ASOCIAȚIA PROFESIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI DIN ROMANIA - APDP

Infrastructura viitorului trebuie să fie simultan sigură, durabilă, rezilientă și eficientă din punct de vedere economic. Aceasta este direcția în care trebuie să evolueze investițiile rutiere din România, pe măsură ce accentul se mută de la extinderea accelerată a rețelei la administrarea performantă a infrastructurii existente. După o perioadă în care prioritatea a fost recuperarea decalajelor prin construirea de autostrăzi și drumuri expres, următoarea etapă presupune integrarea digitalizării, managementului activelor, monitorizării continue și soluțiilor adaptate schimbărilor climatice. În acest context, reziliența, siguranța rutieră și eficiența pe întregul ciclu de viață al investițiilor devin criterii la fel de importante precum numărul de kilometri realizați.
Reprezentanții Asociației Profesionale de Drumuri și Poduri din România (APDP) consideră că succesul următorului deceniu va depinde de capacitatea instituțiilor și a întregului sector de a transforma investițiile actuale în infrastructură modernă, fiabilă și administrată pe baza datelor. În interviul următor, dr. ing. Flavius Pavăl, vicepreședinte al APDP, analizează evoluția infrastructurii rutiere, provocările din implementarea proiectelor și principalele direcții de dezvoltare ale sectorului în perioada următoare. 

- Cum evaluați starea actuală a infrastructurii rutiere din România și care considerați că sunt cele mai importante progrese realizate în ultimii doi ani?
- Din perspectiva noastră, infrastructura rutieră a țării traversează cea mai favorabilă perioadă de dezvoltare din ultimele trei decenii. Dacă, în trecut, discuțiile se concentrau în principal asupra proiectelor aflate în pregătire, astăzi vorbim despre un număr fără precedent de proiecte aflate simultan în execuție, contractare sau finalizare. În ultimii doi ani au fost înregistrate progrese semnificative în dezvoltarea rețelei de transport, în special prin avansarea lucrărilor pe Autostrada Moldovei (A7), Autostrada de Centură București (A0), Autostrada Sibiu - Pitești și prin continuarea investițiilor în drumuri expres, variante ocolitoare și modernizarea infrastructurii existente. Aceste proiecte contribuie la creșterea conectivității regionale și la consolidarea rolului României în rețeaua europeană de transport și în coridoarele strategice de mobilitate.
În ceea ce privește siguranța rutieră, observăm o maturizare a abordării instituționale. În ultimii ani s-a acordat o atenție mai mare auditului și inspecției de siguranță rutieră, eliminării punctelor cu risc ridicat, dezvoltării sistemelor inteligente de transport și implementării principiilor Safe System. Totodată, crește interesul pentru utilizarea datelor și a analizelor de risc în procesul de identificare și prioritizare a măsurilor de siguranță rutieră.
Cu toate acestea, considerăm că succesul trebuie măsurat dincolo de numărul de kilometri construiți. România se confruntă în continuare cu provocări importante legate de starea rețelei de drumuri județene și comunale, necesitatea modernizării podurilor și pasajelor existente, precum și de creșterea rezilienței infrastructurii în fața fenomenelor meteorologice extreme. Următoarea etapă de dezvoltare a sectorului trebuie să fie caracterizată prin extinderea rețelei și prin creșterea performanței acesteia. Accentul trebuie să se mute progresiv către administrarea activelor, digitalizare, reziliență și siguranță rutieră, astfel încât investițiile realizate în prezent să genereze beneficii durabile pe termen lung. 

- Cum apreciați perspectivele investițiilor în infrastructura rutieră din România?
- Perspectivele investițiilor în infrastructura rutieră din România rămân favorabile și după finalizarea actualelor programe majore de finanțare. România se află într-un moment fără precedent din punctul de vedere al dezvoltării infrastructurii rutiere, cu peste 1.400 km de autostrăzi și drumuri expres aflați în exploatare, aproximativ 850 km în execuție și alte sute de kilometri aflați în diferite etape de licitație și proiectare. Aceste cifre demonstrează că România a depășit etapa proiectelor izolate și a intrat într-o fază de dezvoltare sistemică a infrastructurii de transport. În același timp, proiectele aflate în derulare pe coridoarele europene de transport, precum Autostrada Moldovei (A7), Autostrada de Centură București (A0), Autostrada Sibiu - Pitești și rețeaua de drumuri expres, contribuie la consolidarea rolului strategic al României în cadrul rețelei TEN-T și la creșterea conectivității regionale.
