Agenda Constructiilor
Joi, 26 Noiembrie 2020
Home - Stiri - Dirigentie de santier - ANALIZA: Calitatea in constructii este mult periclitata de conflictul de interese
ANALIZA: Calitatea in constructii este mult periclitata de conflictul de interese
Dirigentie de santier Publicat de Cosmin Dincu 16 Nov 2020 06:59
Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, Managing Partner in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se refera la alte aspecte de actualitate, referitoare la activitatea dirigintilor de santier – si nu numai, avand in vedere implicatiile de natura politica, economica, legislativa si sociala, care influenteaza domeniul constructiilor, in ansamblu. Trebuie insa precizat, din nou, in primul rand, ca punctul de vedere si toate consideratiile sau opiniile din acest text reflecta strict punctul de vedere personal al autorului, ca specialist, si nu angajeaza cu nimic pe cel al firmei sau al altor colaboratori, inclusiv pe cel al CTDS, iar in al doilea rand, ca acestea sunt exprimate dupa declansarea pandemiei de coronavirus (Covid-19), care a determinat printre multe altele instituirea starii de urgenta si a celei de alerta (prelungita) pe intregul teritoriu national, ceea ce a dus la resetarea completa a relatiilor anterioare in configuratia cetatean-lege-societate-stat. De comun acord cu specialistul, articolul a fost adaptat astfel incat sa reflecte realitatile vizibile in prezent, dar trebuie subliniat si ca, pe fondul vitezei foarte mari de raspandire a pandemiei (asa-numitul „al doilea val” din Romania si din Europa), care determina deja aparitia a peste 6.000 de cazuri noi, zilnice, in tara noastra (ajungandu-se chiar la mai mult de 9.900 de cazuri in data de 07.11.2020, urmate de o scadere brusca la 3.240 de cazuri noi in ziua de 09.11.2020 si iar de o crestere la 7.304 de cazuri noi la 10.11.2020 – n.r.), predictiile privind situatia de ansamblu si evolutia pietei constructiilor, in particular, au un grad mare de incertitudine.
„As incepe prin a spune ca, desi dupa cum s-a explicat anterior, articolul de fata reflecta un punct de vedere strict personal, fara acordul sau implicarea altor firme, organizatii sau colaboratori, cred ca este de domeniul evidentei ca mi-as dori ca aspectele expuse sa duca intr-un fel sau altul la unele modificari benefice si la imbunatatirea situatiei. Chiar daca ar exista opinii contrare, ale unor persoane care sunt in dezacord cu ideile mele, fie diriginti de santier; fie alte categorii de specialisti, revin totusi la afirmatia pe care am mai facut-o - si anume ca nu dirigintii de santier sunt cei refractari la nou si la corectitudine, ci altii, care printre altele mai sunt si tangential diriginti de santier, insa principala lor ocupatie tine de alt domeniu care creeaza conflict de interese – executie, proiectare ori dezvoltare de proiecte imobiliare. Desi pare a fi surprinzator pentru cineva din afara domeniului, dintre cei enumerati anterior, proiectantii care sunt si diriginti de santier par a fi cei mai nocivi. In primul rand, fiindca, chiar daca probabil au grija sa nu se plaseze in conflict de interese, actionand ca diriginti in proiecte elaborate de alti colegi, in mod evident conflictul de interese este real; in al doilea rand, daca luam in calcul preocuparile de baza ale unui bun proiectant – multa matematica, cunoastere perfecta a normativelor etc. – o abordare profesionista ar trebui sa-l impiedice sa-si piarda vremea cu activitati de teren, cum sunt cele ale dirigintelui de santier”, avertizeaza de la bun inceput specialistul.
