Zona Euro (nucleul dur al Uniunii Europene) a resimtit in 2019 tensiunile comerciale internationale (aspect reflectat de decelerarea dinamicii exporturilor) si reactivarea provocarilor structurale regionale (inclusiv deteriorarea productivitatii totale a factorilor de productie). Se poate spune ca in acest an regiunea s-a indreptat spre finalul ciclului economic post-criza, unul scurt, care a debutat in toamna anului 2013, dupa un amplu proces de ajustare in urma incidentei valurilor Marii Recesiuni.

Atat din perspectiva economica structurala, cat si din punct de vedere institutional se poate afirma ca anul aniversarii a doua decenii de la lansarea monedei unice europene a fost unul de cotitura pentru principalul partener economic al Romaniei. Astfel, in 2019 PIB-ul nominal al Zonei Euro a fost depasit de PIB-ul nominal al Chinei, aspect evidentiat in primul grafic din partea dreapta. Se poate spune ca Zona Euro a pierdut in acest an statutul (din ultimele trei decenii) de punct de echilibru al unei economii mondiale dezechilibrate (SUA cu traditie in deficit comercial si China cu excedent permanent in schimburile comerciale cu restul lumii).

Conform estimarilor preliminare Eurostat ritmul anual de crestere economica s-a temperat la 1.2% in T3 (cel mai redus din 2013), perioada in care in SUA si China dinamica anuala a PIB s-a situat la 2.1%, respectiv 6%.

Din perspectiva strict regionala se observa evolutia nefavorabila a productivitatii totale a factorilor de productie in ultimele trimestre, pe fondul tergiversarii reformelor structurale si reducerii eficientei politicii monetare relaxate fara precedent implementata in ultimii ani de Banca Centrala Europeana. De altfel, programele monetare non-standard au avut impact mai puternic in sfera pietei imobiliare (aspect evidentiat in ultimul grafic alaturat) si pietei financiare din regiune comparativ cu cel inregistrat la nivelul economiei reale.

Conform estimarilor econometrice elaborate (si sintetizate in al treilea grafic din partea dreapta) contributia productivitati totale a factorilor de productie la dinamica PIB potential a fost negativa in Zona Euro incepand cu 2016. Evolutia economiei la un ritm sub potential pe parcursul ultimelor cinci trimestre si persistenta inflatiei la un nivel redus au determinat Banca Centrala Europeana sa implementeze noi masuri de relaxare monetara in toamna acestui an.

Nu in ultimul rand, din perspectiva institutionala, 2019 a fost anul schimbarilor la nivelul Comisiei Europene si Bancii Centrale Europene, noii lideri semnaland o ameliorare a mix-ului de politici in plan regional in perioada urmatoare.

Conditionat de mentinerea unui climat pozitiv pe pietele financiare internationale Zona Euro ar putea accelera in 2020, aspect semnalat de ameliorarea recenta a indicatorilor economici avansati, dar si de redinamizarea investitiilor productive (ritmuri anuale de peste 8% in trimestrul II si trimestrul III din 2019).

Acest scenariu este sustinut de perspectiva persistentei la un nivel a costurilor reale de finantare pe termen mediu, de premisele de redinamizare a investitiilor publice (dat fiind spatiul de manevra existent dupa un amplu proces de ajustare), precum si de semnalele de intensificare a reformelor structurale.