Diferențele de tratament fiscal între venituri similare pot ajunge până la un raport de 7:1, în funcție de forma juridică prin care sunt obținute, iar sarcina fiscală depinde mai degrabă de modul de organizare juridică decât de nivelul veniturilor, potrivit studiului "Reforma impozitării veniturilor personale. Sarcina fiscală totală în funcție de cât, nu de cum câștigăm", lansat recent de The Tax Institute. Analiza arată că actualul sistem fiscal creează condiții pentru arbitraj fiscal, afectează conformarea voluntară și contribuie la erodarea bazei de impozitare, întrucât sarcina fiscală depinde mai degrabă de modul de organizare juridică decât de nivelul veniturilor.
"Sute de modificări ale Codului fiscal, care au rezultat în fragmentări ale legislației și, practic, ne-au adus în situația în care suntem azi, nu s-ar fi întâmplat dacă, la baza discuțiilor, ar fi fost dezbateri publice, cu zona academică și cu zona de expertiză din România. Acest studiu este un punct de plecare important. Există un dialog între Ministerul de Finanțe și specialiștii din The Tax Institute, noi suntem în strânsă legătură. Acest dialog trebuie să continue pe baza evaluărilor din acest studiu. Vom continua discuțiile și, poate că nu toate punctele de vedere se vor alinia, dar sunt convins că, din acest exercițiu, vom avea acte normative și politici publice care să se apropie mult mai mult de nevoile României de astăzi", a declarat Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice: analiză completă și măsuri ANAF pentru creșterea transparenței
Specialiștii The Tax Institute au analizat modul în care sunt impozitate veniturile persoanelor fizice în România, acoperind toate categoriile relevante - salarii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, chirii, dividende, pensii și alte surse de venit. Studiul reprezintă o premieră: încercarea de evaluare unitară a impozitării veniturilor obținute de persoanele fizice, abordare justificată de faptul că sistemul de impozitare are un efect global: contribuția la deficitul cronic de venituri bugetare.
"Toți oamenii de business intră în contact cu structurile de control, care fac abuzuri. Pentru asta, noi, până în iunie, o să avem discuția finală cu contribuabilul înregistrată video. Colegii noștri, în momentul de față, sunt oameni care le știu pe toate. Un om de la control trece de la un domeniu la altul, de la un impozit la altul, cu o ușurință ieșită din comun. 0,30%, atât aduce controlul, adică nimic. Am publicat lista celor mai mari arierate, Top 10. Companii de stat. Avem management privat. De cât timp? Managementul privat la o companie de stat care acumulează taxe și impozite ar trebui să aibă atragerea răspunderii, așa cum are un SRL care nu-și plătește taxele? Eu zic că da. În momentul acesta, ANAF-ul face ce n-a făcut niciodată: publică tot ce face, iar acum, la 6 luni, o să vedeți pe pagina noastră tot ce fac structurile de control. Am pus indicatori de performanță, o să-i vedeți, sunt pe calitate, nu pe cantitate. Ne-am consultat cu Comisia Europeană, o să-i punem în dezbatere publică. Vă rog să ne certați ori de câte ori nu facem un lucru bun, dar să ne și lăudați când facem unele lucruri bune", a precizat Adrian Nica, președintele ANAF.
Pachet de reformă: 16 propuneri pentru impozitarea veniturilor personale
Totodată, studiul propune un pachet coerent de reformă, construit în jurul principiului echității fiscale - potrivit căruia sarcina fiscală totală trebuie să depindă de nivelul venitului, și nu de forma juridică sub care acesta este realizat. Propunerea include un set de 16 măsuri care vizează unificarea bazei de impozitare, simplificarea regulilor fiscale, plafonarea contribuțiilor sociale, respectiv:
1. Păstrarea sistemului de impunere cu cotă unică, dar revenirea la cota unică de impozit de 16%, pentru toate tipurile de venit;
2. Păstrarea actualului sistem de DP (deducerea personală) pentru veniturile din salarii și introducerea aceluiași sistem de DP și pentru veniturile din pensii, dar la nivelul maxim al DP pentru a reduce impactul asupra pensiilor mici și foarte mici;
3. Plafonarea bazei de calcul al CAS la 6 SM (salariul de bază minim brut garantat în plată)/lună (72 SM/an), pe suma veniturilor din muncă (venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală, veniturile din contracte sportive);
4. Pentru veniturile de natură salarială și pensii, DP scăzută și din baza de calcul al CASS, nu numai a impozitului pe venit;
5. Cota individuală de CAS stabilită la 21,7% iar cea de CASS la 8,8%;
6. Calcularea contribuției la Pilonul II pe venitul brut integral, fără plafon, deoarece aceasta alimentează conturi individuale private și nu generează obligații pentru bugetul public;
7. Plafonarea bazei de calcul al CASS la 6 SM/lună (72 SM/an), pe suma tuturor veniturilor, inclusiv din pensii;
8. Scăderea CASS din baza de calcul al IV, pentru toate veniturile;
9. Eliminarea dublei impuneri a veniturilor din dividende, luând în considerare și impozitul pe profit plătit de compania care distribuie dividendul, astfel încât impozitul pe profit + impozitul pe dividende să fie egal cu 16%;
10. Eliminarea impozitului pe venitul obținut din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal și înlocuirea cu impozit pe câștigul din transferul unor astfel de bunuri;
11. Transparentizarea în scop fiscal a profiturilor nedistribuite din companii aflate în jurisdicții unde impozitul pe profit este mai mic de 10%, pentru a descuraja erodarea bazei de impunere în România;
12. Asimilarea cheltuielilor făcute de companii în favoarea acționarilor cu veniturile din dividende sau chiar cu veniturile de natură salarială, în scopul descurajării acestor practici;
13. Impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate prin introducerea unui "moment zero" conform soluției prezentate anterior;
14. Renunțarea la impozitul pe venitul microîntreprinderilor și asimilarea câștigurilor acestor entități cu veniturile din activități independente, ținând cont și de propunerea de la pct. 10;
15. Extinderea la maxim posibil a plății impozitului pe venit, a CAS și CASS prin reținere la sursă de către plătitorul de venituri;