In continuare, ing. Dan-Rodion Pogangeanu subliniaza si ca, „in fata unui dezinteres general fata de aspecte nu tocmai perfecte, ramane totusi de apreciat orice efort si oricare atitudine care poate aduce o imbunatatire in domeniu. Din pacate, se constata ca mai aproape de realitate este dezinteresul cvasi-general fata de orice subiect ce pare sa nu aduca beneficii certe si imediate, cu atat mai mult daca deranjeaza confortul de moment; o comoditate ce taie celor mai multi atentia, blocand comunicarea, in ciuda oricarei tehnologii si dispozitie a timpului liber, pentru multi, culmea, mai accesibile pe fondul pandemiei de Covid-19. Insa lucrurile nu sunt atat de simple: transformarile economice si sociale continua sa-si faca simtita prezenta, iar noi, cei din domeniul constructiilor, pur si simplu nu prea ne putem permite sa nu facem nimic, sa nu luam atitudine, atat timp cat sunt atatea de facut, alternativa fiind ramanerea fie la nivelul unei taceri neputincioase, fie chiar la acceptarea unor mici complicitati, generatoare insa de mari probleme. Paradoxal, dar o asemenea tacere nu ar fi altceva decat o extensie, un alt fel de a ne autoizola, depasind restrictiile necesare eradicarii actualei pandemii, insa intr-un mod mult mai nociv si imoral. Nociv, fiindca ar fi facuta voluntar pentru evitarea unui progres, ceea ce ar face automat ca o asemenea atitudine sa fie si imorala. Din fericire insa, nu prea este cazul sa generalizam, realitatea cotidiana aratandu-ne ca avem inca buni profesionisti acolo unde ne trebuie si ca, in plus, cand este cazul, bunul-simt reuseste sa ne determine sa adoptam atitudinile potrivite, fie ca este vorba de probleme generale, din sfera sociala, fie doar de simple probleme tehnice acolo unde fiecare isi desfasoara activitatea. Despre atitudinea ce priveste problemele generale, chiar si recenta criza provocata de maladia de Covid-19 ne-a demonstrat ca inca suntem capabili sa ne vedem interesul. Daca au existat sau exista suspiciuni privind cauzele si efectele acestei pandemii, deja am avut si manifestari de tipul protestelor directe, in strada, care sa le etaleze intr-un mod public, deschis. Ce e insa mai interesant si de-a dreptul remarcabil este ca, facand abstractie de ordinele oficiale, Ordonante de Urgenta sau Militare, dupa cum s-au desfasurat evenimentele, oamenii au inteles suficient de bine potentialul pericol si ca atare au ascultat instructiunile oficiale si si-au adaptat viata in mod corespunzator. Situatia se poate observa si in timpul starii prelungite de alerta, perioada in care o serie de masuri de relaxare au fost urmate de altele, la fel de dure sau in unele cazuri chiar mai restrictive decat cele din perioada starii de urgenta – si aceasta in pofida unor stiri repetate pana la obsesie potrivit carora romanii nu sunt disciplinati si ignora masiv dispozitiile autoritatilor. Mai mult, se poate usor constata ca, desi majoritatea a cautat si cauta o abordare usoara, pamfletara, a pericolului bolii, dupa proverbul «a face haz de necaz», fiecare individ isi ia de fapt masurile adecvate. Cel mai simplu exemplu este felul in care s-a renuntat la intalnirile dintre cunoscuti, chiar si cei apropiati cautand sa evite pe cat posibil ceea ce se numesc „contacte inutile”, iar atunci cand o fac, intalnirile sunt in mod cert afectate.  Desigur, exista si o multime de cazuri de abateri nu neaparat de la restrictiile oficiale impuse, ci si de la regulile de bun-simt, insa totdeauna vor exista astfel de situatii si rareori au devenit relevante. Problema reala rezida insa in faptul ca, prin modul de transmitere (chiar si insuficient documentat stiintific), este suficient ca doar cativa semeni bolnavi sa greseasca pentru ca toti ceilalti sa sufere! Cazuri de abatere de la principiile de bun-simt sunt insa destule, iar din pacate noi, romanii, avem o toleranta nejustificat de ridicata, de multe ori, privind abaterile de la regulile scrise, legi de orice natura, dar si de la cele nescrise, ca o dovada de istetime, a felului in care persoana respectiva «se descurca». Mai recent, unele aspecte neclare, care induc suspiciuni privind nerespectarea normelor fiscale, au devenit chiar... motiv de premiere a unor firme mai mult sau mai putin obscure, insa pentru care profitul obtinut ramane principalul obiectiv, ceea ce, din nou, este absolut firesc, daca nu s-ar face prin orice mijloace. Vorbind in termeni de constructii, este ca si cum la o intreaga constructie aparent perfecta cineva schimba in mod catastrofal compozitia elementelor din otel-beton (beton armat) de la grinzile parterului ori lasa firul de protectie nelegat in cofret”.
Profit, productivitate si... pandemia de Covid-19
Intrucat toata lumea priveste actuala pandemie, cu masurile restrictive care au insotit-o, drept cauza principala a stoparii bruste a unui mod de viata sau de a face afaceri, vorbind despre profit, productivitate si... pandemia de Covid-19, specialistul analizeaza contextul actual in profunzime, remarcand multe aspecte inca nesesizate.
