HORVÁTH & PARTNERS MANAGEMENT CONSULTING

Strategia Energetică a României urmărește obiective esențiale precum securitatea energetică, decarbonizarea și dezvoltarea economică. Există însă un criteriu la fel de important, dar insuficient analizat: capacitatea strategiei de a reduce, pe termen lung, costul energiei electrice pentru consumatori și industrie.
Analiza prezentată în acest articol sugerează că, în configurația actuală și în ipotezele utilizate pentru modelarea pieței, Strategia Energetică riscă să mențină prețurile energiei electrice la niveluri apropiate de cele actuale. Explicația nu constă în lipsa investițiilor, ci în faptul că gazele naturale continuă să joace rolul tehnologiei marginale care stabilește prețul energiei electrice într-un număr semnificativ de ore.

Prețurile ridicate la energie reprezintă o problemă structurală
Începând cu anul 2022, România, asemenea majorității statelor Uniunii Europene, s-a confruntat cu o creștere fără precedent a prețurilor la energie, determinată de războiul din Ucraina și de perturbările pieței europene a gazelor naturale. Deși șocul inițial s-a diminuat, factorii structurali care determină nivelul ridicat al prețurilor continuă să fie prezenți.
Mai mult, recentele tensiuni geopolitice din Orientul Mijlociu demonstrează că volatilitatea prețurilor combustibililor fosili rămâne un risc major pentru economiile europene.
În ultimii patru ani, România s-a situat constant printre piețele europene cu cele mai ridicate prețuri pe piața pentru ziua următoare (Day-Ahead Market – DAM). În anul 2025, prețul mediu a fost de aproximativ 108 euro/MWh, plasând România pe locul patru în Uniunea Europeană, după piețe precum Italia și Grecia. Prin comparație, prețurile medii au fost de aproximativ 35–51 euro/MWh în țările nordice, 61 euro/MWh în Franța și 65 euro/MWh în Spania.
Această diferență nu este întâmplătoare și reflectă o problemă structurală a piețelor de energie din Europa Centrală și de Est.

De ce gazele naturale continuă să stabilească prețul energiei
Deși combustibilii fosili reprezintă doar o parte relativ redusă din producția totală de energie electrică, ei continuă să stabilească frecvent prețul marginal al pieței.
Raportul Draghi evidențiază faptul că, în anul 2022, centralele pe gaze naturale au asigurat aproximativ 20% din producția de energie electrică a Uniunii Europene, însă au determinat prețul energiei în aproape două treimi din intervalele orare de tranzacționare.
Consecința este directă: variațiile prețului gazelor naturale și ale certificatelor de emisii de carbon (EU ETS) sunt transferate aproape integral în prețul energiei electrice.
În 2025, prețul mediu al gazelor naturale s-a situat în jurul valorii de 33 euro/MWh, iar certificatele ETS au avut o valoare medie de aproximativ 77 euro/tCO₂. Escaladarea tensiunilor geopolitice din 2026 a determinat creșterea prețului gazelor către aproximativ 42 euro/MWh. În aceste condiții, costul marginal al unei centrale moderne cu ciclu combinat pe gaze (CCGT) ajunge în jurul valorii de 100 euro/MWh, nivel în jurul căruia gravitează și prețul energiei electrice atunci când aceste centrale închid ordinea de merit.
În schimb, state precum Spania au redus semnificativ numărul orelor în care centralele pe gaze stabilesc prețul marginal, ceea ce explică scăderea structurală a prețurilor angro la energie.

