HENRO - ASOCIAȚIA PRODUCĂTORILOR DE ENERGIE ELECTRICĂ

Sectorul energetic traversează în 2026 o etapă în care extinderea rapidă a capacităților regenerabile începe să schimbe funcționarea efectivă a Sistemului Electroenergetic Național. În primul semestru din acest an, producția netă de energie electrică a crescut cu aproximativ 7%, în timp ce consumul intern net a rămas aproape constant, iar diferența dintre importurile și exporturile fizice s-a redus considerabil. În același timp, aproape 3,9 GW instalați la prosumatori și dezvoltarea accelerată a capacităților de stocare, care se apropie de pragul de 1 GW, introduc noi resurse de flexibilitate în sistem. Totuși, episoadele din această vară au evidențiat în continuare vulnerabilitatea asociată deficitului de producție dispecerizabilă în orele de vârf, mai ales în condiții hidrologice nefavorabile și atunci când producția eoliană și fotovoltaică scade.
În acest context, Silvia Vlăsceanu, director executiv al Asociației Producătorilor de Energie Electrică - HENRO, consideră esențială păstrarea unui mix energetic diversificat și dezvoltarea coordonată a noilor capacități, astfel încât investițiile în regenerabile, stocare, gaze naturale și energie nucleară să contribuie efectiv la securitatea energetică. 

- Cum apreciați evoluția sectorului energetic din România în prima jumătate a anului 2026 și care sunt principalele provocări cu care se confruntă în prezent producătorii de energie?
- Sectorul energetic s-a confruntat mereu cu probleme, dar cele din ultimii ani erau previzibile, iar măsurile puteau fi adoptate încă de la apariția acestora, ceea ce ar fi preîntâmpinat multiplicarea și agravarea lor. E tardiv să mai comentăm cum s-a făcut reorganizarea sectorului energetic în anii 2000 sau intervențiile administrative din ultimele decenii, care au distorsionat o piață în formare. Fără a nega necesitatea unor măsuri pe care statul trebuie să le ia uneori, acestea trebuie să fie în beneficiul tuturor, de la companiile din sector la cele din economie și, nu în ultimul rând, al cetățenilor, în calitatea lor de consumatori de energie care plătesc factura. De aceea, rolul și importanța producătorilor sunt legate de existența clienților și de creșterea consumului de energie, având în vedere sectorul energetic în integralitatea sa: de la exploatarea și existența resursei energetice, producerea de energie electrică, transportul și distribuția energiei electrice și până la utilizarea de către clienții finali, care primesc factura de la furnizorul pe care și-l aleg.
Ultimele luni au readus în atenția publicului problemele sectorului energetic, mai ales când ne gândim la facturile care urmează. Unii au aflat, cu surprindere, că, deși avem o capacitate instalată mai mult decât dublă față de consum, că, deși ne-am îndeplinit țintele de implementare a surselor regenerabile în producția de energie, nu avem energie electrică atunci când avem nevoie, că apelăm la importuri scumpe și că suntem dependenți de cât produc vecinii, indiferent prin ce tehnologie și cu ce resursă energetică. Important este să fie trase concluzii corecte, pertinente, iar măsurile de modificare a situației actuale să fie luate urgent, fundamentat și fără amânări birocratice sau politice. 

- România are în derulare investiții importante în noi capacități de producție din surse regenerabile, gaze naturale și energie nucleară. Care sunt prioritățile ce trebuie urmărite pentru ca aceste proiecte să fie implementate la timp și să contribuie efectiv la securitatea energetică?
- România trebuie să își mențină un mix energetic echilibrat, care să cuprindă tehnologii variate, complementare, cu utilizarea tuturor resurselor și surselor energetice de care dispunem. Este important ca dezvoltarea și implementarea noilor capacități să fie coordonate și etapizate, pentru că există diferențe începând cu sursele de finanțare utilizate, obligațiile privind aplicarea legislației în domeniul achizițiilor publice, intervenția autorităților în procesul decizional și "dările" către stat. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere timpul necesar pentru realizarea proiectelor, dar și caracteristicile acestora în exploatare, exprimate prin factorul de capacitate, randament și durata de viață a principalelor echipamente. Există, pe de o parte, proiecte cu termene scurte de implementare și perioade mai reduse de funcționare și, pe de altă parte, proiecte investiționale semnificative, care pot funcționa neîntrerupt perioade lungi de timp și pot oferi flexibilitate. Pe acestea din urmă, Dispeceratul Energetic Național - "creierul" Sistemului Electroenergetic Național (SEN) - se poate baza pentru a asigura acoperirea consumului național din producția proprie, în mod continuu și fără emoții, inclusiv în intervalele în care producem mai puțin decât consumăm. 

- În ce măsură actualul cadru legislativ și de reglementare stimulează investițiile în producția de energie? Ce modificări considerați că sunt necesare pentru a accelera dezvoltarea proiectelor?
- Dacă ne gândim doar la legislația în domeniul energiei, nu vom identifica obstacole majore, în pofida unor critici privind noile reguli privind accesul și racordarea la rețelele electrice, de transport și/sau de distribuție. Putem discuta, în unele cazuri, despre termene prea lungi în care operatorii de rețea realizează lucrările care le revin prin studiul de soluție și contractul de racordare, dar sunt detalii dintr-un contract asumat de investitor în relația sa cu operatorul de rețea. Dacă ne gândim însă la producția de energie din alte surse decât soare și vânt, vom constata abordări diferite: obstrucții și acțiuni în instanță prin care sunt blocate investiții în hidroenergie, în exploatarea gazelor naturale, în funcționarea grupurilor pe cărbune etc. Uneori nu cadrul legislativ promovat de ministerul de resort sau autoritatea de reglementare întârzie finalizarea unor investiții, ci o legislație interpretată subiectiv și fără o estimare a consecințelor asupra securității energetice. 

