Modernizarea infrastructurii de iluminat public din România a avansat semnificativ în ultimii ani, însă sectorul continuă să fie afectat de discontinuitatea finanțării, durata mare a ciclului de implementare și lipsa unor mecanisme eficiente de verificare a performanțelor tehnice. Potrivit ing. Dan Ovidiu Vătăjelu, vicepreședinte al Asociației Române pentru Iluminat (ARI), programul derulat prin Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) rămâne principalul motor al pieței, dar între aprobarea proiectelor și efectuarea plăților s-a acumulat un decalaj important. În același timp, segmentul privat a înregistrat o scădere de aproximativ 40%, ceea ce accentuează dependența sectorului de investițiile publice. Din punct de vedere tehnologic, tranziția la LED continuă, însă centrul de interes se deplasează către telegestiune, dimming, interoperabilitate și costul pe întregul ciclu de viață. Reprezentantul ARI atrage atenția și asupra calității insuficient verificate a produselor, utilizării limitate a specialiștilor în iluminat și necesității aplicării reale a standardelor și legislației existente. În opinia sa, cadrul normativ este în mare parte suficient, iar problemele majore provin din aplicarea și verificarea necorespunzătoare a cerințelor tehnice.
- Cum apreciați evoluția pieței de iluminat din România în 2025-2026 și care sunt principalele tendințe? Ce perspective anticipați?
- Trebuie să începem cu o precizare: în România nu există date oficiale privind piața de iluminat public - nici un inventar național al sistemelor, nici statistici privind numărul, vechimea sau gradul de modernizare a aparatelor instalate. De aceea, ARI a demarat în acest an un studiu de piață dedicat iluminatului public stradal și a transmis Administrației Fondului pentru Mediu, o cerere de informații de interes public în temeiul Legii nr. 544/2001, privind stadiul real al proiectelor, economia de energie verificată, funcționarea sistemelor de telegestiune finanțate și termenele de decontare. Solicitarea nu are caracter adversarial: programul AFM este cel mai important instrument de finanțare al sectorului și ne interesează ca el să funcționeze mai bine.
Ceea ce se poate documenta deja, din raportările publice AFM, este fluxul financiar al acestui program. În perioada 2020-2025, valoarea cumulată a sesiunilor lansate a fost de aproximativ 2,85 miliarde lei, valoarea proiectelor aprobate, în limita valorii nominale a sesiunilor, de 2,83 miliarde lei, iar plățile efective au însumat 1,11 miliarde lei. Cifrele spun trei lucruri. Finanțarea este episodică: sesiuni noi au existat doar în 2020, 2021, 2022 și 2024, iar sumele anunțate pentru 2023, 2025 și 2026 sunt plăți pentru angajamente vechi, nu finanțări noi. AFM aprobă peste valoarea alocată - cele 3.146 de proiecte aprobate în cele șase sesiuni totalizează peste 4 miliarde lei, față de 2,85 miliarde lei nominal, o rezervă utilă, dar care mărește volumul angajamentelor de plătit. Și decalajul dintre angajament și plată este persistent: 1,71 miliarde lei la finalul lui 2025, cu un an 2024 fără nicio alocare bugetară pentru plată.
Interpretarea simplistă - "AFM nu plătește" - este nedreaptă. Între lansarea sesiunii și plată există opt etape: depunere, analiză, semnarea contractului de finanțare, adesea la peste un an de la depunere, achiziția publică a lucrării, contractarea executantului, execuția, recepția și cererea de plată. Plata este, astfel, ultima verigă. Problema reală este durata totală a ciclului, frecvent peste trei ani, și efectul asupra fluxului de numerar pe întregul lanț valoric: operatori, instalatori și furnizori finanțează din resurse proprii investiții publice deja recepționate. Iar acest cost se întoarce la buget - întârzierile repetate de plată sunt încorporate în prețul ofertelor, crescând artificial valoarea proiectelor.
