Restabilirea echilibrului bugetar prin reducerea deficitului la un nivel sustenabil trebuie sa preocupe factorii de decizie din intreaga economie romaneasca, dat fiind ca finantarea datoriilor devine tot mai scumpa si, odata cu disiparea efectelor pandemiei de COVID-19, toleranta investitorilor si a organismelor internationale fata de tarile cu deficite ridicate va scadea. Misiunea este dificila, avand in vedere ritmul insuficient de crestere a veniturilor la buget in raport cu cheltuielile si optiunile limitate pe care statul le are la dispozitie pentru a majora incasarile fara sa afecteze contribuabilii deja slabiti de pandemie. Dar noul raport al Comisiei Europene privind decalajul de incasare la TVA indica, o data in plus, zona in care exista potential de crestere a colectarii.

Constructia bugetara pe 2021 se bazeaza pe venituri de peste 386 de miliarde de lei, conform celei mai recente rectificari bugetare, din care insa, potrivit Consiliului Fiscal, in jur de zece miliarde de lei reprezinta sume recuperate din impozitele amanate la plata anul trecut de catre contribuabili, in baza inlesnirilor acordate de stat. In acelasi timp, cheltuielile programate pentru acest an depasesc 471 de miliarde de lei, astfel ca deficitul bugetar va ajunge aproape de 85 de miliarde de lei (7,13% din PIB). In conditiile in care reducerea cheltuielilor este dificil de realizat si, mai ales, de nedorit, pentru ca ar afecta atat populatia, cat si proiectele de dezvoltare necesare pentru recuperarea decalajelor fata de celelalte state europene, majorarea veniturilor ramane singura solutie pentru readucerea deficitului bugetar sub 3% din PIB, nivel considerat sustenabil la nivel european si asumat de autoritatile romane pentru finalul anului 2024.

 

Obiectivul nu este usor de atins intr-o perioada complicata din punct de vedere economic si cu perspective inca incerte, in care contribuabilii trebuie mai degraba sustinuti, decat impovarati suplimentar. Asadar, optiunile autoritatilor, prin care sa asigure atat cresterea veniturilor, cat si protejarea contribuabililor, sunt oarecum limitate, dar nu inexistente. Doar din reducerea evaziunii fiscale din zona de TVA statul ar putea colecta sume importante, avand in vedere ca din datele Comisiei Europene rezulta ca deficitul de incasare la TVA s-a mentinut ridicat si in crestere in Romania, in 2019, la 34,9% (peste nivelul din 2018, de 32,7%), cel mai mare din UE pentru al saptelea an consecutiv. In suma absoluta, acest procent reprezinta echivalentul a 7,4 miliarde de euro.

In clasamentul european, Romania este urmata de Grecia (cu un deficit de 25,8%, in scadere de la 30,1%, cu un an in urma) si Malta (23,5%, in crestere cu 5,4 puncte procentuale). Media europeana a fost de 8,6%, in scadere cu 0,8 puncte procentuale fata de 2018.

Prin comparatie, in tarile vecine, deficitul de incasare la TVA este mult mai mic si in scadere. In Bulgaria s-a redus cu 2,5 puncte procentuale, la 8,3%, si in Polonia, cu 0,3 puncte, la 11,3%. In Ungaria, desi a crescut cu 0,8 puncte procentuale, deficitul se mentine scazut, la 9,6%.

Pentru 2020, comisia estimeaza ca in Romania deficitul de incasare va scadea la 33,9% (cu un punct procentual), in Bulgaria va ajunge la 7,2%, in Ungaria, la 6,1%, iar in Polonia, la 10%.

Asadar, exista potential de crestere a veniturilor la bugetul de stat din reducerea decalajului de incasare la TVA, mai ales daca ne raportam la evolutia din tarile vecine in urma aplicarii unor masuri eficiente in aceasta directie. Spre exemplu, daca Romania ar reduce acest deficit de incasare cu cinci puncte procentuale intr-un an, performanta posibila daca ne raportam la Grecia, in 2019, sau la Ungaria si Polonia, in anii anteriori, ar putea incasa venituri suplimentare la buget de peste un miliard de euro pe an.

Pentru acest an, veniturile din TVA sunt estimate la 79 de miliarde de lei, in crestere cu peste 30% comparativ cu 2020, insa, dincolo de faptul ca se raporteaza la un an extrem de dificil pentru activitatile economice, in care veniturile din TVA au scazut comparativ cu anul anterior, incorporeaza si platile amanate anul trecut. In aceste conditii, o reducere a deficitului de incasare la TVA ar ajuta la cresterea incasarilor bugetare din aceasta taxa care reprezinta, in prezent, aproximativ 20% din totalul veniturilor la bugetul de stat.

Implementarea masurilor necesare pentru cresterea colectari a fost demarata, dar eforturile trebuie intensificate atat din partea autoritatilor, cat si din partea contribuabililor, avand in vedere presiunile tot mai mari pe buget si situatia economica inca incerta.

 

Dintre masurile aflate in curs de implementare, de departe cea mai importanta este introducerea raportarii in sistemul SAF-T (Fisierul Standard de Audit de Taxe), care devine obligatorie pentru marii contribuabili de la 1 ianuarie 2022, iar pentru contribuabilii mijlocii si mici, din 2023, respectiv 2025. Prin exceptie, pentru institutiile financiar-bancare si societatile de asigurare-reasigurare, incadrate la data de 31 decembrie 2021 in categoria marilor contribuabili, obligatia de raportare in sistemul SAF-T incepe in anul 2023.

O alta masura menita sa ajute la cresterea colectarii este lansarea sistemului informatic e-factura, in prezent optional in relatia dintre companiile private si institutiile de stat. Acest sistem urmeaza sa devina obligatoriu pentru astfel de tranzactii si, in viitor, sa fie extins si pentru facturile emise intre companii - cel mai probabil din 2023. Acest sistem va permite inspectorilor fiscali sa urmareasca in timp real situatia facturilor emise, sa faca verificari la distanta si sa aiba o imagine mult mai clara a cazurilor in care trebuie sa faca verificari suplimentare.

In plus, ANAF mai are in plan si alte masuri pentru a asigura o colectare mai buna a taxelor, bazate pe extinderea serviciilor digitale si asigurarea interoperabilitatii sistemelor IT care sa genereze, in final, identificarea si reducerea neconformarii la declarare si plata.

In concluzie, colectarea unor sume mai mari la bugetul de stat reprezinta o necesitate incontestabila si este tot mai evident ca acest lucru nu este posibil in lipsa unor mecanisme moderne, bazate pe tehnologie, care sa permita schimbul de informatii in timp real intre autoritati si companii, astfel incat sa se depisteze din timp eventualele tentative de frauda sau greselile involuntare, atat in beneficiul statului cat si al contribuabililor corecti.