In viata cotidiana a unui arhitect, atunci cand apare o cerere pentru un nou proiect, creativitatea se manifesta plenar, pornind de la  principalele constrangeri: sumar, analiza terenului si a imprejurimilor, orientarea solara si vanturile dominante etc. Sunt apoi realizate primele schite, imbinate intotdeauna cu cunostinte structurale, chiar daca este vorba despre informatii de baza, determinante pentru oamenii din zilele noastre. Ce se va intampla insa cand premisele de lucru se vor reduce doar la datele initiale? Cei care se aventureaza in arhitectura metaversului - un mediu in care toate elementele imaginate devin posibile, in care aspecte determinante pentru arhitectura precum orientarea solara, ventilatia, clima nu vor mai fi necesare, unde nu mai exista o dinamica a luminii si a umbrei, ci doar un camp deschis si infinit - si-au pus deja aceasta intrebare. Arhitectura, ca expresie artistica, a aparut pe santier, intr-o perioada in care nu existau desene, ci doar experimentare. De-a lungul timpului, gratie unor specialisti celebri din domeniu, s-a trecut treptat la o desprindere de zidarie, la o diviziune sociala a muncii, din care a rezultat arta liberala si cea mecanica. Aceasta detasare a generat diferite provocari si a plasat arhitectura pe un plan aflat dincolo de realitatea palpabila, in care nu mai era vorba despre constructia propriu-zisa, ci doar de proiectare. In etapa actuala, se pare ca omenirea se pregateste de o noua revolutie in domeniu, manifestata prin distantarea brusca de ingineria constructiilor. Proiectarea in metavers necesita o revizuire profunda a metodei clasice de lucru, la fel cum forma a urmat functiei in epoca moderna, in prezent, acesta fiind inlocuita de dorinta in zodia metaversului. Daca in trecutul apropiat preocuparea era legata de crearea de adaposturi si suporturi, in metavers prioritatea este reprezentata de experiente formale pur vizuale si sonore. De exemplu, nu va mai fi necesara crearea de vestiare sau sali de baie, ci atentia se va focaliza pe sunetele pe care le produc usile cand se deschid. Practic, in absenta reglementarilor, a constrangerilor fizice sau ingineresti, orice devine posibil. Oricine va putea sa-si construiasca structuri de neimaginat, metaversul reusind sa depaseasca limitele arhitecturii intr-un mod rapid si mai practic, eliminand utilajele de constructii si eforturile de calcul si executie. In acest sistem, aparent  ingineria nu ar mai fi utila, detasand arhitectura de nevoia sa constructiva. Necesitatea ca un arhitect de succes sa aiba anumite cunostinte structurale dispare. Cu toate acestea, realitatea s-ar putea sa contrazica aceasta presupunere. Cert este ca in prezent marile companii de inginerie se concentreaza pe ideea „gemenilor digitali” si a „metaversului invers”, acestea fiind principalele nise de explorat in noua faza de dezvoltare a designului. In domeniul Digital Twins, ingineria are rolul de a cartografia si defini spatiul fizic, pentru a diagnostica posibile probleme si a genera solutii, chiar inainte de demararea procesului de executie. In ceea ce priveste „metaversul invers”, acesta se rezuma la o miscare in sens contrar, in care structurile proiectate digital sunt recreate in lumea fizica. Problema gravitationala in sine nu va fi, de asemenea, abandonata brusc, intrucat aceasta are un rol important in conectarea la spatiile virtuale. Luand sau nu in considerare legile clasice ale fizicii, prin augmentarea simbolica a structurilor existente sau crearea de lumi complet fantastice, proiectarea in metavers este o provocare reala, inducand simultan frica si mirare. In viitorul incert al tehnologiei, modul in care se vor evolua profesiile este subiectul multor speculatii, insa este cert ca oamenii vor trebui sa se adapteze si sa se reinventeze, pentru a tine pasul cu noile cutume si inovatii care vor urma. Pentru informatii suplimentare, click aici