Guvernul a aprobat saptamana trecuta in prima lectura trei ordonante de urgenta, modificarile vizand eliminarea fisei postului si a regulamentului intern pentru firmele cu 1-9 angajati, introducerea semnaturii electronice pentru contractele de munca, transferul asupra angajatilor in telemunca a obligatiei asigurarii confidentialitatii, eliminarea raspunderii pentru accidentului de traseu. Aceaste propuneri au fost aprobate in guvern fara o discutie prealabila cu partenerii sociali si fara existenta unei dezbateri publice.

Angajatii din firmele mici, peste un milion de salariati din Romania, nu au dreptul la asociere sindicala, acest drept fiindu-le blocat prin Legea Dialogului Social (L62/2011), adoptata prin asumare in timpul Guvernarii Boc-Basescu si nemodificata pana in prezent. Prevederile restrictive ale acestei legi au desfiintat de facto negocierea colectiva la nivel de sector si national, astfel incat, din 2011, angajatii din firmele mici nu pot beneficia de protectia unui contract colectiv de munca. In absenta contractui colectiv de munca, fisa postului si regulamentul intern raman principalele izvoare specifice de dreptul muncii. In plus, acestea sunt instrumente esentiale ale unui business, care ofera claritate si structura in relatiile de munca, contribuind la performanta manageriala.

Orice modificare legislativa pentru “flexibilizarea” relatiilor de munca, lasa poarta larg deschisa abuzurilor si apropie angajatii de statutul de lucratori informali.

Constatam ca actualul guvern considera debirocratizarea un lucru bun atunci cand implica sacrificarea securitatii angajatilor. Daca insa interesul de partid o cere, nicio birocratie nu este prea stufoasa. Impunerea modificarii contractelor individuale de munca pentru realizarea obligatiei de informare asupra fondurilor de pensii private este o actiune care impovareaza mai mult angajatorii decat elaborarea regulamentului intern sau fisa postului (care se realizeaza o data pentru toti angajatii care ocupa succesiv posturile respective).

In toata Europa, preocuparea din ultimii ani este fix in sens contrar: aceea de a extinde protectia sociala si prevederile legislatiei muncii pentru cat mai multi lucratori aflati in noi tipuri de relatii de munca, precum lucratorii pe cont propriu sau angajatii platformelor. Instantele judecatoresti din Marea Britanie, Spania si alte state membre au acordat statutul de angajati lucratorilor de pe platformele de ridesharing (Deliveroo, Uber), astfel incat acestia sa fie protejati de reglementarile specifice unei relatii de munca.

Ce face in acest timp Guvernul Romaniei? Lucreaza intens si pe ascuns la destructurarea si dereglementarea relatiilor de munca, la erodarea si mai mult a protectiei si securitatii angajatilor.

Aceste modificari sunt aparent nesemnificative, multi fiind tentati sa le considere chiar rezonabile, dupa principiul “oricum nu se respectau, ce sa ne mai incurcam cu fisa postului, sa fie scoasa”. Este o judecata cel putin pripita! Aceste modificari, oricat de marginale, sunt extrem de importante, pentru ca se circumscriu unei tendinte. Este precum demolarea unui structuri scotand cate o caramida in fiecare zi. Actiunea nu este atat de vizibila, insa la final ne aflam in fata unei ruini care cu greu mai poate fi refacuta. Sa ne amintim de pilda modificarea recenta in raportul de telemunca, conform careia partile se pot intelege ca angajatul sa-si utilizeze aparatura proprie in efectuarea sarcinilor de serviciu. Din exceptie, incet incet, se transforma in regula, iar la final angajatorul va pune direct conditia de angajare: ai aparatura necesara, primesti jobul, daca nu, are prioritate candidatul care o detine. Vedem practica platformelor in care lucratorii trebuie sa vina cu mijloacele proprii (masina, bicicleta, etc.), iar daca nu, angajatorul le poate pune la dispozitie, in schimbul unei taxe de inchiriere.

