Cea de-a patra revolutie industriala (cu nume de cod Industry 4.0) este in plin proces de desfasurare, iar lumea contemporana se schimba cu o viteza ametitoare, ca o consecinta directa a inovatiilor aparute in domeniile procesarii si stocarii datelor, dar si ca rezultat al cresterii capacitatii de interconectare ce faciliteaza integrarea fizica in noua lume digitala. Pentru industriile prelucratoare, cum sunt si cele specializate in productia materialelor de constructii de toate felurile, Industry 4.0 se poate rezuma la legarea intr-o retea comuna a obiectelor, sistemelor si persoanelor, concomitent cu urmarea indeaproape a principalelor forte motrice digitale - si anume: Internet of Things (IoT), stocarea cloud, modelarea, colectarea si analiza datelor (Big Data), inteligenta artificiala (AI) si machine learning, realitatea virtuala (VR) si augmentata (AR), criptarea in sistem blockchain etc. Aplicarea tuturor acestor instrumente aparent dificil de inteles va asigura, fara indoiala, o crestere a producitivatii pana la cote inimaginabile in trecut, stocarea si procesarea unor cantitati imense de informatii si, ca urmare, cresterea nivelului de transparenta a operatiunilor, ce va asigura o imbunatatire fara precedent a calitatii asistentei tehnice oferite clientilor.

 

Secretul industrial vs. transparenta operationala
In structura paradigmei digitale, modelele de afaceri se vor modifica in mod radical, fapt ce constituie deja, in opinia analistilor, o oportunitate, dar in acelasi timp, o reala provocare pentru companiile producatoare de materiale de constructii. De aceea, este vital ca fiecare agent economic in parte sa identifice principala cale strategica optima de urmat, pentru a gestiona optim motoarele mentionate anterior, care dinamizeaza procesele de digitalizare. In plus fata de transformarea sistematica a functiilor specifice diverselor tipuri de activitati operationale, a patra revolutie industriala va aduce cu sine si posibilitatea de dezvoltare a unor noi oferte sau modele de business, deoarece companiile care-si vor demonstra capacitatea de a gestiona coerent instrumentele respective vor avea in mod automat capacitatea de a intelege si anticipa evolutia cererii, gratie interconectarii permanente cu acesta prin intermediul diverselor metode moderne (printre care si retelele sociale), facilitand, astfel, adaptarea rapida la conceptul de economie a experientei. De asemenea, nu trebuie uitat ca o veritabila transformare digitala este insotita obligatoriu de o noua cultura a muncii, astfel incat sarcina angajatorilor devine aceea de construire a competentelor profesionale potrivite, concomitent cu promovarea unei deschideri organizationale fara precedent, in contrapondere cu abordarea deja depasita bazata pe secretele industriale. Intr-o epoca in care totul se deruleaza cu o viteza maxima, importanta detinerii unui patent, de exemplu, paleste in fata capacitatii de exploatare rapida a potentialului lucrativ al acestuia, facand inutila, astfel, blocarea accesului la informatia respectiva care, intr-un foarte scurt timp, se perimeaza. Dupa cum in mod plastic se exprima recent un oficial al unei companii puternic implicate in aceste procese, astazi lucrurile se misca intr-un ritm mult mai alert decat in orice alt moment al istoriei, dar in viitor vom constata, fara indoiala, ca niciodata nu ne-am miscat mai incet ca astazi. Acesta este motivul pentru care trenul digitalizarii trebuie prins din mers, iar performanta respectiva va fi marcata doar de cei care au capacitatea de a dezvolta o viteza suficient de mare in aceeasi directie de mers, pentru a asigura minimizarea socurilor date de orice eventuala - dar foarte probabila - nesincronizare. Masura succesului in demersul respectiv va fi data de: cresterea profitabilitatii ca urmare a unei mai mari loialitati a clientilor, dublata de dezvoltarea pe baza unor modele informatice coerente; scaderea costurilor datorata majorarii nivelului de automatizare si diminuarea frictiunilor operationale; sporirea motivatiei angajatilor; imbunatatirea securitatii operatiunilor; echilibarea balantei ecologice, prin optimizarea proceselor de productie etc.

