Sectorul produselor chimice si aditivilor pentru materiale de constructii este unul dintre cele mai complexe si, in acelasi timp, dinamice segmente ale industriei de profil, iar acest lucru se intampla atat datorita ponderii semnificative a acestor produse in pretul final al lucrarilor, cat si beneficiilor pe care le aduce utilizarea lor in domeniul calitatii. Eforturile de inovare sunt semnificative in domeniu, la fel ca emulatia competitorilor, care se afla intr-o permanenta „lupta” pentru a oferi utilizatorilor cele mai performante solutii in cel mai scurt timp si la cele mai bune cotatii de pret. Fara teama de a gresi, se poate afirma ca substantele din categoria respectiva se regasesc in toate elementele angrenate in mediul construit - si nu numai. Aceasta anvergura uriasa a industriei de profil asigura, pe langa avantajele interente, inclusiv o responsabilitate foarte mare, legata de impactul ecologic, energetic si social - intr-un cuvant de sustenabilitate.

 

Studii recente arata ca piata de profil este dinamizata de investitiile care au loc in domeniul constructiilor, care vor ajunge, cel mai probabil, sa se dubleze in urmatorii 10 ani. In general, cererea de aditivi este sustinuta puternic de necesitatea imbunatatirii duratei de exploatare a proiectelor, precum si de cerintele tot mai stricte de limitare a riscurilor de poluare a mediului. Majorarea accelerata a cheltuielilor din domeniul infrastructurii, ce vizeaza executia de tunele, baraje, poduri etc., mai ales pe pietele emergente va duce, de asemenea, la sporirea cererii de aditivi. In sens contrar insa vor actiona masurile administrative aplicate pentru a limita emisiile de substante toxice, care, foarte probabil, vor induce anumite restrictii in folosirea unor solutii tehnice. O alta piedica previzibila in calea dezvoltarii acestui sector va fi constituita, fara indoiala, de alternativele tot mai des intalnite la aditivii traditionali. Structura pietei in functie de tipul de substante include plastifianti, acceleratori, agenti de intarziere a rectiilor si de antrenare a aerului, aditivi de hidroizolare etc. La momentul actual, cele mai importante cote sunt detinute de substantele de izolare la umiditate si cele de accelerare, respectiv de intarziere. In termeni geografici, recordul de cerere este inregistrat in America de Nord, urmata de Europa si Asia-Pacific, dintre competitorii importanti remarcandu-se BASF, Sika, Mapei etc. Dupa cum se mentiona anterior, inovatia constituie elementul central ce asigura evolutia sectorului analizat, iar sumele impresionante alocate in acest scop constituie dovada clara ca furnizorii iau foarte in serios obiectivele de cercetare-dezvoltare. La momentul actual, se manifesta cateva tendinte-cheie din acest punct de vedere, in ordine: avansul tehnologic, sustenabilitatea si economia circulara, reducerea costurilor proiectelor si a timpului de executie, respectiv deficitul de forta calificata de munca. Date statistice arata ca, pana in 2023, valoarea pietei mondiale va ajunge la peste 86,5 miliarde USD, cea mai importanta dinamica urmand sa se inregistreze in zona Asia-Pacific (+17 miliarde USD, fata de 2016). In continuare, sunt detaliate cele patru trenduri majore, enumerate anterior.

 

Folosirea modelelor revolutionare de software, in categoria carora se afla si BIM, utilizarea tot mai intensa a dronelor si a diverselor tipuri de simulatoare, realitatea virtuala si augmentata, printarea tridimensionala etc. vor duce la imbunatatiri nete ale eficientei consemnate in domeniul constructiilor si, concomitent, vor asigura minimizarea deseurilor rezultate din activitatile curente de productie a materialelor si de punere in opera a acestora. Pe de-o parte, toate acestea vor avea ca rezultat o diminuare a cererii pentru solutiile clasice tocmai datorita limitarii proceselor de formare a deseurilor, dar pe de alta parte ar putea crea noi oportunitati de dezvoltare pentru companiile chimice. De exemplu, pe fondul consolidarii trendului de folosire a tehnologiei de printare tridimensionala a componentelor pentru constructiile rezidentiale, exista sanse sporite sa fie create noi materiale compatibile cu metodele respective, pentru care cererea sa sporeasca exponential pe termen mediu si lung. Un asemenea scenariu este extrem de probabil, fiind deja luat in calcul de specialisti in realizarea prognozelor. Exista indicii ca piata respectiva ar putea atinge un aproape neverosimil indice compozit de crestere anuala (CAGR) de 87% pana la jumatatea actualului deceniu, ducand valoarea livrarilor la peste 40 miliarde USD doar pe aceasta nisa specifica. Prima reactie a furnizorilor la estimarile mentionate anterior a fost aceea de achizitie a unor companii specializate in domeniu, inclusiv start-up-uri caracterizate printr-un dinamism deosebit. Noile tehnologii si procesele lor de integrare vor putea avea ca efect secundar plafonarea productivitatii din constructii, cauzata inclusiv de deficitul de maturitate digitala a domeniului respectiv. In contextul dat, de avantaje nete vor beneficia noile afaceri de mici dimensiuni din domeniile hardware si software bazate de cloud, ce vor avea capacitatea de a atrage cele mai multe investitii. Cert este ca digitalizarea va influenta in mod direct si puternic industria aditivilor.

