentioneaza in propunerea de Directiva privind performanta energetica a cladirilor.

Aceasta tranzitie ar urma sa se faca gradual, iar statele membre, inclusiv Romania, trebuie sa ia masuri ca:

- De la data transpunerii directivei, utilizarea sistemelor de incalzire pe baza de combustibili fosili in cladirile noi si in cele care sunt supuse unei renovari majore / aprofundate sau renovarii sistemului de incalzire sa nu mai fie autorizata;

- Utilizarea sistemelor de incalzire pe baza de combustibili fosili din toate cladirile sa fie eliminata treptat pana in 2035 si, daca acest lucru nu este fezabil, cel tarziu pana in 2040.

„Acest lucru va juca un rol esential si in reducerea dependentei Uniunii de importurile din tari terte, va duce la scaderea facturilor la energie pentru cetateni si a vulnerabilitatii la fluctuatiile preturilor si va stopa depasirea valorilor-limita de poluare atmosferica”, se mentioneaza in Directiva.

Institutul European pentru Performanta Cladirilor (BPIE) semnaleaza intr-o analiza ca atat Consiliul, cat si Parlamentul sunt de acord ca o cladire ZEB ar trebui sa produca zero emisii de carbon la fata locului prin utilizarea combustibililor fosili. Totusi, cateva exceptii au fost incluse in versiunea directivei aprobate de Parlamentul European in primavara acestui an. Asadar, nu sunt considerate sisteme de incalzire cu surse fosile si prin urmare sunt permise sa fie instalate in cladirile noi:

- sistemele hibride

- cazanele certificate sa functioneze pe combustibili din surse regenerabile

- alte sisteme tehnice de constructie care nu folosesc exclusiv combustibili fosili.

 

In ceea ce priveste tipul acceptat de energie necesar consumului, Parlamentul afirma in mod explicit ca o cladire ZEB ar trebui, in principiu(„cand acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic”), sa fie alimentata integral cu energie din surse regenerabile.

Totusi, JRC noteaza ca nu toate cladirile pot accesa suficiente surse de energie regenerabila la fata locului. In aceste cazuri, utilizatorilor ar trebui sa li se permita sa se bazeze pe surse din afara amplasamentului pentru a indeplini cerintele de energie regenerabila. De altfel, Directiva, in forma aprobata de Parlament, prezinta patru optiuni de energie din surse regenerabile:

- generata sau stocata la fata locului (ex: panouri fotovoltaice sau solare termice instalate pe acoperis, fatade, ori parcari);

- generata in apropiere in afara amplasamentului si livrata prin retea;

- dintr-o comunitate de energie din surse regenerabile;

- din surse regenerabile si caldura reziduala provenita de la un sistem eficient de incalzire si racire centralizata.

BPIE a remarcat si aici cateva exceptii prevazute de Parlament, daca cele patru optiuni de mai sus nu sunt pe deplin fezabile tehnic si economic:

- achizitia de energie verde din retea, prin acorduri de cumparare (en: power purchase agreements)

- energie dintr-un sistem de incalzire districtuala eficient, asa cum este definit de Directiva privind Eficienta Energetica, respectiv daca utilizeaza pana la 50% combustibili fosili (pana in 2040).

Conceptul ZEB va inlocui actualul standard nZEB la intrarea lui in vigoare. Termenul exact de la care se va intampla acest lucru va fi stabilit in urma negocierilor dintre co-legiuitorii europeni, forma finala a Directivei fiind asteptata pana la sfarsitul acestui an. Comisia Europeana a propus termenul de 2027 pentru toate cladirile publice noi si 2030 pentru toate cladirile noi (inclusiv rezidentiale). Ulterior, forma votata de Parlamentul European, in luna martie a acestui an, prevede ca toate cladirile noi sa aiba emisii zero incepand cu 2028, cu exceptia cladirilor noi ocupate, exploatate sau detinute de autoritatile publice, pentru care termenul ar fi anul 2026 (mai devreme cu doi ani decat termenele avansate de Consiliu).

BPIE a sintetizat, in graficul de mai jos, variantele calendarelor de implementare a standardului ZEB:

Indiferent de termenul final de la care se va decide implementarea standardului ZEB pentru cladirile noi, viziunea Comisiei Europene este ca intregul parc imobiliar sa devina unul cu emisii zero pana in 2050. Acest lucru va presupune transformarea cladirilor ineficiente existente astazi in unele foarte performante energetic, printr-un val de renovari.

Dincolo de reducerea substantiala a consumului de energie, o renovare aprofundata a cladirilor pentru a le transforma in unele cu emisii zero este „o ocazie unica de a aborda alte aspecte, cum ar fi calitatea mediului interior, conditiile de viata ale gospodariilor vulnerabile, suficienta si circularitatea, cresterea rezistentei la schimbarile climatice, imbunatatirea standardelor in domeniul mediului si al sanatatii, rezistenta la dezastre, inclusiv in cazul seismelor, protectia impotriva incendiilor si siguranta electrica, eliminarea substantelor periculoase, inclusiv a azbestului, precum si accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilitati si cresterea capacitatii de absorbtie a carbonului, de exemplu cu ajutorul suprafetelor acoperite de vegetatie”, se mai arata in propunerea de Directiva.

 

Pentru a stimula renovarea aprofundata a cladirilor, Parlamentul European recunoaste rolul de model pe care il are sectorul public. De aceea, in forma finala a Directivei revizuite privind eficienta energetica, aprobata in iulie 2023 in plen la Strasbourg, s-a introdus obligatia ca in fiecare stat membru cel putin 3% din suprafata totala a cladirilor incalzite si/sau racite, care sunt detinute de organisme publice, sa se renoveze anual pentru a fi transformate cel putin in cladiri al caror consum de energie este aproape egal cu zero sau in cladiri cu emisii zero.

Desi termenul general pentru atingerea obiectivului de parc imobiliar cu emisii zero la nivelul Uniunii este 2050, Parlamentul European subliniaza ca statele membre trebuie sa tina cont de calendarul tranzitiei energetice si de costurile sociale atunci cand stabilesc termene-limita pe plan national.