„Intai de toate, actuala bunastare de care ne-am bucurat in ultima perioada, vorbind de cateva decenii incoace si care ramane valabila cu mici exceptii pentru intreaga lume, la nivel planetar, deci, s-a datorat unui anumit model de a face afaceri. Model din care, ca elemente indispensabile, nu puteau lipsi o materie prima (raw material) ieftina si foarte ieftina, plus o forta de munca (labor force) de asemenea ieftina, utilizate (ca sa nu folosesc cuvantul exploatate, ce poate avea conotatii peiorative) intr-un sistem de productie de masa, adica in care doar o mare cantitate poate asigura costurile de productie si deci rentabilitatea necesare ciclului economic. Desigur, nici macar asa, tabloul nu este complet si corect descris, exemplele fiind foarte multe pentru a argumenta si a valida teoria expusa. Fara a dori sa deviez de la subiect ori sa intru cazuri aparte, avem totusi recenta «criza a sparanghelului» (de fapt, nicio surpriza, fiind vorba despre bine-cunoscutul export de forta de munca, indiferent de context – razboi in statele invecinate, cum ar fi fosta Iugoslavie si Ucraina sau actuala pandemie), aducand aminte, cui mai stie, de vremea in care se glumea spunandu-se ca in agricultura socialista romaneasca lucrau elevi (practica din vremea de toamna) si militari (majoritatea militarilor in termen erau trimisi undeva, in agricultura ori in minerit), doar «ajutati» de... taranii colectivisti, care de multe ori erau nevoiti, din cauza lipsurilor, sa «ajusteze» productia, aprovizionandu-si gospodariile. Evident ca nu este cazul aici sa ne limitam la un repros peste timp (fata de situatia grea de atunci ori fata de umorul din era socialista), ci doar sa privim realitatea in fata, astfel incat sa putem gasi si rezolvarile cele mai bune, perfectiunea fiind un etern deziderat de neatins. Pentru acestea, in masura in care corespund relatarilor, exista autoritati cu sarcini bine precizate – contracte de munca, asigurari medicale, ambasade etc., desi cred ca nu gresesc daca spun ca, odata toate acestea indeplinite, s-ar putea ca afacerile astazi prospere de plasare a fortei de munca peste hotare sa nu se mai sustina si sa falimenteze. Numai ca multe din aceste afaceri au legaturi puternice tocmai cu factorul politic, de decizie, dar acesta este doar un exemplu punctual, care nu poate sa deturneze traseul pe care il urmeaza transformarea sociala in ansamblul ei. Deja, progresul tehnologic din ultimul deceniu si mai ales din ultimii cinci ani este atat de mare, ca intregul sistem economic, asa cum l-am cunoscut, direct ori prin relatari, din ultima suta de ani, va fi profund schimbat. Nu am in vedere aici vreo anumita decizie politica, desi este foarte posibil, cum este si normal, ca primul care obtine un anumit avantaj tehnologic sa caute imediat si il si valorifice. Nici nu este esential necesara faimoasa tehnologie 5G. Matematic, nu cred ca gresesc daca spun ca doar 4G utilizat la maximul sau posibil (rareori banda alocata prin abonamente isi atinge limitele) este o tehnologie suficienta unui salt inca neimaginat de catre cei mai multi. Devine astfel posibila aplicarea unei serii intregi de automatizari, disponibile in aproape toate domeniile economice si sociale, precum si, mai ales, in unele inca neinventate, dar care vor face inutila ceea ce este azi cunoscut si acceptat ca munca ieftina asiatica! In paranteza fie spus, pana sa ajungem acolo, s-ar putea sa intalnim lucratori in constructii mai bine platiti decat patronii!”, a mai subliniat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Referindu-se la un articol citit intr-unul din recentele numere ale revistei Agenda Constructiilor, in care reprezentantul unei firme din domeniul constructiilor arata cat de accesibila si usoara a devenit „munca din constructii”, datorita noilor tehnologii, specialistul indica faptul ca, in prezent, se remarca „modul facil in care cunostinte esentiale realizarii unor procese economice complexe pot fi obtinute, gratie internetului, cu o usurinta uriasa si la o calitate de nevisat altadata, ceea ce multi dintre noi – nici macar dintre profesori – inca nu constientizeaza. In ceea ce priveste saltul economic, diferenta fata de situatia actuala, sau mai bine zis fata de ceea ce preconizez, este ca in acest nou lant economic, odata introduse automatizarile intr-un