Traficul de influenta este o infractiune de coruptie si o infractiune de serviciu incriminata si sanctionata de art. 291 Cod Penal. Aceasta infractiune reprezinta o „vanzare” a influentei pe care o persoana o are sau lasa impresia ca o are asupra unui functionar public. Traficul de influenta este infractiunea prin intermediul careia autorul ei, care are influenta asupra unui functionar public sau lasa impresia ca are influenta asupra unui functionar public, promite ca va determina functionarul public sa actioneze intr-un anumit mod (e.g. sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu) si pretinde, primeste sau accepta promisiunea unor bani sau alte foloase. Pedeapsa prevazute de lege pentru traficul de influenta este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar banii, valorile sau bunurile primite sunt supuse confiscarii. Un exemplu de trafic de influenta este acela in care o persoana pretinde ca are influenta asupra unui judecator si solicita o suma de bani pentru a determina judecatorul sa ia o decizie favorabila. Persoana care ofera o astfel de suma de bani savarseste infractiunea de cumparare de influenta.

Potrivit Wikipedia, in Romania exista confuzie intre lobby si traficul de influenta deoarece multi romani considera ca acestea ar fi sinonime. Cele doua notiuni nu sunt sinonime. In timp ce traficul de influenta este o activitate ilegala si o infractiune de coruptie, activitatea de lobby este o expresie exercitarii libertatii de exprimare[2], o concretizare a glasului societatii civile (e.g. persoane fizice, ONG-uri). Or, prin activitatea de lobbying se intelege incercarea unui grup sau a unei persoane de a determina puterea executiva sau legislativa de a adopta o anumita pozitie pentru a servi intereselor legitime ale respectivului grup. Aceasta activitate este legala deoarece reprezinta o metoda legitima prin intermediul careia reprezentatii societatii civile (e.g. persoane fizice, grupuri, ONG-uri) isi pot exprima libertatea de exprimare intr-o societate democratica. Art. 51 din Constitutia Romaniei ridica, la rang de drept fundamental, dreptul la petitionare. Acest drept la petitionare ofera cetatenilor si organizatiilor legal constituite dreptul de a adresa, gratuit, petitii autoritatilor publice. Autoritatile publice sunt obligate, conform art. 51 alin. (4) din Constitutie, sa raspunda la petitii in termenele legale. Actiunile urmarite sunt si ele, de cele mai multe ori, legitime: actiuni pentru salvarea mediului, acordarea drepturilor unor grupuri vulnerabile (e.g. minoritati, angajati, varstnici, tineri, persoane cu handicap), actiuni pentru egalitatea intre sexe. Uneori lobbying-ul este necesar pentru a determina pe cei aflati la putere sa isi respecte promisiunile asumate in timpul mandatului. Cu toate acestea, activitatea de lobbying se poate transforma intr-o activitate ilegala, in masura in care, pentru atingerea obiectivelor, se recurge la fapte de coruptie.