Sarcina unui arhitect este deseori dificil de abordat in mod separat fata de cea a unui inginer. Sisteme si tehnologii tot mai sofisticate necesita oameni care sa le inteleaga si sa aiba capacitatea de a exploata in mod optim posibilitatile asigurate de acestea. In sectorul constructiilor, in aceeasi masura in care este necesar un proiect de calitate si o combinatie optima de materiale, este vital sa fie acordata o atentie deosebita modului in care sunt realizate structurile portante complexe, constructiile de masa scazuta sau instalate componentele tehnologice. Un exemplu reprezentativ este constituit de fatadele cortina, privite ca anvelopanta a cladirilor, care trebuie sa se adapteze perfect tehnologiilor de ventilatie sau recuperare a energiei - toate acestea in conditiile unui spatiu disponibil limitat. In astfel de cazuri, sarcinile arhitectilor si inginerilor se intersecteaza si este necesar ca inca dintr-o faza incipienta a proiectului sa existe o stransa colaborare intre acestia. Doar astfel eventualele probleme pot fi identificate si eliminate inca de la inceput, pentru a evita erori ale caror efecte se pot dovedi ulterior ireversibile. In prezent, ritmul de dezvoltare a tehnologiilor este deosebit de alert, avand un rol crucial in fenomenul descris anterior. Sarcini cum ar fi, de exemplu, cea de planificare a traseelor cablurilor de joasa tensiune in cazul asa-numitelor cladiri inteligente, a cailor prevazute special de designeri pentru acest scop sau pentru cablurile de date etc. afecteaza in mod direct diverse alte operatiuni ce au loc pe santier. Astfel de operatiuni este necesar sa fie atent planificate pentru a respecta termenele de livrare, dar si pentru a se asigura o disimulare completa a infrastructurii respective. Exista deja instrumente digitale care au capacitatea de a facilita operatiunile de proiectare detaliata. In cazurile cladirilor din otel, beton sau lemn, cadrele portante reprezinta deseori partea cea mai importanta a unui proces general de proiectare, ceea ce inseamna ca arhitectii si inginerii sunt puternic dependenti unii de altii pentru obtinerea unor rezultate bune. Avand in vedere cresterea complexitatii imobilelor contemporane, este relativ inexplicabila tendinta contrara spre simplificare. Cheia acestei dihotomii este data de prefabricare si constructiile modulare. In cadrul unei fabrici, multe dintre componente pot fi realizate cu maxima precizie si aliniate corespunzator, singura sarcina ramasa pentru santier fiind constituita doar de pozitionarea acestora, ca intr-un puzzle. Rezultatul este reprezentat de economii importante de timp si bani, dar si de o majorare a calitatii produsului finit. Solutia respectiva nu este o noutate absoluta, dar avantajele unui sistem modular actual nu pot fi negate. De asemenea, in viitor, instrumentele de planificare digitala vor fi deosebit de utile in astfel de situatii, avand capacitatea de a transpune direct elementele virtuale in componente reale.