Datele arată și o schimbare structurală după trecerea de la sesiunea competitivă din 2020, cu ierarhizare pe punctaj de eficiență energetică, la "primul venit, primul servit". Ponderea proiectelor din mediul rural a crescut de la 85% la 92% - acolo unde nevoia este mai mare, dar unde documentațiile sunt integral produsul consultanților, fără nicio verigă de verificare. Iar proiectele cu valoare între 0,9 și 1 milion de lei au urcat de la 8% în 2021 la 78% în noiembrie 2024: dimensionarea sub pragul de 1 milion de lei permite achiziția directă a lucrării, fără licitație - legal, dar eliminând competiția exact din etapa care decide calitatea și prețul soluției.
În contrast, segmentul privat a scăzut cu aproximativ 40% față de aceeași perioada din anul trecut - semn că activitatea sectorului se sprijină aproape exclusiv pe bani publici. Tehnologic, tranziția la LED este în desfășurare, miza actuală este controlul și gestiunea sistemului - telegestiune, dimming, contorizare - și achiziții orientate spre viitor, care permit actualizarea sistemelor de control și înlocuirea componentelor. Anticipăm consolidarea pieței în jurul furnizorilor capabili să susțină garanții reale și deplasarea spre contracte de operare și performanță energetică.
- Care este stadiul modernizării iluminatului public și care sunt principalele probleme ale autorităților locale?
- Progresul este real: municipiile și marea majoritate a orașelor au parcurs cel puțin o etapă de modernizare, prin AFM și prin investițiile finanțate din Programul Operațional Regional. Decalajul rămâne în mediul rural, unde există încă zone fără iluminat funcțional. Întrebarea nu mai este dacă, ci cum se modernizează. Modelul de finanțare impune înlocuirea "unu-la-unu". AFM finanțează exclusiv economia de energie, deci aparate noi pe aceleași poziții - cu excepția notabilă a ultimelor două sesiuni, care acceptă sisteme fotovoltaice independente pentru extinderi. Economia apare în raportări, dar scopul iluminatului este siguranța circulației și confortul cetățenilor, care nu se regăsește întotdeauna. Se adaugă lipsa personalului specializat în primării care nu poate evalua critic o ofertă sau contesta o fișă tehnică; atribuirea la preț minim, pe specificații fără cerințe verificabile sau, sub pragul achiziției directe, fără nicio competiție; absența verificării la recepție prin măsurători conform SR EN 13201-4; precum și lipsa obligațiilor privind deșeurile.
Aparatele demontate sunt deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE), care ar trebui predate unei organizații de transfer de responsabilitate , cum este Recolamp, pentru iluminat. Proiectele AFM nu impun această predare și nu cer dovada ei la decontare, spre deosebire de programul "Rabla", unde scoaterea din uz a echipamentului energofag este condiția finanțării. Destinația a zeci de mii de aparate scoase din uz anual rămâne, astfel, necunoscută: unele sunt reinstalate pe alte străzi și se depun noi proiecte de finantare. Cerința există în criteriile GPP europene, dar nu este preluată în ghidurile de finanțare. O altă problemă este discontinuitatea după implementare: sistemul are nevoie de un contract de operare - mentenanță plus exploatarea efectivă a sistemelor de control -, altfel telegestiunea rămâne nefolosită.
- Care sunt soluțiile cu cel mai mare potențial și ce rol poate avea iluminatul inteligent în Smart City?
- Soluția cu cel mai mare potențial este telegestiunea punct-cu-punct - dimming adaptiv, flux luminos constant, mentenanță planificată - cu condiția ca sistemul să funcționeze real: disponibil permanent, cu date corecte, operat efectiv. Un sistem de control nefolosit este o cheltuială, nicidecum investiție. Iluminatul adaptiv conform SR EN 13201 reprezintă o altă soluție, pentru care cadrul există și lipsește doar aplicarea - motiv pentru care ARI pune la dispoziție instrucțiuni și principii pentru dimmingul sistemelor stradale. O altă direcție o constituie iluminatul trecerilor de pietoni - intervenție ieftină, cu efect direct asupra siguranței rutiere, pentru care ARI a publicat un ghid. Și, adesea ignorat, iluminatul interior al clădirilor, proiectat conform standardului și controlat prin senzori de lumină naturală și prezență, reprezintă o rezervă majoră de eficiență energetică în școli, birouri și spitale.