Contextul geopolitic actual a readus infrastructura de transport în centrul politicilor europene privind competitivitatea economică, securitatea, reziliența și mobilitatea militară. Din acest punct de vedere, România beneficiază de o poziție strategică la frontiera estică a Uniunii Europene, ceea ce creează premise favorabile pentru continuarea investițiilor în infrastructura rutieră și pentru atragerea de noi surse de finanțare europene. Experiența ultimilor ani arată că proiectele mature și bine pregătite continuă să atragă finanțare, indiferent de instrumentul utilizat. În următorii ani, investițiile vor fi evaluate prin contribuția lor la dezvoltarea economică, la creșterea rezilienței rețelelor de transport și la asigurarea continuității funcționării acestora în situații de criză. Cu toate acestea, disponibilitatea finanțării reprezintă doar una dintre condițiile necesare pentru menținerea ritmului actual de dezvoltare. La fel de importante sunt capacitatea administrativă a beneficiarilor, maturitatea documentațiilor tehnice, stabilitatea cadrului legislativ, eficiența proceselor de avizare și autorizare, precum și disponibilitatea resurselor umane specializate în proiectare, execuție și administrare.
APDP apreciază că sectorul infrastructurii rutiere va continua să reprezinte una dintre prioritățile investiționale ale României și în perioada următoare. Totuși, pe măsură ce rețeaua de autostrăzi și drumuri expres se extinde, accentul se va muta progresiv de la dezvoltarea cantitativă către creșterea performanței infrastructurii existente. Administrarea activelor, digitalizarea proceselor, monitorizarea infrastructurii, reziliența și siguranța rutieră vor deveni teme la fel de importante precum construcția de noi kilometri de drum. Din această perspectivă, succesul următorului deceniu va fi definit prin numărul de kilometri construiți și prin capacitatea sistemului de a administra eficient infrastructura realizată, de a menține un nivel ridicat de siguranță și de a răspunde noilor provocări generate de schimbările climatice, transformarea digitală și evoluția mobilității. 

- Care sunt principalele obstacole care afectează implementarea proiectelor?
- În ultimii ani, sectorul infrastructurii rutiere a beneficiat de un nivel de finanțare fără precedent, ceea ce a permis lansarea simultană a unui număr foarte mare de proiecte. În aceste condiții, principalele provocări sunt generate de capacitatea sistemului de a pregăti, implementa și administra eficient investițiile. Un prim obstacol îl reprezintă durata și complexitatea proceselor de avizare și autorizare. Deși au fost realizate progrese importante în ultimii ani, există în continuare situații în care obținerea avizelor, acordurilor și autorizațiilor necesare poate influența semnificativ calendarul de implementare a proiectelor. Din perspectiva APDP, digitalizarea și interoperabilitatea instituțională trebuie să devină priorități pentru reducerea timpilor administrativi și creșterea predictibilității proceselor.
O altă provocare majoră este legată de calitatea și maturitatea documentațiilor tehnice. Complexitatea proiectelor actuale impune investigații geotehnice detaliate, studii de trafic actualizate, evaluări de risc și soluții tehnice adaptate condițiilor reale din teren. Experiența ultimilor ani arată că investiția într-o etapă de proiectare riguroasă generează beneficii semnificative în faza de execuție și reduce riscul apariției unor costuri suplimentare sau întârzieri.
Deficitul de personal calificat reprezintă una dintre cele mai serioase provocări pentru întregul sector. Lipsa specialiștilor în proiectare, execuție, management de proiect și administrarea infrastructurii este resimțită atât de autoritățile contractante, cât și de companiile private. În contextul volumului ridicat de investiții și al competiției existente la nivel european pentru resurse umane specializate, dezvoltarea și atragerea noilor generații de ingineri trebuie să devină o prioritate strategică.