mod avansat, acestea vor face inutila munca manuala, oricat de ieftina ar fi ea. Daca se stie ca deja cu greu se mai gasesc sudori in vreo uzina din industria auto, indiferent de gradul lor de calificare, locul acestora fiind luat de o multime de roboti capabili sa ne ofere automobilele la o calitate incomparabil mai ridicata si chiar mai ieftine, atat timp cat, cel putin in Bucuresti, numarul autoturismelor este aproape egal cu cel al rezidentilor (1,4 milioane de automobile inmatriculate oficial, la care se adauga si cele aflate in tranzit, in raport cu 1,8 milioane de locuitori), trebuie sa ne imaginam ca acesta este doar un inceput. Concluzia ar fi ca, lasand la o parte un anumit disconfort de adaptare, nu prea merita sa ne exprimam multe temeri fata de faptul ca nu vom reveni la situatia de dinainte, pentru simplul motiv ca o asemenea posibilitate nu prea se regaseste in interesul general, indiferent cum am ajuns aici, intr-un mod total intamplator sau dimpotriva, copiind paradigma statelor avansate. In toata lumea, ca sa nu vorbesc doar de Romania, cateva mari corporatii produc cam toate bunurile esentiale, fie ca vorbim de mijloace de transport, echipamente electrice si in acelasi mod putem continua cu toate domeniile de activitate. Nu este aici vorba doar de predominarea companiilor transnationale, ci de simpla matematica. Astfel, ca sa construiasca o caruta, altadata, un mestesugar avea nevoie de pricepere, cateva unelte de baza (ciocan, cleste, ferastrau) si cateva zile de munca individuala, dupa caz, iar pentru o casa traditionala, cam la fel. La ora actuala, cu greu carutele isi mai gasesc un rol economic viabil, locul lor fiind luat de mijloace de transport a caror producere nu poate fi la indemana oricui, in timp ce numarul si amplasamentul unitatilor de productie sunt date mai mult de considerente politice decat de ratiuni economice, fiind recunoscut rolul lor strategic in situatia oricarei tari, dar si pretul extrem de scazut al transportului. Aici intervine sau mai bine zis ar trebui sa intervina politicul si invatamantul, care, din pacate, ori face si nu stim noi ori chiar nu face ceea ce trebuie! Saltul tehnologic care a dus la nivelul actual se datoreaza exclusiv cunoasterii si libertatii de gandire, nu micilor smecherii prezentate si promovate sistematic pe toate canalele media si nici macar libertatii prost intelese ca preocupare in sine, pana la exces, care in mod evident si dovedit stiintific duce la dezordine ce blocheaza acumularea si cu atat mai mult la lipsa cunoasterii”.
In ce masura afecteaza actuala criza sanitara nevoile sociale de baza?
Oprirea majoritatii activitatilor economice datorita pandemiei de Covid-19, din perioada starii de urgenta, iar apoi reluarea treptata a multora dintre acestea, in starea de alerta, i-a reamintit specialistului modul catalogat drept „catastrofal” in care inceputul oricarui an scolar modifica traficul rutier oriunde pe Terra. „Nu exista niciun mare oras de pe Planeta ale carui sosele sa nu se aglomereze odata cu inceperea scolii, tot asa cum programul zilnic al angajatilor implicati se modifica in mod corespunzator, cu dusul si luatul copiilor de la scoala. Este o realitate faptul ca tineretul, copiii ultimului secol s-au obisnuit sa-si petreaca timpul impreuna gratie programului scolar, care nu este doar un mijloc de a capata cunostinte noi, dar si de imprietenire, de socializare. Daca lasam de-o parte acest aspect, putem constata cat de mult s-ar modifica nu doar traficul rutier, dar intregul mod de a fi al copiilor si al familiilor lor odata cu ei, daca scoala la distanta, in asa-zisul sistem online, s-ar permanentiza. Deja, in tara noastra, nu la mult timp de la redeschiderea scolilor in sistem hibrid, s-a trecut din nou la inchiderea acestora, pe motiv de pandemie, cu desfasurarea cursurilor exclusiv online (desi incintele scolilor se redeschid pentru desavarsirea procesului electoral, ceea ce este insa cu totul o alta discutie) si, evident, apar multe impedimente, dar si anumite beneficii, indiferent de opinia factorilor implicati (ministru de resort, profesori, parinti si evident elevi). Nu trebuie sa ne oprim insa aici, la scoala copiilor, iar daca privim in jur, observam ca multe alte activitati economice pot fi puse in discutie, cu avantajele si dezavantajele de rigoare, fara ca nevoile de baza sa ne fie afectate prea mult. Problema este insa ca, dincolo de inechitatile ce s-ar produce, tocmai depasirea limitei date de nevoile de baza ne-a adus la nivelul superior actual, deci anularea arbitrara, fortata, a unor activitati poate aduce pe termen lung pierderi cu mult mai mari decat se pot evalua initial”, a adaugat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