- În ultima perioadă s-a discutat intens despre prețurile ridicate ale energiei electrice din România comparativ cu alte state europene. Care sunt principalele cauze ale acestei situații și ce măsuri ar putea conduce la reducerea costurilor pentru consumatori și economie?
- Dacă ne referim la prețul energiei electrice din factură, suntem în media prețurilor europene. Dacă ne raportăm la puterea de cumpărare, ponderea facturii din totalul veniturilor unei familii este ridicată și efortul financiar este semnificativ. Dacă ne referim la prețul energiei electrice pe diverse piețe, în anumite intervale orare, este nevoie să înțelegem cum funcționează un sistem electroenergetic și de ce este valabilă afirmația că avem deficit de producție, chiar dacă, în anumite intervale orare, se produce energie electrică care se exportă. Pe de altă parte, piața de energie trebuie analizată și din punctul de vedere al mecanismului de formare a prețului, un model implementat la nivel european când mixul de producție era asigurat de resurse energetice și tehnologii care pot produce continuu, constant și fără intermitențele cauzate de condițiile meteo. 

- Ce rol vor avea capacitățile de stocare a energiei, flexibilitatea sistemului și digitalizarea în integrarea noilor proiecte regenerabile și în funcționarea Sistemului Energetic Național?
- Evident, stocarea în baterii este printre ultimele tehnologii despre care se discută în sectorul energetic, având o mare aplicabilitate alături de sursele regenerabile de energie, care au fost puternic susținute în ultimii 15-20 de ani, în România și nu numai. Pe măsură ce ponderea surselor regenerabile intermitente a crescut, au apărut din ce în ce mai multe provocări pentru sistemele electroenergetice, dar și pentru furnizorii de echipamente și soluții tehnice. Bateriile de stocare reprezintă o modalitate prin care pot fi rezolvate o parte din problemele apărute pe măsură ce a crescut gradul de implementare necoordonată a tehnologiilor de producere din energie solară și eoliană. 

- Cum apreciați interesul investitorilor pentru proiectele energetice din România și ce oportunități vedeți în următorii ani pentru dezvoltarea de noi capacități de producție și modernizarea infrastructurii energetice?
- Contrar trendului general, România rămâne o țară atractivă pentru investiții în sectorul energetic. Chiar dacă legislația secundară privind racordarea la rețele a fost modificată recent, măsurile prevăzute sunt interpretate ca fiind în sprijinul investitorilor care intenționează să dezvolte parcuri eoliene sau fotovoltaice. Încurajarea, inclusiv cu finanțare din fonduri europene, a instalării de baterii de stocare a energiei reprezintă o oportunitate pentru investitori și companiile românești. Modernizarea rețelelor electrice și creșterea gradului de implementare a sistemelor de măsurare inteligentă pot contribui la diversificarea ofertelor furnizorilor și dezvoltarea pieței concurențiale de furnizare. Continuarea programului nuclear și implementarea tehnologiilor și soluțiilor noi privind reactoarele nucleare mici, cu o analiză obiectivă a avantajelor acestora, în complementaritate cu unitățile nucleare existente sau în curs de realizare, sunt oportunități de investiții pe termen mediu și lung, având în vedere cererea în creștere de energie electrică. Nu în ultimul rând, statutul de țară producătoare de gaze naturale reprezintă un avantaj relevant pentru cei care mizează pe utilizarea acestei resurse și în următoarele decenii, atât în sectorul energetic, cât și în alte domenii, în pofida obstrucțiilor unor organizații sau companii cu interese divergente. 

- Care sunt obiectivele HENRO pentru perioada 2026-2027 și ce mesaj transmiteți autorităților și investitorilor pentru consolidarea unui sector energetic competitiv, capabil să susțină dezvoltarea economiei și a industriei construcțiilor?
- Obiectivele HENRO au fost și rămân aceleași: de a fi o voce a producătorilor de energie electrică, indiferent de tehnologia sau sursa și resursa energetică utilizată, pentru că doar un mix energetic echilibrat și diversificat poate asigura siguranța în alimentare a clienților finali, casnici și non-casnici. Este de apreciat că multe companii din economia românească au luat măsuri de reducere a consumului prin modernizări și retehnologizări, prin instalarea de panouri fotovoltaice pentru acoperirea consumului propriu și optimizarea programului de lucru pentru a beneficia de prețuri reduse ale energiei. Efortul acestor companii trebuie să fie susținut și apreciat și de către autorități, care trebuie să vină cu facilități și stimulente pentru companiile care răzbat într-un mediu concurențial dificil, care depășește granițele naționale și europene. Iar industria construcțiilor se confruntă, poate mai mult ca alte industrii, și cu un deficit accentuat de forță de muncă, nu doar calificată.