16. Regularizarea IV, CAS și CASS - în limita plafoanelor, prin intermediul declarației unice.
"Poți să modelezi o națiune prin intermediul fiscalității, între a fi focusată pe muncă și, în mod natural, în a-și proteja câștigurile, și a se uita la cum să evite 40% pe salarii. Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului este că noi, pe calea dreaptă a remunerării muncii, am pus o barieră. Nu atât impozitul pe venit, care astăzi reprezintă doar 6,5% din sarcina fiscală totală, restul fiind contribuțiile, ci tocmai aceste contribuții. Foarte mari și cu bază neplafonată. Pe lângă acestea, s-au creat «potecuțe». Că s-au numit și se numesc microîntreprinderi, PFA, drepturi de autor, contractele sportivilor - am creat «potecuțe». Pe aceste «potecuțe» am pus «capcane». Când ești pe o potecuță și știi că sunt capcane, ești foarte atent. Astfel, s-au creat complicități și, în consecință, legislația fiscală s-a modelat într-un sens nedorit", a afirmat Gabriel Biriș, Cofondator The Tax Institute.
Reforma fiscală: eliminarea privilegiilor, cotă unică reală și echitate în impozitarea veniturilor
Potrivit reprezentanților The Tax Institute, angajamentele asumate de România față de CE și prin PNRR presupun exact tipul de reforme structurale pe care studiul le propune: lărgirea bazei de impunere, eliminarea scutirilor nejustificate, simplificarea și stabilizarea cadrului fiscal, creșterea gradului și scăderea costurilor de conformare.
"Argumentul central al studiului nostru este, în esență, simplu în formulare, dar profund în implicații: cât, nu cum. Sarcina fiscală totală, într-un sistem modern și matur, ar trebui să depindă de capacitatea economică, de cât câștigăm, și nu de cum alegem sau reușim să calificăm juridic venitul. Atunci când venituri comparabile suportă sarcini fiscale radical diferite, avem o problemă de arhitectură fiscală. Iar când aceasta produce arbitraj masiv, instabilitate și neîncredere, problema devine economică, administrativă, morală și, desigur, constituțională. Studiul nostru pornește de la aceste două repere constituționale esențiale: egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, iar al doilea este obligația ca sistemul legal de impuneri să asigure justa așezare a sarcinilor fiscale", a explicat, la rândul său, Ana Bobircă, cofondator The Tax Institute.
Pe de altă parte, Ruxandra Jianu, de asemenea cofondator al asociației, susține că România nu a avut niciodată cotă unică de impozitare.
"Noi nu am avut cotă unică niciodată. Nu am avut-o nici de când a fost implementată prima dată, în 2004, și nu o avem nici acum. De exemplu, salariile și activitățile independente sunt impozitate cu 10%, drepturile de autor - cu 6%, 7 sau 8% pentru chirii, 16% pentru dividende. Avem 1 sau 3% din venit pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, 16% pentru transferul de titluri de valoare, dar 3 sau 6% dacă titlurile de valoare sunt tranzacționate printr-un broker român. Practic, nu am avut niciodată cotă unică și cred că ar trebui să îi dăm o șansă. Și să o facem cum trebuie, respectiv să avem o cotă unică generalizată. Principalul avantaj al cotei unice este că este simplă. Dacă am avea aceeași cotă unică pentru toate veniturile, ar fi foarte simplu atât să le declarăm, cât și să ne conformăm. Ar fi mult mai simplu pentru declarațiile precompletate și pentru administrarea fiscală să efectueze controalele", a afirmat Ruxandra Jianu.