„Revenind la lucruri mai concrete, am putea sa ne intrebam cum vor afecta astfel de modificari activitatea si rolul dirigintelui de santier. Raspunsul este cat se poate de simplu, chiar si la ora actuala existand situatii in care dirigintele de santier este pus in fata unor lucrari realizate cel putin partial automatizat. In ce priveste lucrarile de natura civila, desi acestea par mai putine, ele exista la tot pasul, de la forajele ce pot atinge sute de metri adancime, gratie unor foreze ori macarale ale caror procesoare depasesc uneori performantele unui computer profesional, pana la finisajele realizate mecanizat. Insa, dirigintii de santier implicati isi cunosc cu siguranta sarcinile, existand de altfel proceduri bine stabilite. Pe partea de instalatii, o multime de componente, cu aplicatii dintre cele mai diverse (aceeasi mufa RS 432 poate fi gasita atat in computerul personal, cat si intr-un panou de comanda de instalatii electrice), asteapta sa fie verificate de catre dirigintii de santier atat in ce priveste caracteristicile lor, cat si integrarea in nevoile de proiect. Asadar, se poate spune ca un bun specialist totdeauna isi va gasi locul, tot asa cum si noile dezvoltari isi vor avea cerintele si utilitatile specifice. Ca diriginti de santier, ne ramane insa o sarcina importanta: toate aceste componente trebuie sa fie astfel alese incat sa corespunda cat mai bine nevoilor de proiect, dar si celor pe termen lung. Pe partea de proiect, cunoscand si aplicand cat se poate de corect cerintele tehnico-legale, pe termen lung, prin capacitatea de a ne proiecta interesul intr-un viitor cat mai indepartat. Daca revenim, insa, la aspectele generale din constructii, aici responsabilii atestati si cu raspundere legala devin esentiali, respectiv dirigintii de santier, responsabilii tehnici cu executia in teren, precum si proiectantii din birou. Privind totusi in ansamblu, recunoastem ca acestia, oricat de slab pregatiti ar fi (unii dintre ei), reprezinta totusi un corp profesional bine inchegat si pe care ceilalti specialisti din constructii, ca si din restul societatii, se pot baza. Mult mai rau este cand, din motive politicianiste ori avand alte interese, prin incurajarile unora avizati ori din simpla necunoastere, cetateni total neavizati, fara studii si cunostintele necesare, reusesc sa aiba dreptul de a decide la modul absolut, sfidand si regulile, si bunul-simt. Tehnic vorbind, cineva care greseste fiindca nu stie poate fi sanctionat, insa mult mai productiva este prevenirea greselii. Un exemplu clasic este cerinta cunoscuta de oricine, ca lucrarile de natura electrica, fie ca este vorba de montarea unui simple prize sau pompe de apa, trebuie facute doar de catre un electrician calificat. Cerinta este trecuta prudent de catre toti producatorii in instructiunile insotitoare, fie ca sunt traduse detaliat si sub forma unor manuale de utilizare, fie ca sunt simple file, disponibile doar in limba engleza. Din pacate, pe fondul unui exod masiv de specialisti, coroborat cu un control al calitatii nu totdeauna adecvat, unele instalatii sunt facute totusi de lucratori cu pregatire indoielnica si ale caror bune rezultate se datoreaza mai mult hazardului decat unor proceduri, tehnologii bine stabilite. Fiindca discutam aici de tehnologii, as semnala o situatie pe care ar trebui sa o aiba in vedere marii producatori de materiale de constructii. Printre specialisti este deja cunoscut ca multi dintre producatori, cum este si cazul Wienerberger, care a facut si o prezentare in cadrul celei mai recente intalniri a membilor CTDS, pun la dispozitia clientiilor sai toate documentele calitative dorite pe calea internetului. Facilitatea este remarcabila, usurand munca specialistilor si oferind un salt substantial al nivelului calitatii, la un confort si o siguranta deosebite. Problema, realmente grava si vecina cu frauda, este ca, in acest mod, desigur, nu la toate