Cand un stat are cheltuieli cu pensiile si salariile in sistemul public in jur de 90% din resursele bugetare pe care le strange din taxe si impozite, nevoia de reforme structurale devine indiscutabila. Nu pot exista dezvoltare si modernizare fara investitii, iar Romania a cheltuit in jur de 5-6% din PIB in acest scop, in ultimii ani, cam de cinci ori mai putin decat pe salarii si pensii. Daca auziti tot mai des ca fara banii UE si fara reformele din PNRR vom avea reale dificultati nu doar bugetare, ci economice anul viitor, reflectati la aceste cifre si la toate clasamentele care plaseaza tara noastra pe ultimele locuri in Europa la multe capitole - de la infrastructura pana la sanatate sau alfabetism functional.

PNRR este vazut ca un proiect de tara pentru ca inseamna mai mult decat o oportunitate de a atrage cele 29 miliarde de euro alocate, datorita modului in care a fost conceput ca mix intre granturi si imprumuturi, mix de reforme si investitii, cu elemente de conditionalitate intre investitii si reforme, cu monitorizare granulara prin tinte si jaloane si o durata limitata pentru finalizarea investitiilor.

Pana acum, Romania a incasat circa 6,3 miliarde de euro din PNRR, reprezentand prefinantarea si prima transa, urmand sa mai primeasca alte 2,7 miliarde euro in septembrie pentru a doua cerere de plata. Insa in 2023 nu a fost depusa nicio cerere de plata din cauza intarzierilor si neindeplinirii jaloanelor, desi a treia cerere in valoare de 3,14 miliarde euro ar fi trebuit sa fie transmisa Comisiei Europene (CE) inca din primavara.

Cea mai spinoasa problema pentru depunerea acestei cereri este reforma pensiilor, iar CE s-a exprimat deja ca nu este dispusa sa negocieze reformele. Date fiind conditiile actuale, cu amanarea legii pensiilor speciale in parlament si a modificarii PNRR pentru introducerea componentei REPOWEREU, se prefigureaza intarzierea si pentru a patra cerere de plata care trebuia trimisa in decembrie 2023. Cu alte cuvinte, Romania are sanse tot mai mici sa obtina banii pe care miza in acest an. Am simtit nevoia sa dau aceste detalii pentru a pune, astfel, in lumina mecanismul dupa care functioneaza PNRR: decontarea cererilor de plata se face in functie de reforme fara a tine seama de avansul proiectelor, iar intre timp, de la demararea PNRR in toata tara au fost pornite foarte multe proiecte, cu o valoare estimata deja la peste 12 miliarde euro.

Sunt investitii care vor intra la plata, iar daca banii din PNRR nu sosesc la timp din cauza jaloanelor/reformelor neindeplinite, cheltuielile vor trebui suportate de buget, fapt improbabil cu resursele bugetare disponibile. Presiunea bugetara aflata deja la cote de avarie va creste si mai mult intr-un context economic fragil - cresterea economica este deja sub previziunile initiale, la jumatatea lui 2023, asteptandu-se sa fie in jur de 2% pentru acest an in scenariul optimist.

Insa, asa cum mentionam de la inceput, componenta financiara a PNRR este foarte importanta, dar si mai importante sunt scopul si mecanismul prin care acest scop va fi atins. Romania a avut in ultimele decenii o crestere economica datorata consumului stimulat si de politicile publice prin cresteri salariale si achizitii de bunuri publice, in timp ce productia nu a fost incurajata sistematic si programatic. Rezultatul este cel pe care il vedem: o economie bazata pe consum, careia cererea interna nu ii poate face fata si care conduce la importuri mari.

Deficitul bugetar si cel de cont curent, ambele aflate in crestere ingrijoratoare mai ales dupa 2020, stau marturii pentru acest model. Insa nu este un model care sa aduca dezvoltare sustenabila si de aici apar decalajele foarte mari si faptul ca multi cetateni nu resimt cresterea economica, sunt nemultumiti profund de calitatea vietii, a serviciilor de educatie si sanatate, infrastructurii sau mediului. Totodata PNRR contribuie la politica industriala autohtona preluand matricea conceptuala europeana centrata pe digital si verde. Dar pentru cresterea productivitatii este nevoie de investitii coordonate de un plan, pe criterii clare si care sa aduca beneficii certe pe termen lung.

Astfel ajungem din nou la bani si este evident ca Romania are ca singura sursa finantarea prin fondurile europene fie sub forma de granturi, fie de imprumuturi cu dobanzi mici, asa cum sunt cele din PNRR - dealtfel cel putin jumatate din investitiile publice s-au facut din aceste surse dupa aderare. Acest plan este o mare sansa de a rezolva multe dintre problemele structurale pentru care trebuie multa vointa politica si administrativa. Intre perspectiva unui an electoral in care toti factorii decizionali vor vrea sa nu-si supere electoratul si perspectiva unui buget incapabil sa mai sustina cheltuielile actuale, cu riscul de a submina cresterea economica deja aflata pe panta descendenta, guvernul nu va avea deloc o misiune de invidiat.

Totusi, oricat de dificile ar fi, marile reforme din PNRR nu pot fi evitate, renegociate, amanate la nesfarsit si este vorba in primul rand de pensiile speciale, de salarizarea publica, de fiscalitate si de guvernanta corporativa, respectiv de companiile de stat, celebrele ”gauri negre”. Principial, nu am auzit ca cineva sa considere ca aceste zone nu necesita reforme. Este o realitate trista ca sectorul public a ramas mult in urma, devenind o frana pentru dezvoltarea economica.

Decalajele economice si nu numai vor fi recuperate in masura in care va fi implementat PNRR, iar corectia macroeconomica va veni fie treptat, cu masuri bine administrate, fie brusc daca vor continua amanarile sine die. Era de asteptat, chiar de la momentul initierii PNRR,ca reformele sa fie greu de facut din cauza slabiciunilor institutionale si administrative, dar si a adversitatilor politice. Pe langa necesitatea acestor reforme si a finantarii pentru Romania, pe care am incercat sa le explic, in loc de concluzie as spune ca nu exista alternativa blocarii sau a ratarii PNRR. Odata mecanismul pornit, incercarile de a-l opri nu vor face decat sa ingreuneze ajustarile si transformarile care oricum vor veni prin forta imprejurarilor.