Instabilitate fiscală: peste 470 de modificări și diferențe majore de impozitare între tipurile de venit
Legislația fiscală aplicabilă veniturilor persoanelor fizice din România este fragmentată, inechitabilă și instabilă. Astfel, titlurile IV și V din Codul fiscal - cele care reglementează impozitarea veniturilor persoanelor fizice și contribuțiile sociale obligatorii - au suferit peste 470 de modificări în ultimii 10 ani, echivalentul a aproape 4 modificări pe lună, fiecare lună, fără întrerupere.
Doar cota de impozitare a dividendelor s-a schimbat de 7 ori în 22 de ani (5%, 10%, 16%, 5%, 8%, 10%, 16%). Baza de calcul a CASS pentru veniturile din activități independente s-a modificat de 5 ori în 8 ani (2018-2026). Regimul CASS pentru pensii s-a modificat de 7 ori în 10 ani, trecând de la impozitare, la scutire, la plata de la bugetul de stat, la scutire completă și din nou la impozitare, cu praguri diferite la fiecare iterație.
Această instabilitate structurală face imposibilă orice planificare financiară, atât pentru contribuabili, cât și pentru bugetul public, arată The Tax Institute.
De asemenea, autorii menționează că sarcina fiscală totală variază cu un factor de până la 7:1 pentru venituri de nivel comparabil:
• un salariat cu venit brut de 10.000 lei pe lună suportă o sarcină fiscală totală (impozit pe venit + CAS + CASS) de 41,5% din venitul brut;
• un contribuabil cu venituri identice, structurate prin drepturi de proprietate intelectuală, suportă o sarcină fiscală totală de aproximativ 6%. Diferența este de 35,5 puncte procentuale - sarcina fiscală pe salariu este de aproape 7 ori mai mare decât cea pe venitul din drepturi de autor;
• un asociat unic al unei microîntreprinderi cu cifra de afaceri de 120.000 de lei pe an și cheltuieli reale minime poate ajunge la o sarcină fiscală efectivă de 1-3%.
Inechități fiscale și venituri subdeclarate explică nivelul scăzut al colectării bugetare
Conform studiului, 72% dintre persoanele fizice autorizate declară venituri medii nete de 380 lei/lună, sub nivelul pragului de sărăcie, pentru activități prestate de profesioniști (consultanți, IT-iști, arhitecți, contabili).
82% dintre proprietarii care declară venituri din închiriere raportează venituri medii de 160 euro/lună într-o piață în care chiria medie a unui apartament cu două camere în București depășește 500 euro.
40,7% din cele 702.691 de microîntreprinderi cu cifra de afaceri sub 100.000 de euro declară pierderi egale cu cifra de afaceri, adică un nivel al cheltuielilor dublu față de venituri, ceea ce, pentru o companie funcțională, este matematic imposibil fără o componentă semnificativă de cheltuieli personale ale asociatului.
România colectează venituri fiscale totale de aproximativ 27,3% din PIB, penultimul loc în Uniunea Europeană, cu aproape 14 puncte procentuale sub media UE de 41,2%.
România are, pentru salarii, una dintre cele mai ridicate sarcini fiscale din UE.
Potrivit The Tax Institute, obiectivul este, în fapt, alinierea la arhitectura instituțională predominantă în Uniunea Europeană și evaluarea modului în care principiile consacrate ale politicii fiscale pot fi aplicate în mod coerent în contextul instituțional și economic al României, și, în special, ca sarcina fiscală totală să depindă exclusiv de mărimea venitului, nu de forma juridică sub care acesta este structurat. Acest principiu - echitatea orizontală - este fundamentul oricărui sistem fiscal funcțional și este consacrat în practica statelor membre ale OCDE și ale Uniunii Europene.
Autorii menționează că impactul măsurilor este maximal dacă acestea sunt implementate conjugat și simultan. Plafonarea contribuțiilor fără unificarea bazelor de calcul ar crea noi inechități. Eliminarea dublei impuneri pe dividende fără transparentizarea microîntreprinderilor ar amplifica arbitrajul. Introducerea regulilor CFC fără infrastructura DAC7/DAC8 ar rămâne fără efect. Experiența ultimilor 10 ani demonstrează că modificările punctuale nu doar că nu rezolvă problemele, ci le agravează, fiecare "reparație" generând noi inconsistențe și noi oportunități de arbitraj. Pachetul de reformă trebuie construit ca un tot coerent, în care fiecare măsură întărește efectul celorlalte.
***
Asociația The Tax Institute este primul think tank românesc dedicat fiscalității, care dorește să contribuie la înțelegerea și formularea unor măsuri de politică fiscală în beneficiul tuturor - al mediului de afaceri, al organismelor statului român, al societății în ansamblul ei. Organizația este formată din experți în economie, drept și fiscalitate, alături de specialiști din domeniul politicilor publice și din mediul academic, și își propune să contribuie la fundamentarea deciziilor de politică fiscală prin studii și analize riguroase, bazate pe date și pe bune practici internaționale.