firmele, exista posibilitatea ca absolut oricine sa poata obtine astfel de documente. Daca un student ori alta persoana curioasa le obtine, e inca bine, singura paguba rezumandu-se eventual la dreptul de proprietate intelectuala ce priveste formatul si continutul respectivelor documente, cu pierderi nu prea mari in cazul in care avem in vedere ca acestea pot fi usor deduse de cei realmente interesati din documentele romanesti si europene. Pierderea mare pentru piata si pentru beneficiarii finali este ca astfel de documente pot fi usor obtinute si utilizate in mod fraudulos de catre comerciantii de materiale de provenienta indoielnica. Atat timp cat exista beneficiari ce pot fi socotiti realmente inocenti, simpli cetateni care nu au nicio cunostinta despre notiuni precum trasabilitatea, se poate ajunge usor la situatii dificile, vecine chiar cu sfera penala. Sunt si cazuri in care, in functie de complexitatea proiectului, chiar specialistii fac cu greu legatura dintre materialul achizitionat, factura fiscala care a stat la baza achizitiei, respectiv avizele de expeditie si, mai departe, declaratiile de conformitate si fisele tehnice. Ca masuri recomandabile, pe de o parte, ar trebui ca furnizorii care au astfel de facilitati sa-si imbunatateasca aplicatiile de pe internet (documentele calitative sa fie eliberate doar pe baza unui anumit cod, numar de factura fiscala, bon fiscal etc.), iar pe de alta parte, autoritatile sa efectueze controale sistematice, cu precadere la micii furnizori. Poate parea cinic si nepatriotic, insa, personal, nu vad nimic patriotic in incurajarea unor fraude, cu atat mai mult cand este vorba de materiale de constructii si deci de beneficiari, de oameni care-si pot pune viata in pericol, in ciuda pretului uneori comparabil cu al marilor distribuitori. Doar cu factura in mana, beneficiarul nu poate reclama nimic si nu poate cunoaste mai nimic despre produs din punct de vedere tehnic, rolul documentului fiind pur fiscal. Exista, este adevarat, destui comercianti care cumuleaza pe aceeasi foaie de hartie cu factura si alte date, declaratii, ceea ce, in cazul de fata, are darul de a complica lucrurile, creand confuzie pe piata. Tocmai de aceea este necesara o mai buna implicare a celor din domeniu, pentru ca lucrurile sa se desfasoare asa cum trebuie, in interesul beneficiarului final, cu atat mai mult cu cat o mare parte din problema tine de educatie, de constientizare. Cineva poate spune ca problema tine mai mult de protectia consumatorului decat de comercializarea materialelor de constructii, insa, la cat de complicate sunt treburile in Romania (mai ales legislatia) si la cat de greu le este uneori celor competenti, precum dirigintii de santier, sa obtina ce doresc, am mari rezerve ca o simpla actiune intreprinsa de ANPC ar rezolva ceva scurt, rapid si durabil. Ca sa nu las impresia ca «dau in cei mai slabi», exista, din pacate, o practica generala si la nivelul marilor furnizori, de a refuza eliberarea imediata, impreuna cu factura fiscala, a declaratiilor de conformitate si certificatului de garantie. Pretexte si motive sunt dintre cele mai diverse, cel mai utilizat fiind existenta unei legi potrivit careia toate produsele beneficiaza in UE obligatoriu de garantie si declaratie de conformitate – scuze evident si incorecte (garantia poate fi de la unul la mai multi ani), insa greu de combatut de un simplu client aflat in fata unui furnizor pretentios si puternic”, a mai explicat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Revenind la realitatea concreta de care ne lovim, cu privire la situatia economiei, specialistul opineaza ca, „in lipsa unor date statistice care sa reflecte cu o precizie acceptabila in ce masura va evolua bugetul general consolidat, in contextul actualei crize sanitare, exista inca o opinie majoritara potrivit careia, dupa finalizarea momentului electoral (alegerile parlamentare), se preconizeaza o crestere semnificativa, macar secventiala, pentru ultimul trimestru al acestui an, pornind de la informatiile INS care arata ca in trimestrul intai din 2020 s-a inregistrat o crestere economica. Situatia e dorita de toti, desi este inca greu de anticipat care vor fi acele sectoare ale economiei care vor aduce cresterea preconizata. Intre timp, conform lui opiniei lui Florin Pogonaru, prezentata de