De ce modficarea Codului Muncii – lege organica – este realizata prin ordonanta de urgenta? Ce este atat de urgent, in plina criza sanitara, economica si sociala, in eliminarea regulamentului intern pentru microintreprinderi? Asta este problema cu care se confrunta acum aceste entitati?

Semnatura electronica este deja reglementata in legislatia romaneasca de 20 DE ANI! Legea nr. 455/2001, la articolul 5 prevede clar ca inscrisul cu semnatura electronica “este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata”. In practica, semnatura electronica este deja utilizata in Romania de multi ani, inclusiv pentru contracte individuale de munca. Daca unele institutii nu accepta acte semnate electronic, atunci aceasta problema specifica trebuie rezolvata punctual, si nu prin introducerea unei supra-reglementari care de fapt aduce mai multa confuzie. Astfel, ne intrebam:

- Cine va suporta costurile certificarii semnaturii electronice, costuri care nu sunt de neglijat (30-40 euro emiterea si 15-20 euro cost anual)? Daca aceste sume sunt platite de angajator, este clar cui apartine juridic semnatura electronica (atat dispozitivul fizic, cat si dreptul de utilizare) angajatului sau angajatorului? O semnatura a unui angajat cumparata de angajator va putea fi folosita in alt context decat relatia cu acel angajator? Cum se asigura confidentialitatea semnarii de catre angajat a unor documente din afara relatiei de munca, daca semnatura ar apartine angajatorului?

- Este clara modalitatea de utilizare a semnaturii electronice? Poate fi utilizata de pe orice dispozitiv, sau numai de pe calculator cu programe cu licenta? Implica, din acest punct de vedere, costuri suplimentare?

- De ce reglementarea privind semnatura electronica nu se rezuma la raporturile de telemunca (desi ar fi vorba tot de o supra-reglementare), ci modificarea vizeaza toate raporturile de munca, prin modificarea Codului Muncii?

Avand in vedere aceste aspecte, nu intelegem de ce este nevoie de o reglementare care deja exista, de ce aceasta se realizeaza prin ordonante de urgenta si fara analiza consecintelor acestor decizii?

Asteapta cumva firme de casa ale partidelor de guvernare clienti pentru servicii legate de semnatura digitala? Este o piata de peste 100 milioane de euro pe an.

Se incearca poate digitalizarea fortata a cetatenilor pentru introducerea ulterioara a votului electronic? Ce anume se urmareste mai exact prin aceste initiative de reglementare care aparent nu au niciun sens?

Sustinem procesul de digitalizare! Credem insa ca eforturile de digitalizare trebuie indreptate spre institutiile publice in primul rand, nu spre impunerea unor costuri si proceduri pentru cetateni. In prezent, inspectorii de munca vin in control cu tablete, pe care pot verifica instant datele din Revisal, unde sunt trecute contractele de munca si actele aditionale ale angajatilor, nu este nevoie sa fie semnate digital pentru asta.

Aceste modificari ale legislatiei muncii apar si sunt adoptate de pe o zi pe alta, fara sa fi fost propuse sau discutate in comisiile de dialog social de la nivelul Ministerului Muncii. Daca sunt probleme reale cu care se confrunta angajatorii pe piata muncii, atunci acestea trebuie discutate transparent, cu toti partenerii sociali si gasite solutii comune. Daca sunt concluziile unor studii elaborate de aparatul de specialitate al ministerului, atunci ministerul sa le faca publice, sa le discutam! Daca nu, atunci de ce apar din neant astfel de proiecte de acte normative?

In acest sens, Confederatia Nationala Sindicala Cartel ALFA solicita doamnei ministru Raluca Turcan sa precizeze public care este sursa propunerilor.

CNS Cartel ALFA considera propunerile de modificare a legislatiei muncii un nou atac la securitatea lucratorilor din Romania, le respinge in totalitate si solicita in continuare revenirea la un dialog social normal in beneficiul intregii societatii! Respingem aceasta politica neoliberala, neadecvata realitatii si perspectivelor democratice si europene!