În egală măsură, considerăm că este necesară consolidarea capacității administrative a beneficiarilor și promovarea unei abordări bazate pe managementul proiectelor și al riscurilor. Proiectele de infrastructură au devenit din ce în ce mai complexe, iar succesul acestora depinde de finanțare, de soluțiile tehnice și de capacitatea instituțiilor de a gestiona eficient întregul ciclu de viață al investiției. Soluțiile trebuie să includă simplificarea și digitalizarea procedurilor administrative, actualizarea continuă a normativelor tehnice, investiții în formarea profesională, promovarea utilizării tehnologiilor digitale și consolidarea cooperării dintre administrația publică, mediul academic și sectorul privat.
Pe termen mediu și lung, considerăm că dezvoltarea infrastructurii rutiere va depinde în aceeași măsură de capacitatea de a construi proiecte noi și de capacitatea de a dezvolta instituții performante, resurse umane specializate și procese moderne de administrare a infrastructurii. 

- Ce tehnologii și soluții inovatoare vor avea cel mai mare impact în următorul deceniu?
- Considerăm că următorul deceniu va fi marcat de o transformare profundă a modului în care infrastructura rutieră este proiectată, construită și administrată. Dacă, în ultimele decenii, accentul principal a fost pus pe dezvoltarea infrastructurii fizice, în perioada următoare diferența va fi făcută de capacitatea de integrare a tehnologiilor digitale și a proceselor inteligente de management. Una dintre cele mai importante direcții este dezvoltarea sistemelor moderne de management al activelor rutiere. Administrarea infrastructurii pe baza datelor, a indicatorilor de performanță și a analizelor de risc va permite utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile și prioritizarea investițiilor în funcție de impactul acestora asupra siguranței, mobilității și costurilor de exploatare. În acest context, inteligența artificială va deveni un instrument din ce în ce mai important pentru administratorii de infrastructură. Utilizarea algoritmilor de analiză predictivă pentru evaluarea stării drumurilor și podurilor, identificarea sectoarelor cu risc ridicat, estimarea degradărilor și optimizarea programelor de întreținere poate contribui semnificativ la creșterea eficienței procesului decizional.
O altă direcție cu impact major este reprezentată de dezvoltarea conceptelor BIM și Digital Twin. Aceste instrumente permit crearea unor modele digitale complete ale infrastructurii și oferă posibilitatea monitorizării, simulării și administrării întregului ciclu de viață al investițiilor, de la proiectare și execuție până la exploatare și întreținere. În paralel, dezvoltarea tehnologiilor de monitorizare a infrastructurii prin senzori, sisteme IoT (Internet of Things), drone și tehnologii de scanare avansată va permite trecerea de la intervenții reactive la intervenții preventive. Monitorizarea continuă a podurilor, versanților, structurilor de sprijin și a infrastructurii critice va contribui la creșterea siguranței și rezilienței rețelelor de transport.
Din perspectiva materialelor și tehnologiilor de construcție, apreciem că un rol tot mai important îl vor avea soluțiile care contribuie la reducerea amprentei de carbon și la creșterea durabilității infrastructurii. Utilizarea materialelor reciclate, a asfalturilor performante, a tehnologiilor de reducere a consumului energetic și a soluțiilor destinate prelungirii duratei de viață a infrastructurii va deveni o cerință tot mai prezentă în proiectele viitoare. În cadrul manifestărilor tehnice organizate de APDP observăm un interes tot mai mare pentru soluțiile de monitorizare a infrastructurii, digitalizarea proceselor și utilizarea datelor în administrarea activelor. Totodată, schimbările climatice și necesitatea adaptării infrastructurii la fenomene meteorologice extreme vor determina dezvoltarea unor noi abordări privind reziliența infrastructurii. Proiectarea și administrarea drumurilor și podurilor vor trebui să țină cont într-o măsură tot mai mare de riscurile generate de inundații, alunecări de teren, temperaturi extreme și alte fenomene cu impact asupra funcționării rețelei. Cea mai importantă schimbare va fi integrarea tehnologiilor și materialelor într-un model de administrare bazat pe date, performanță, siguranță și reziliență. Viitorul infrastructurii rutiere aparține administrațiilor și organizațiilor care vor reuși să transforme informația în decizii și investițiile în performanță pe termen lung. 

- Cât de adecvat este cadrul legislativ și normativ actual?