Privind din perspectiva Smart City, infrastructura de iluminat este suportul natural pentru senzori, comunicații și încărcare, dar avertizăm asupra proiectelor în care iluminatul devine pretextul, nu obiectivul. Condiția esențială este interoperabilitatea certificată de terță parte - D4i pentru drivere și aparate conectate, Zhaga Book 18 pentru interfața cu modulul de control -, altfel autoritatea rămâne captivă unui furnizor pe toată durata de viață a sistemului. Menționăm și iluminatul incluziv, care presupune soluții de navigație asistată pentru persoane cu deficiențe de vedere, integrate în infrastructura de iluminat, cu beneficiu social direct.
- Care sunt principalele probleme de calitate și ce măsuri sunt necesare împotriva echipamentelor neconforme?
- Problema nu este lipsa produselor bune, ci imposibilitatea de a le distinge la evaluarea ofertelor - și lipsa oricărei consecințe când diferența apare în exploatare. Întâlnim curent: date fotometrice nesusținute de laboratoare acreditate; absența certificării de terță parte, marcajul CE fiind o autodeclarație; grad de protecție IP declarat, dar nerealizat; rate de defectare ridicate în primii ani, în ciuda garanțiilor de 5-10 ani; sisteme de telegestiune nefuncționale de la început sau după scurt timp, pentru că nimeni nu cere garanții și criterii de performanță pentru software; și lipsa de reacție a autorităților chiar în cazul neconformităților evidente - neconformitatea nu costă nimic pe cel care o produce, deci se repetă.
Poziția ARI este că o rată de defectare peste 5% în primii 5 ani indică o problemă de fabricație și justifică înlocuirea lotului. Pragul rezultă din datele declarate de furnizori înșiși: la o durată de viață L80 de 100.000 de ore și circa 4.000 de ore de funcționare pe an, 5 ani înseamnă doar o cincime din viața declarată. Măsurile sunt realizabile fără legi noi: aplicarea în forma completă a criteriilor europene pentru achiziții publice verzi - Green Public Procurement (GPP), respectiv specificațiile tehnice și criteriile de atribuire recomandate de Comisia Europeană pentru produse cu impact redus asupra mediului, inclusiv iluminatul rutier; certificare de terță parte (ENEC/ENEC+, D4i, Zhaga Book 18) ca cerință de conformitate; utilizarea fișierelor fotometrice exclusiv din bazele certificate DIALux/Relux; criterii de performanță și garanție pentru software-ul de control; verificarea prin eșantionare în laboratoare acreditate; recepția cu măsurători SR EN 13201-4; supravegherea reală a pieței (Regulamentul UE 2019/2020, EPREL); evaluarea costului pe ciclu de viață; consecințe reale în caz de neconformitate. ARI oferă gratuit Ghidul pentru achiziția aparatelor de iluminat și Modelul de specificații pentru sisteme de telegestiune.
- Ce modificări sunt necesare în standarde, normative și legislație?
- Premisa curentă este greșită: standardele și legislația există. România a adoptat integral SR EN 13201 pentru iluminatul stradal, SR EN 12464-1 și SR EN 12464-2 pentru locurile de muncă în interior și exterior, iar Legea nr. 230/2006 este dedicată serviciului de iluminat public - situație rară în Europa. Problema este că respectarea standardelor nu este verificată de nimeni, nici la proiectare, nici la recepție. Un standard neverificat produce același rezultat ca unul inexistent. Ce necesită actualizare este doar legislația terțiară - ordinele ANRSC privind regulamentul și caietul de sarcini-cadru, elaborate înaintea LED-ului și telegestiunii.