Agenda Constructiilor, deja sectorul industrial inregisteaza o pierdere de peste 12%, ceea ce ne aduce intrucatva cu picioarele pe pamant. Stim cu totii ca treburile, mai ales in economie, totdeauna sunt mai complicate decat par; recent, s-a inregistrat ceva de neimaginat pentru orice sofer, - si anume preturi negative ale tranzactiilor de petrol, urmate de o mentinere a pretului la pompa si, ulterior, pe plan national, de cresteri ce nu au depasit 20 de bani pentru un litru de combustibil, ceea ce nu inseamna ca neaparat este si bine! Nu ma gandesc la profitul industriei de profil, ci la bugetul Romaniei, bazat in mare proportie pe TVA si celelalte taxe aplicate combustibililor, buget de care depind si salariile catorva milioane de oameni etc. Simplist vorbind, mai toata lumea isi doreste revenirea la normalitate, cel putin in ceea ce priveste comportamentul firesc, asa cum il cunoastem de cand ne stim. De la a umbla liberi si bucurosi pe strada, la a ne vizita reciproc, a ne imbratisa cu cei dragi, daca nu la a ne exprima prin turismul ajuns anterior la cote deosebit de ridicate, dar care actualmente este totusi grav afectat de pandemie, din cauza restrictiilor de calatorie... Aratam anterior ca, odata ce ponderea valorii fortei de munca scade tot mai mult din valoarea produsului final, prin introducerea automatizarii extreme, practic devine tot mai inutila apelarea la munca din zone indepartate. Pe termen lung insa, de vreme ce putem manca tomate fara ca un agricultor sa le mai cultive udandu-le cu cana ori cu furtunul sau in curand vom putea sa construim fara constructori, intrebarea este nu daca vom fi in viitor dominati de roboti, ci care va fi rostul unor oameni din ce in ce mai incapabili din punct de vedere fizic (cu munca lor inlocuita de masini) si inutili intelectual (totusi, nu toti suntem genii informatice, competente sa gestioneze robotica si roboti)... Daca ne propunem sa privim detasat, s-ar parea ca natura este mai desteapta decat noi, sporul demografic mergand spre o directie usor de anticipat. Totusi, prin prea multa detasare este posibil sa ne rupem de realitate; locuri precum acestea erau mai dens populate in trecut, cand randamentele erau net inferioare celor prezente, ceea ce face actuala dinamica ilogica, doar daca privim raportul dintre resurse naturale si populatie. Chiar aceasta pandemie, de la care am plecat cu discutia, este dovada ca mai avem inca multe de invatat. Stim cu totii ca situatia buna in care ne aflam, confortul economic si social actual se datoreaza unei productii de masa, care se bazeaza deci pe cantitati uriase, pentru care investitiile in mod cert pleaca de la numere mari si de la echipe de specialisti ce nu pot fi adunati in orice orasel; chiar si asa, daca aduni zece pictori care creeaza admirand mediul unde se afla fiecare, nu vei avea decat zece «inutili» laolalta, oamenii nefiind simpli pioni ori doar resurse umane”.
Viitorul si schimbarea apartin totdeauna optimistilor
Dupa cum conchide ing. Dan-Rodion Pogangeanu, „daca luam actuala criza sanitara la modul general, doar ca pe o mica inflexiune in istoria evolutiei omului, in care fireste ca isi are un loc bine definit modul de concepere a habitatului, respectiv a industriei constructiilor, putem vedea evolutia ca pe o crestere continua a consumului de energie de catre om, asa cum o gaseste cunoscutul fizician american de origine japoneza Michio Kaku, evolutie de care nu prea avem cum sa facem abstractie, oricat de globalisti sau nationalisti ne-am dori sa fim. Cu alte cuvinte, daca astazi o persoana reuseste sa traiasca relativ confortabil langa Polul Nord, dand chiar lectii de civilizatie altora din zone cu clima temperata, aceasta se datoreaza mai ales energiei consumate, care permite oamenilor sa sfideze frigul, putandu-si crea inclusiv un avans economic. Daca o persoana reuseste sa parcurga o anumita distanta cu opt sute de kilometri pe ora, aceasta se datoreaza din nou consumului urias de energie (insotit, fireste, de o poluare pe masura), la o concentratie greu de imaginat in conditii naturale, posibil actualmente gratie avioanelor, care nu mai sunt utilizate pentru depasirea unor obstacole uzuale. Practic vorbind, desi in ultima vreme ne obisnuiseram cu preturi derizorii pentru transportul aerian, se poate calcula ca energia necesara