Ce indică Strategia Energetică a României
Strategia Energetică prevede dezvoltarea unui mix diversificat, incluzând aproximativ 4,3 GW de noi capacități pe gaze naturale, 1,9 GW energie nucleară, 7 GW energie eoliană și 7 GW energie fotovoltaică.
În același timp, documentul estimează pentru anul 2030 un consum anual de aproximativ 78 TWh, comparativ cu un consum actual de aproximativ 55 TWh, ceea ce presupune o creștere de peste 40% într-un interval de numai cinci ani, în condițiile în care consumul național a rămas relativ constant în ultimii ani.
Aceste ipoteze ridică întrebări privind realismul scenariului de bază utilizat pentru fundamentarea strategiei.
Rezultatele simulărilor
Pentru evaluarea impactului asupra prețului energiei electrice a fost utilizat modelul de piață dezvoltat de Horváth, construit pe același mecanism de formare a prețului utilizat pe piețele europene – principiul costului marginal al unității care acoperă ultima unitate de cerere (merit order).
Modelul utilizează ipoteze privind evoluția prețului gazelor naturale, a certificatelor ETS, a cererii de energie și a mixului energetic, aliniate principalelor scenarii elaborate de Comisia Europeană și Agenția Internațională pentru Energie.
În plus, simulările au fost realizate utilizând un consum anual de 62 TWh, considerat mai realist decât cel prevăzut în Strategia Energetică și favorabil din perspectiva reducerii prețurilor.
Chiar și în aceste condiții, rezultatele indică menținerea prețului mediu al energiei electrice în intervalul 100–105 euro/MWh până în anul 2040.
Aceste rezultate sugerează că, în forma actuală, Strategia Energetică nu elimină dezavantajul structural al României privind costul energiei electrice.

Gazele din Marea Neagră – un avantaj strategic care trebuie valorificat inteligent
România dispune de una dintre cele mai importante resurse de gaze naturale din Uniunea Europeană.
Valoarea strategică a acestor resurse este incontestabilă. Totuși, utilizarea lor predominantă pentru producerea energiei electrice în bandă poate conduce la menținerea unui nivel ridicat al prețurilor pe termen lung.
O utilizare cu valoare adăugată mai mare ar presupune orientarea gazelor naturale către industrie, petrochimie, producția de hidrogen sau alte aplicații industriale, în timp ce centralele pe gaze ar trebui să îndeplinească în principal rolul de asigurare a flexibilității și adecvanței sistemului, susținute prin mecanisme de capacitate.

Lecția Spaniei
Experiența Spaniei ilustrează efectele reducerii dependenței de combustibilii fosili în stabilirea prețului marginal.
În ultimii ani, producția pe cărbune a fost aproape eliminată, utilizarea gazelor naturale a devenit din ce în ce mai redusă, iar capacitatea fotovoltaică instalată a crescut de aproape nouă ori.
Rezultatul a fost diminuarea expunerii la volatilitatea prețului gazelor și reducerea semnificativă a prețurilor angro la energie.
Analizele statistice confirmă, de asemenea, existența unei corelații foarte puternice între prețul gazelor naturale și cel al energiei electrice, ceea ce evidențiază vulnerabilitatea piețelor europene la șocurile externe.

Concluzii
Într-un context geopolitic caracterizat de incertitudine și volatilitate, reducerea dependenței de combustibilii fosili în stabilirea prețului energiei electrice trebuie să devină un obiectiv strategic.
Aceasta nu presupune eliminarea gazelor naturale din sistemul energetic, ci redefinirea rolului acestora. Centralele pe gaze trebuie să asigure flexibilitatea și securitatea sistemului, în timp ce producția de energie cu cost marginal redus – în special energia fotovoltaică, completată de energia eoliană si stocare – trebuie să determine prețul energiei în cât mai multe intervale orare.
În această perspectivă, Strategia Energetică a României ar trebui evaluată nu numai prin obiectivele tradiționale privind securitatea energetică și decarbonizarea, ci și prin capacitatea sa de a reduce costul energiei electrice pentru economie.
Prețurile competitive la energie reprezintă una dintre condițiile fundamentale ale competitivității industriale, ale atragerii investițiilor și ale convergenței economice cu statele dezvoltate ale Uniunii Europene. România dispune de resursele necesare pentru a atinge acest obiectiv. Provocarea nu este lipsa resurselor, ci alegerea combinației optime de tehnologii și mecanisme de piață care să transforme acest avantaj într-o energie mai accesibilă, mai stabilă și mai competitivă.
Strategia Energetică a României a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1491/2024.

*** Articol semnat de Cătălin Stancu, Associated Senior Expert, Horváth România.