- Cadrul legislativ și normativ aferent infrastructurii rutiere a cunoscut o evoluție semnificativă în ultimii ani, contribuind la accelerarea implementării proiectelor și la creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene. Progresele realizate în domeniul achizițiilor publice, al exproprierilor, al procedurilor de mediu și al reglementărilor privind siguranța rutieră au creat condiții mai favorabile pentru dezvoltarea investițiilor de infrastructură. Cu toate acestea, ritmul accelerat al investițiilor și transformările tehnologice din domeniu evidențiază necesitatea unei actualizări continue a cadrului normativ și a procedurilor administrative. În multe situații, tehnologiile și soluțiile moderne evoluează mai rapid decât reglementările care le guvernează utilizarea. Una dintre prioritățile majore trebuie să fie continuarea procesului de actualizare și armonizare a normativelor tehnice. Multe dintre documentele tehnice utilizate în proiectare, execuție și exploatare necesită adaptări pentru a răspunde noilor cerințe privind digitalizarea, reziliența infrastructurii, schimbările climatice, utilizarea materialelor inovatoare și integrarea sistemelor inteligente de transport.
În egală măsură, considerăm necesară accelerarea procesului de digitalizare a procedurilor administrative și dezvoltarea unor mecanisme mai eficiente de colaborare între instituțiile implicate în avizarea și autorizarea proiectelor. Reducerea duratelor administrative și creșterea predictibilității proceselor reprezintă factori esențiali pentru succesul investițiilor.
O altă direcție importantă vizează promovarea unei abordări bazate pe performanță și managementul activelor pe întregul ciclu de viață al infrastructurii. În contextul extinderii rapide a rețelei de autostrăzi și drumuri expres, legislația și normele tehnice trebuie să sprijine construirea de noi obiective, administrarea eficientă, monitorizarea și întreținerea infrastructurii existente. Una dintre cele mai importante provocări ale următorilor ani va fi integrarea noilor tehnologii în procesele curente de proiectare, execuție și administrare. Utilizarea BIM, Digital Twin, inteligenței artificiale, sistemelor de monitorizare și analizelor bazate pe date va necesita atât adaptări legislative, cât și dezvoltarea unor standarde tehnice moderne și unitare. Considerăm că obiectivul principal trebuie să fie crearea unui cadru normativ stabil, predictibil și suficient de flexibil pentru a permite inovarea și adoptarea celor mai bune practici europene și internaționale. În acest sens, colaborarea permanentă dintre autorități, mediul academic, organizațiile profesionale și sectorul privat reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru creșterea eficienței investițiilor în infrastructura rutieră. 

- Cum apreciați nivelul de pregătire al României pentru dezvoltarea unor rețele rutiere mai reziliente și mai durabile?
- Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai importante provocări pentru infrastructura rutieră la nivel european și mondial. Fenomenele meteorologice extreme, variațiile de temperatură, perioadele prelungite de secetă, precipitațiile intense, inundațiile și alunecările de teren generează solicitări suplimentare asupra infrastructurii și impun o schimbare de abordare în procesul de planificare, proiectare și administrare a rețelelor de transport. România a făcut progrese importante în ultimii ani prin integrarea cerințelor privind adaptarea la schimbările climatice în documentațiile tehnico-economice și în procesele de evaluare a proiectelor. Totodată, observăm o preocupare tot mai mare pentru evaluarea riscurilor naturale și pentru dezvoltarea unor soluții tehnice adaptate condițiilor specifice fiecărei regiuni.
Cu toate acestea, considerăm că nivelul actual de pregătire trebuie consolidat. În trecut, accentul a fost pus în principal pe dezvoltarea și extinderea rețelei de infrastructură. În perioada următoare va deveni la fel de importantă capacitatea acesteia de a rezista și de a funcționa în condiții generate de fenomene extreme sau situații de criză. Reziliența infrastructurii trebuie înțeleasă ca o caracteristică tehnică a unui drum sau a unui pod și ca o expresie a capacității întregului sistem de transport de a anticipa riscurile, de a limita efectele unor evenimente adverse, de a menține funcționalitățile esențiale și de a reveni rapid la parametrii normali de exploatare. În acest context, apreciem că dezvoltarea unor sisteme moderne de monitorizare a infrastructurii, utilizarea tehnologiilor digitale, integrarea analizelor de risc în procesele decizionale și implementarea unor mecanisme moderne de management al activelor vor avea un rol esențial în creșterea rezilienței rețelei rutiere din România.