 

Asistent virtual pentru alegerea aditivilor si optimizarea retetelor
Un posibil viitor in domeniul solutiilor de finisaj, de exemplu, este modelat pe baza conceptului de asistenta virtuala, care a devenit deja popular in multe dintre gospodariile statelor puternic industrializate - si nu numai. La fel ca dispozitivele care redau piese muzicale sau emit prognoze meteo, au aparut asistenti specializati in sugerarea retetelor optime de produse din gama vopselelor, ce au capacitatea de a doza cu precizie ingredientele din cadrul unui compus si a obtine rezultatele asteptate din punct de vedere tehnic si estetic. Va fi suficienta, de pilda, solicitarea unui agent de antispumare pe baza de apa, destinat suprafetelor vopsite din lemn, pentru ca aplicatia digitala sa-si acceseze datele incarcate in sistem, sa creeze toate legaturile necesare si sa furnizeze cele mai potrivite solutii (si nu oricum, ci intr-o lista ordonata in functie de adaptabilitatea specifica la fiecare tip de aplicatie in parte). Asistentul virtual are, asadar, capacitatea de a indica, cu o maxima precizie, adezivul ideal pentru folosirea in anumite conditii si pentru obtinerea celor mal bune rezultate. Dupa ce alegerea a fost facuta, programul faciliteaza mai departe comanda unei mostre, a unui catalog de produs care include specificatiile tehnice si chiar programarea unei intalniri cu un expert din partea furnizorului, pentru stabilirea unor detalii suplimentare. Inovatia consta mai ales in depasirea problemei incapacitatii sistemelor clasice de recunoastere vocala de a identifica terminologia de jargon din domeniul chimiei, neputand, astfel, reactiona la cuvinte precum dispersie, reologie sau rasina siliconica. Reusita noului asistent se bazeaza pe programarea sa astfel incat tot acesti termeni sa fie corect catalogati si combinati, in vederea obtinerii unor rezultate optime, care nu ar fi fost posibile in absenta facilitatilor oferite de sistemele de tip „Big Data”. Masuratorile indica faptul ca sistemul are capacitatea de a dezvolta peste 120 de mostre diferite in 24 de ore, ceea ce-l face un competitor extrem de serios pentru expertii chimisti care lucreaza, la momentul actual, in industria finisajelor.

 

Remodelarea sistemului traditional de ierarhizare a nivelurilor de decizie
In ceea ce priveste organizarea structurilor informatice care sunt deja instalate la nivelul celor mai performante companii de pe plan mondial, acestea sunt dezvoltate in prezent in jurul piramidei clasice de automatizare, in care deciziile operationale, tehnice si strategice sunt localizate pe paliere distincte de importanta, fiecare beneficiind de propriul sistem de procesare a datelor: server cu sistem UNIX pentru gestiunea comenzilor si gazduirea aplicatiilor software ale intreprinderii; controler programabil logic pentru comanda utilajelor; sistem Windows (PC) pentru activitati operationale si monitorizarea proceselor ingineresti. Fiecare dintre aceste entitati se caracterizeaza, din punct de vedere hardware, printr-un protocol propriu de lucru si utilizeaza platforme computerizate complet diferite, pe care sunt instalate sistemele respective de operare. Astfel, orice incercare de a obtine o integrare pe verticala in vederea dezvoltarii unui ansamblu fluid si functional de tranzitie a proceselor si datelor de operare la toate nivelurile de decizie constituie o provocare reala. In acest sens, o inovatie care ar putea revolutiona modul respectiv de abordare este aceea in care sistemele informatice detin capacitatea de folosire a transmisiunilor prin unde radio (RFID), pentru a stoca propriile date operationale si de productie. Acesta este motivul pentru care in cadrul Industry 4.0 sunt sanse foarte mari de a fi abandonat conceptul de separare stricta a activitatii pe diferite domenii ierarhizate de decizie, in perioada urmatoare crescand exponential sansele de adoptare a unei abordari diferite, bazate pe cateva elemente esentiale. Primul se refera la folosirea controlerelor programabile ce au capacitatea de a monitoriza, in mod autonom, intervalurile de mentenanta a utilajelor. Al doilea presupune utilizarea unor aplicatii specializate ce folosesc datele furnizate de managementul companiei pentru a detecta problemele de calitate si pentru a interveni direct in controlul proceselor. In fine, cel de-al treilea are in vedere implementarea unei solutii de gestiune a comenzilor la nivel de companie, care foloseste ca date de intrare solicitarile clientilor pentru a configura ulterior procesele de productie. Aceasta nu inseamna renuntarea la solutiile clasice de planificare a resurselor (ERP) folosite la nivelul managementului firmelor, a sistemului de executie (MES) destinat optimizari planificarii logistice, financiare etc., a aplicatiilor de supervizare si achizitie a datelor (SCADA), a controlerelor logice programabile (PLC) utile pentru stabilizarea proceselor, a senzorilor si actuatorilor etc., ci doar eliminarea ierahizarii stricte a acestora, in vederea asigurarii flexibilitatii, ce reprezinta atributul obligatoriu pentru o companie care vrea sa inregistreze succes in cadrul noii economii a experientei in care digitalizarea are un rol hotarator.