Ideea de executie a elementelor de constructii in afara santierului (prefabricarea) este popularizata de mai bine de un secol, atunci cand compania nord-americana Sears, Roebuck and Co.a demarat promovarea caselor comandate prin  posta. Se pare insa ca abia in epoca actuala tehnologia respectiva si-a atins limitele, iar acest lucru se intampla din cauza digitalizarii, care a dus lucrurile dincolo de zone economiilor de scara, al caror obiectiv este ce al productiei de masa. Un exemplu reprezentativ in acest sens este constituit de grupul Katerra, din California - SUA, unul dintre cei mai mari producatori de elemente modulare si prefabricate din lume. Prognozele indica faptul ca pe termen scurt, constructiile modulare vor prolifera. Gratie evolutiei tehnologice, modulele executate din otel si produse in fabrici vor fi echipate toate sistemele necesare de instalatii electrice si sanitare (in anumite cazuri, dispunand chiar de finisaje de inalta calitate), ulterior putand fi instalate pe santiere aflate la distante apreciabile, cu o precizie remarcabila (similara celei din jocurile Lego). Desigur, exista si riscuri legate de un asemenea scenariu, unul dintre cele mai importante fiind constituit de scaderea cererii de personal inalt calificat. Avantajul major va fi insa dat, in acest caz, de eliminarea riscurilor umane si de scaderea generala a costurilor cu forta de munca. Conform evaluarilor actuale, cele mai plauzibile aplicatii care se vor preta in viitor unor astfel de tehnologii vor fi constituite de constructiile multifamiliale si hoteluri. Aceasta nu inseamna insa ca lucrurile se vor limita la cele doua domenii. Gratie digitalizarii care vizeaza inclusiv operatiunile de proiectare, preconstructie, fabricare si instalare, tehnologia constructiilor modulare poate fi individualizata, permitand obtinerea unui design unic. Practic, se creeaza componente prefabricate despre a caror forma nu se stie nimic decat in momentul in care procesul de design este finalizat, trecandu-se astfel de la conceputul de prefabricare la cel de postfabricare. Integratorii de design concep proiectul pana la finalul sau, dupa care comanda componentele customizate care nu sunt nici standardizate, nici taiate dupa un sablon dat. In lumea postfabricarii, pot fi realizate, de plida, elemente de compartimentare, plafoane etc. in conditiile unor economii maxime de timp si materiale, fiind in acelasi timp reconfigurabile, pentru o perfecta adaptare la cerintele utilizatorilor. Procesul respectiv este in continuare incurajat de digitalizare, ce presupune, printre altele, folosirea intensiva a BIM si a aplicatiilor software avansate. Cu ajutorul acestora, managerii de proiect vor avea posibilitatea de a „capta” ideea de design, de a evalua valoarea lucrarii si de a gestiona in mod controlat necesarul de materiale, pana la cea mai nesemnificativa componenta. Este tot mai clar ca epoca prefabricarii a trecut, in perioada urmatoare postfabricarea urmand sa castige tot mai mult teren.