Prioritățile noastre includ, astfel, validarea calculelor luminotehnice de către un specialist în iluminat certificat, prezent obligatoriu în echipa de proiectare, în contextul în care astăzi un proiect ajunge la execuție fără ca nimeni cu pregătire de specialitate să-i fi verificat parametrii fotometrici. De asemenea, avem în vedere efectuarea de măsurători obligatorii la recepție, actualizarea ordinelor ANRSC și corectarea documentelor-suport emise de autorități. Un exemplu concret este Anexa nr. 10 la ordinul ANAP privind criteriile pentru achiziții publice verzi la iluminatul rutier, adaptată după criteriile GPP europene, din care au fost eliminate tocmai componentele esențiale. Indicatorul anual privind consumul de energie (AECI), definit de SR EN 13201-5 și considerat un criteriu în documentul european, a fost eliminat. Singurul factor energetic păstrat - eficacitatea corpului de iluminat - se aplică, potrivit chiar textului anexei, doar în cazul înlocuirilor fără reproiectare, care reprezintă sub 4% din achiziții, conform estimărilor ARI. Pentru celelalte 96% - modernizări, investiții noi - anexa nu oferă niciun criteriu energetic. Au fost eliminate și cerințele privind dimmingul, contorizarea și clauzele de conformitate, iar textul face trimitere, în două locuri, la o "fig. 1" care nu există în document. ARI a semnalat toate acestea în consultarea publică din decembrie 2023, însă documentul a fost adoptat fără modificări. O autoritate care îl aplică cu bună-credință obține un rezultat mai slab decât aplicând direct documentul european.
- Există suficienți specialiști în domeniul iluminatului?
- Deficitul este real, dar profesia există formal: Specialist în iluminat, cod COR 214237, introdus prin Ordinul nr. 1.151/4.115/2018. Problema este neutilizarea calificării - nimic nu impune ca la un proiect de iluminat profesional să participe o persoană cu această pregătire, așa că proiectele sunt făcute de ingineri fără formare specifică sau, în comune, de consultanți generaliști. Cea mai simplă măsură de calitate ar fi ca prezența specialistului în iluminat să devină cerință în proiectele finanțate public.
- Care sunt principalele deficiențe și ce inițiative derulează ARI?
- Deficiențele frecvente sunt aplicarea formală a standardului, competențe slabe de măsurare fotometrică, înțelegerea limitată a mecanismelor vederii - inclusiv nevoile vârstnicilor și ale persoanelor cu deficiențe de vedere -, specificații tehnice incorecte sau orientate comercial, lipsa competențelor pe sisteme de control și operare. ARI organizează cursuri de specialitate, inclusiv DIALux, publică gratuit ghiduri - pentru achiziția aparatelor de iluminat, pentru sistemele de telegestiune și pentru trecerile de pietoni -, a demarat elaborarea unui ghid pentru iluminatul spațiilor interioare, precum birouri, săli de clasă, saloane de tratament și recuperare, întrucât standardul există, dar lipsesc specificațiile actualizate pentru selecția aparatelor și a sistemelor de control.
- Care sunt principalele obiective ale ARI și ce schimbări v-ați dori să vedeți în următorii 3-5 ani?
– Obiectivele sunt finalizarea studiului de piață și a ghidului pentru spații interioare, diseminarea instrucțiunilor de dimming, promovarea utilizării specialistului în iluminat, actualizarea legislației terțiare și corectarea criteriilor GPP naționale. Schimbarea pe care ne-o dorim se rezumă într-o frază: trecerea de la achiziția de corpuri de iluminat la un iluminat performant, dedicat oamenilor. Concret, avem în vedere elaborarea unor strategii de iluminat la nivel de localitate, înaintea proiectelor punctuale; elaborarea proiectelor cu participarea unui specialist în iluminat certificat, care să valideze calculele luminotehnice; achiziții orientate spre viitor; recepții bazate pe măsurători, nu pe declarații; predarea obligatorie a aparatelor demontate unei organizații de transfer de responsabilitate; contracte de operare cu indicatori de performanță; evaluarea pe baza costului pe ciclul de viață, cu aplicarea integrală a criteriilor GPP. Toate acestea se pot obține fără nicio lege nouă. Cadrul este suficient; lipsesc mecanismul prin care să se verifice respectarea acestuia și voința de a-l aplica. Altfel, vom moderniza aceleași sisteme peste zece ani, cu aceleași fonduri publice și cu aceleași rezultate discutabile.