 

Industria constructiilor in general si sectorul cladirilor in special se afla in centrul puzzle-ului fenomenului de incalzire globala, iar afirmatia respectiva este sustinuta de faptul ca peste 36% din consumul global de energie primara si 40% din emisiile totale de dioxid de carbon pot fi direct atribuite acestui domeniu. Pornind de la concluziile Acordului de la Paris, utilizarea energiei in imobile trebuie sa se ajusteze cu 30% pana in 2030. Atingerea tintei respective pare aproape imposibila, avand in vedere faptul ca mai mult de doua treimi dintre cladirile noi vor fi executate in statele aflate in curs de dezvoltare, unde codurile de reglementare a activitatilor din constructii sunt deficitare, daca nu chiar inexistente. In compensatie, statele cu economii puternice isi intensifica eforturile si isi sporesc exigentele, ceea ce se transpune in domeniul aditivilor pentru constructii in impunerea unor reguli si mai stricte cu privire la promovarea unor materiale si compusi cu o amprenta scazuta de carbon si care sa fie mai mici consumatoare de resurse energetice in procesele de productie. De exemplu, amestecurile chimice care se adauga in cadrul operatiunilor de productie a betoanelor nu trebuie doar sa respecte exigente stricte in ceea ce priveste consumul de apa, ci sa asigure inclusiv timpi mai mici de reactie. Astfel, polii electrici realizati din compozite polimerice prezinta mase mai scazute, se caracterizeaza prin emisii limitate de gaze cu efect de sera si au o durata de exploatare mai mare decat alternativele metalice. Deja o multitudine de alte aplicatii ale compozitelor polimerice sunt pe cale de a fi lansate pe piata constructiilor si ingineriei civile, aceste solutii nefiind numai noi si perfect adaptabile unor aplicatii complexe (din perspectiva designului), ci oferind o alternativa viabila de reabilitare a infrastructurii existente, fara a necesita inlocuirea completa a acesteia. Indiferent daca este vorba despre o retea imbatranita de alimentare cu apa, o fabrica dezafectata sau acoperisul deteriorat al unei cladiri, toate problemele pot fi mult mai ieftin si mai ecologic solutionate prin reparare si reutilizare decat prin demolare si inlocuire. Ceea ce mai ramane de facut este ca sistemele traditionale de productie si procesare sa se adapteze din mers tendintei deja instalate. 

 

Pe fondul cresterii continue a preturilor la materiale si materii prime, precum si in conditiile deficitului de forta calificata de munca, productivitatea din domeniul constructiilor a fost puternic afectata. De aceea, este urgent necesara optimizarea timpilor de punere in opera aferenti unei cladiri sau lucrari de infrastructura, precum si a costurilor corespunzatoare acesteia. Cei doi reprezinta factori decisivi pentru antreprenori si furnizorii de materiale, care, pentru a ajunge la obiectivul dorit vor fi nevoiti sa se adapteze la exigentele „verzi”. In mod cert, fabricarea elementelor modulare de constructii a ajuns o tendinta clara in prezent, tocmai din motivele descrise anterior, fiind evidenta mai ales daca se analizeaza numarul in continua crestere de start-up-uri tehnologice orientate in directia respectiva. Unitatile prefabricate se realizeaza, de regula, in afara santierelor, asigura o atenuare a proceselor de generare a deseurilor, concomitent cu accelerarea celor de reciclare, toate actionand in sensul cresterii eficientei operatiunilor. In plus, tehnologiile de printare tridimensionala pot avea o contributie decisiva la scaderea costurilor si simplificarea procedurilor. In ceea ce priveste inovatiile in materie de produse, efectul acestora va fi de reducere a timpului de transport si a costurilor generale ale constructiilor. De exemplu, recent, o corporatie importanta din domeniul produselor chimice s-a reorientat catre pudra pe baza de latex care a inlocuit lichidele grele, prin aceasta promovand formule speciale prefabricate sau rezultate prin simpla amestecare pe santier. Rezultatul este reprezentat de reducerea timpului de transport si a costurilor de fabricatie. De asemenea, inovatiile din domeniul materialelor avansate, cum ar fi betoanele cu proprietati de auto-reparare sau nanomaterialele din categoria grafenului ar putea asigura in viitor costuri mai mici raportate la perioada de exploatare, desi cheltuielile initiale asociate sunt net superioare celor corespunzatoare alternativelor traditionale. De pilda, prin folosirea unor astfel de solutii se elimina costurile de reparatie ulterioare sau cele de reabilitare. 

 

In fine, cea de-a patra tendinta ce va influenta direct inovatia din domeniul aditivilor pentru constructii este constituita de criza muncitorilor profesionisti. Calculele arata ca 40% din totalul costurilor unui proiect sunt legate de plata remuneratiilor angajatilor. Problema lipsei specialistilor este veche in bransa, deseori antreprenorii fiind nevoiti sa recruteze personal pe durata determinata, fapt ce duce la majorarea substantiala a cheltuielilor. Pentru a solutiona problema respectiva, o serie de companii recurg la abordari mai putin traditionale, una dintre cele mai interesante venind din partea sectorului de produse chimice si materiale avansate. In mod concret, contractorii se orienteaza spre achizitia de sisteme usor de instalat direct pe santier, care nu necesita folosirea unor instrumente speciale si nici nu implica un grad inalt de specializare tehnica. Toate acestea duc la diminuarea presiunii existente asupra fortei de munca. De asemenea, tehnologiile moderne de realizare a prefabricatelor pot asigura diminuarea si mai accentuata a cererii de forta de munca semicalificata. Este, de aceea, clar faptul ca actualele dezechilibre de pe piata muncii incurajeaza in mod indirect inovatia din domeniul produselor chimice, pe termen mediu si lung actionand in sensul sporirii cererii specifice. Trendul este de asteptat sa se mentina inca o lunga perioada, cu atat mai mult cu cat noile solutii propuse de industria de profil au sanse semnificative de a compensa, intr-o masura tot mai mare, munca specializata din constructii.