unui astfel de transport o poate depasi pe cea consumata de o persoana de-a lungul intregii vieti cu niste timp in urma. Daca intr-un santier betonierele merg continuu, crescand de cateva sute de ori viteza si randamentul afacerii constructorului, aceasta se datoreaza faptului ca undeva, poate la sute de kilometri distanta, o apa sau vantul pun in miscare o turbina, respectiv un generator electric. Toate aceste avantaje ni se par acum indispensabile, cel putin in viitorul apropiat. Ceea ce constatam pe nesimtite este ca usurinta producerii si costurile noilor automatizari, ca si utilizarea lor in noua industrie care se schimba pe nesimtite, deja fac ca productia de masa sa nu mai fie un factor-cheie in economie, timpul si numarul de unitati necesare amortizarii investitiei fiind tot mai mic. Intr-un mod aparent de neinteles, daca ne gandim la nivelul superior atins de cea mai mare parte a Uniunii Europene, Romania inca pare incremenita intr-o stare apartinand nu secolului XXI, ci cel mult inceputului de secol XX, cu mare parte din populatie plecata „pentru un trai mai bun” (context similar Italiei de dupa primul Razboi Mondial), situatie din care cel mai afectat, prin lipsa fortei de munca, este domeniul constructiilor. Cu toate facilitatile obtinute si cu preturile pe manopera crescute semnificativ, inca nu am intalnit constructori – am in vedere specialisti, nu necalificati, ci zidari, zugravi, buni sudori-, care sa traiasca in lux ori sa devina jucatori la bursa de valori. In plus, se constata un alt fenomen specific, din pacate, tarilor subdezvoltate, si anume ca, in general, cea mai mare parte a productiei locale este alocata investitiilor straine, adica se consuma intr-un fel de export local, lasand beneficiarii expusi fie slabei calitati, fie presiunii unor preturi care nu prea au legatura cu economia nationala. Ar putea exista opinii cum ca situatia este normala, insa trebuie aratat ca poate fi considerata normala pentru ceea ce avem si stim in Romania ori in alte zone putin dezvoltate, insa nu pentru Europa Occidentala, spre care tindem”.
„Intr-o normalitate relativa, lucrurile ar trebui sa se desfasoare similar povestii reiterate recent pe internet cu «banii prostituatei». Poveste care, pentru cei care au dezvaluit-o, arata cum o singura suta de lei, adusa de vizitatorul unui oras, reuseste sa acopere toate datoriile pe care afaceristii, cetatenii respectivului oras le aveau fiecare catre celalalt. Desigur, pot primi comentarii din partea economistilor, la un mod riguros normalitatea din povestea amintita acoperind doar viata economico-sociala desfasurata intr-un regim stationar. Nu detaliez aici, insa daca un specialist cu formare tehnica intelege situatia (regimurile stationare si dinamice sunt tratate in toate aplicatiile ingineresti, inclusiv in atat de mult-discutata eficienta energetica), inseamna ca nu este totusi nevoie de savanti in ale economiei ori de directori bancari ca sa inteleaga si sa stapaneasca situatia. Partea cea mai grea a problemei este ca, nu doar in Romania, ci intreaga omenire traieste la acest moment (criza pandemica fiind doar un mic puseu) o situatie de o dinamicitate nemaiintalnita si ca, in mod cert, astfel de situatii isi au, dincolo de dorintele imediate, rezolvarea la nivelul politic. Unde, cum si ce decizii se iau si se vor lua, cum se va incheia si mai ales cand se va incheia (tendinta fireasca fiind de revenire la vechiul punct de echilibru) ramane de vazut. Ce trebuie retinut este ca viitorul si schimbarea au apartinut si apartin intotdeauna optimistilor”, a mai subliniat specialistul.
 
ABONARE (click aici):  PROIECTE | INVESTITII | REVISTE | INDEX COMPANII
DATE DE CONTACT: Agenda Constructiilor & Fereastra - Tel/Fax: 021-336.04.16, 031-401.63.88
 
elmas_1octVideoConfAC-iulAUTODESKALLBIMCOVID-19
ROCKWOOL 196
A aparut editia
OCTOMBRIE 2020!

Autentificare

 
COVID-19
PIATA de CONSTRUCTII: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
PIATA de TAMPLARIE: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
GHID de INSTALARE
romania fara hospice
strabag nivel 1
rigips
ssab ag antrepriza generala
Acvatot 2019
CELCO 2020
ERBASU CONSTRUCT
hilti

Parteneri

HABITAT
C4E FORUM
FPSC_2019
AICPS_30
econet
ef-de-n
AHK 2018
ROGBC 2016
Piata de Constructii 2014

pereti cortina si tamplarie aluminiu exigere