În ceea ce privește sustenabilitatea, tendințele europene indică o orientare tot mai clară către utilizarea materialelor cu impact redus asupra mediului, valorificarea materialelor reciclate, reducerea consumurilor energetice și optimizarea costurilor pe întregul ciclu de viață al infrastructurii. Considerăm că România dispune de expertiza tehnică necesară pentru a adopta aceste direcții, însă este nevoie de continuarea investițiilor în cercetare, inovare și actualizarea cadrului normativ pentru a facilita implementarea acestora la scară largă. Infrastructura viitorului trebuie să fie simultan sigură, durabilă, rezilientă și eficientă din punct de vedere economic. În următorii ani, succesul investițiilor va fi evaluat prin numărul de kilometri construiți și prin capacitatea infrastructurii de a răspunde provocărilor generate de schimbările climatice, de a menține continuitatea serviciilor de transport și de a asigura performanțe ridicate pe întreaga durată de viață. 

- Care sunt principalele direcții de acțiune ale APDP pentru perioada 2026-2030?
- Considerăm că perioada 2026-2030 va fi una dintre cele mai importante etape pentru dezvoltarea sectorului infrastructurii rutiere. Volumul investițiilor aflate în implementare, transformările tehnologice accelerate și noile cerințe privind reziliența și sustenabilitatea infrastructurii creează atât oportunități importante, cât și provocări semnificative pentru întreaga comunitate profesională. În acest context, unul dintre obiectivele principale ale APDP îl reprezintă consolidarea rolului său de platformă profesională de dialog și cooperare între administrația publică, mediul academic, proiectanți, constructori, consultanți și furnizorii de tehnologii și soluții pentru infrastructura de transport.
Un obiectiv strategic important îl constituie sprijinirea procesului de modernizare tehnică a sectorului prin promovarea celor mai bune practici europene și internaționale. APDP își propune să faciliteze transferul de cunoștințe și experiență către specialiștii din România, prin organizarea de conferințe, seminare, grupuri de lucru și activități de formare profesională dedicate noilor tendințe din domeniu. În perioada următoare, considerăm că teme precum digitalizarea infrastructurii, managementul activelor, utilizarea inteligenței artificiale, dezvoltarea sistemelor inteligente de transport, modelarea BIM, monitorizarea infrastructurii și creșterea rezilienței rețelelor de transport vor avea un rol din ce în ce mai important în activitatea profesioniștilor din domeniu. APDP își propune să contribuie activ la promovarea și integrarea acestor concepte în practica profesională din România.
O altă direcție prioritară vizează sprijinirea procesului de actualizare și dezvoltare a cadrului tehnic și normativ. Asociația va continua să susțină dialogul dintre specialiști, autorități și mediul academic, astfel încât reglementările tehnice să răspundă atât cerințelor actuale ale sectorului, cât și evoluțiilor tehnologice viitoare. De asemenea, APDP acordă o importanță deosebită dezvoltării resursei umane și atragerii noilor generații de specialiști către domeniul infrastructurii rutiere. Deficitul de personal calificat reprezintă una dintre provocările majore ale întregului sector, iar colaborarea cu universitățile și organizațiile profesionale va avea un rol esențial în formarea viitorilor ingineri și manageri de infrastructură.
Nu în ultimul rând, APDP își propune să contribuie la promovarea unei abordări moderne privind administrarea infrastructurii, bazată pe performanță, siguranță, reziliență și sustenabilitate. Considerăm că dezvoltarea infrastructurii trebuie evaluată prin capacitatea sistemului de a furniza servicii de transport sigure, eficiente și fiabile pe întreaga durată de viață a investițiilor, alături de numărul kilometrilor construiți. Pentru perioada 2026-2030, obiectivul fundamental al APDP rămâne acela de a reprezenta și susține comunitatea profesională a drumurilor și podurilor din România, contribuind activ la dezvoltarea unui sector modern, competitiv și aliniat la standardele europene și internaționale.