In contextul pandemiei si al provocarilor in materie de securitate - sanitara, energetica sau chiar alimentara - se discuta tot mai apasat despre nevoia unei noi paradigme economice pentru Romania. Din fericire, nu trebuie sa reinventam roata, ci sa alegem corect modelul de dezvoltare pentru Romania, despre care as spune, ca parafraza, ca necesita 3 lucruri: investitii, investitii si iar investitii.

 

Evident, in orice discutie despre investitii, reactia generala este ”cu ce bani?”. Privite din aceasta perspectiva, lucrurile stau, in prezent, cat se poate de bine, caci avem un raspuns categoric: „cu bani europeni!”.

Romania va beneficia pana in 2027, de cea mai mare suma obtinuta vreodata de tara noastra din finantari europene. Pe langa cele 29,2 miliarde euro ale PNRR, din care primele transe au inceput deja sa vina, prin intermediul programelor operationale putem atrage inca 30 de miliarde de euro, la care se adauga si alte finantari specifice de cateva miliarde.

In aceste conditii, capacitatea Romaniei de a absorbi fondurile europene devine factorul esential al cresterii economice in urmatorii ani. Intarirea capacitatii administrative este factorul cheie de care depinde implementarea eficienta si la timp a proiectelor de investitii.

Avem insa de infruntat una dintre cele mai dure provocari, aceasta fiind provocarea cantitativa, cea care decurge din implementarea unui volum de investitii fara precedent, comprimat in doar 5 ani, in conditiile in care economia noastra se confrunta, totusi, cu un angrenaj deficitar de forta de munca, furnizori si chiar mijloace tehnice. De aceea, implicarea mediului de afaceri in realizarea investitiilor este deosebit de importanta.

 

Este binevenit obiectivul Guvernului de a avea 7% din PIB pentru investitii in bugetul anului 2022, cu precadere in ceea ce priveste investitiile din fonduri europene, pentru ca acestea trebuie acum sa prevaleze, atat in programare cat si in executie, in raport cu investitiile din bani nationali.

Pentru 2022, este esential sa avem un buget solid si credibil, care sa ofere incredere mediului investitional si sa sustina stabilitatea financiara de care Romania are atata nevoie in aceasta perioada. Trebuie sa tintim ambitios, insa credibil, cresterea ponderii in PIB a veniturilor fiscale, fara de care consolidarea finantelor publice in urmatorii ani devine practic imposibila.

Raman in continuare problematice deficitele externe, care se adancesc cu cifre record. Daca ne uitam in balanta comerciala, observam ca, in ultimii ani, cele mai mari deficite sunt inregistrate, in mod sistematic, pentru doua categorii importante, produsele chimice si produsele alimentare. In ultimii 5 ani, deficitele aferente acestor 2 categorii au ajuns sa reprezinte, cumulat, cam jumatate din deficitul comercial total al Romaniei.

 

Avem nevoie de solutii inteligente pentru a inversa trendul deficitelor externe, sa valorificam mai bine potentialul local, as spune back in (local) business. De exemplu, Romania s-ar putea transforma din exportator de materie prima agricola in producator de valoare adaugata, prin reinventarea industriei alimentare autohtone.

Vestea buna este ca statul are la indemana o serie de parghii pentru sustinerea companiilor. Si nu ma refer aici la politica de ajutor de stat, care merita o discutie separata, ci la scheme de sprijin pe bani europeni, cum sunt cele din PNRR, menite sa faciliteze accesul la finantare, in special a IMM-urilor, care sunt companii preponderent cu capital romanesc.

Consider ca trebuie sa ne uitam mai serios la oportunitatile de export, in conditiile in care, de exemplu, intre primii 500 de exportatori se regasesc doar 68 companii cu capital romanesc. De aceea, este mai necesara ca oricand o strategie pragmatica de crestere a exporturilor, pentru a identifica cererea pentru produsele romanesti competitive si noi piete, inclusiv extra-comunitare, cu potential sporit la export.

 

De doua decenii asistam la un exod al fortei de munca si al talentelor romanesti. Acum, in afara Romaniei se afla inca o Romanie, ajunsa deja la a doua generatie, in timp ce economia noastra resimte acut lipsa de capital uman.

Conform unui studiu recent al OECD, Romania are a cincea cea mai mare diaspora din lume, iar dorinta de a emigra se regaseste cu precadere in randul tinerilor. Este insa ingrijorator faptul ca doar o mica parte din cei plecati, circa 25%, intentioneaza sa se mai intoarca.

Dumneavoastra, oamenii de afaceri, cunoasteti cel mai bine cat de importanta este resursa umana. De aceea trebuie sa ne gandim serios cum putem readuce in tara acest capital uman romanesc, care este cea mai valoroasa componenta a capitalului romanesc pe care il promovam aici.

 

Este laudabil sa vedem ca multi intreprinzatori romani conduc afaceri de succes, care sporesc capitalul romanesc, prin inovatii si progres tehnologic.

Insa capitalul autohton nu se poate dezvolta autarhic, izolat, de aceea trebuie sa beneficiem in continuare de investitii straine cat mai consistente, acestea fiind de altfel un factor important de consolidare a capitalului romanesc.

Ne dorim ca povestile de succes ale intreprinzatorilor romani sa se inmulteasca si sa creasca, pentru ca tot mai multi intreprinzatori si tineri sa ia exemplu despre ce se poate face in Romania cu o idee buna, putin curaj si multa determinare, ca sa fie clar - in primul rand pentru noi insine - ca si in Romania se poate!