Dincolo de intentiile salutare ale guvernului de a regla mecanismele economiei, in sensul reducerii riscurilor comerciale, eliminarii firmelor ,,zoombie’’ si mai ales a scaderii evaziunii fiscale, noile prevederi ale legii insolventei, puse in dezbatere in spatiul public, vin sa complice si mai mult administrarea companiilor cu probleme, arata o analiza realizata de firma de consultanta Frames.

Procedura de insolventa este, in esenta, o metoda prin care economia se curata de firmele cu probleme, o procedura juridica esentiala pentru o economie sanatoasa.

Si asta mai ales in conditiile in care un procent semnificativ de societati comerciale ”mor” in cativa ani de la infiintare, din cauza lipsei capitalul, a blocajului financiar si, mai ales, a lipsei de know-how economic.

"In loc sa fie privita ca o procedura absolut normala in economie, asa cum se intampla in economiile dezvoltate, unde insolventa sau falimentul nu sunt privite ca un esec iremediabil, un motiv de oprobiu public, la noi insolventa este transformata in sperietoare publica ori de cate ori politicienii au nevoie sa acopere neputinta institutiilor statului in recuperarea datoriilor uriase si pedepsirea vinovatilor’’, afirma Adrian Negrescu, managerul Frames.

Noua lege a insolventei, asa cum este definita in draftul prezentat public de catre Ministerul Justitiei, vine sa ii transforme pe cei care, din varii motive, esueaza in afaceri, in vinovatii de serviciu pentru tot ce se intampla negativ in Romania.

Dovada faptul ca, in ultimele luni, o multime de lideri politici, prea putini cunoscatori ai fenomenului, au lansat in spatiul public afirmatii alarmiste despre „abuzul de insolventa” si „miliardele pierdute” din cauza acesteia.

Noua lege isi propune, in esenta, sa instituie un fel de filtru de „buna-credinta” al judecatorului la deschiderea procedurii. In plus, interzice accesul la procedura de insolventa pentru „recidivisti”, emite termene mai scurte pentru perioada de insolventa, o procedura accelerata de tragere la raspundere si interzice infiintarea de firme de catre asociati/administratori aflati in insolventa.

Potrivit analistilor de la Frames, multe dintre aceste masuri exista deja in legislatia actuala si nu de ieri de azi. Legea 85/2014, Legea societatilor nr. 31/1990 si Codul penal sanctioneaza intrarea cu rea-credinta in insolventa; frauda impotriva creditorilor; bancruta frauduloasa sau simpla; fraudele comise de administratori in dauna creditorilor (art.239,240,241 si 242 din Codul penal, art.169 din legea 85/2014.

"Nu cadrul legal este problema, ci lipsa aplicarii lui. In majoritatea cazurilor de faliment, de exemplu, practicianul in insolventa, mai rar creditorii, solicita atragerea raspunderii. Conform unei decizii ICCJ, acolo unde fiscul este creditor, sentinta definitiva se preda fiscului pentru executare. Cu privire la infractiunile contra patrimoniului aplicabile insolventei, practicianul se fereste de obicei sa formuleze plangeri intrucat practica a aratat ca cercetarea penala dureaza excesiv de mult, pe de o parte, iar pe de alta parte obligatia plangerii ar apartine mai mult creditorilor (partii vatamate)’’, afirma specialistii.

 

O alta idee lansata in spatiul public de catre politicieni este ca firmele inactive fiscal „blocheaza corecta functionare a economiei”.

Potrivit expertilor, afirmatia este doar in parte adevarata. ,,In fapt, o firma declarata inactiva la Registrul Comertului nu produce bunuri, servicii si nici nu interactioneaza cu piata. Singurul loc unde poate crea "distorsiuni” este in statistici, daca acestea nu sunt corect filtrate’’, afirma Adrian Negrescu, managerul Frames.

Potrivit analizei Frames, inactivitatea fiscala este, in esenta, o sanctiune aplicata contribuabilului de catre ANAF in anumite cazuri (nu isi indeplineste obligatiile declarative prevazute de lege, evita controalele organului fiscal, ANAF constata ca firma nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat, are sediul social/ mandatul administratorului expirat etc….). Registrul acestor firme este tinut tot de ANAF.

Ca urmare a ”anularii codului de TVA” si a celorlalte sanctiuni (amenzi, nededucerea cheltuielilor si a tva-ului etc.), orice firma serioasa fie depune imediat eforturi sa fie reactivata fie dispare de pe piata ca urmare a concurentei.

Instrumentul legal exista si pentru aceste situatii, in legea 31, art.237 care abordeaza si dizolvarea din oficiu sau la cererea oricarei persoane interesate si radierea din oficiu, in anumite situatii.

Analiza Frames subliniaza faptul ca, in ultima vreme, pe scena politica se vehiculeaza tot mai mult ideea ca insolventa este folosita „pentru a evita plata datoriilor, nu pentru a salva afacerea”.

"Este o dovada a lipsei de know-how, de cunostinte in domeniu a celor care sustin astfel de afirmatii. Definitia legala a insolventei (Legea 85/2014, art. 5 pct. 29) este imposibilitatea debitorului de a plati datoriile certe, lichide si exigibile cu sumele de bani disponibile. Cu alte cuvinte, la data intrarii in insolventa, societatea deja a intrat in incapacitate de plata iar intrarea in insolventa este o obligatie legala si are tocmai scopul de a gasi solutii de plata, fie prin reorganizare, fie prin lichidare’’, arata analiza Frames.

Chiar daca ar exista situatii in care un mare datornic la stat (si nu au fost prezentate exemple) ar reusi deschiderea insolventei desi ar putea plati datoriile la stat, aceasta situatie de fapt ar trebui cunoscuta de ANAF care ar fi trebui sa reactioneze prompt, fie pe cale civila in cadrul procedurii de insolventa fie chiar prin sesizarea procurorilor.

 

Datele financiare oficiale, prezentate de ANAF, arata ca nu cei din mediul privat sunt principalii vinovati pentru blocajele din economie, pentru marile restante la bugetul de stat.

Printre firmele in insolventa cu cele mai mari datorii la buget se numara societati cu capital integral sau majoritar de stat. Cazuri documentate arata ca aceste companii raman in insolventa ani la rand, cu pasiv urias, fara ca statul sa aplice aceleasi „masuri ferme” cu care ameninta mediul privat.

"Dincolo de masurile salutare anuntate de ministrul Finantelor, Alexandru Nazare, in scopul eficientizarii activitatii ANAF, este nevoie de mai multa atentie la firmele de stat care se folosesc de acest mecanism al insolventei. Iar in prim-plan se afla aceste mari companii care profita de statutul lor, de influenta pe care o au in zona decizionala, neplatindu-si obligatiile si distorsionand semnificativ mediul de business’’, afirma Negrescu.

Potrivit analistilor, daca va fi aprobat in forma propusa in dezbatere de Ministerul Justitiei, proiectul risca sa genereze mai multe probleme in economie decat sa ofere un instrument eficace in gestionarea firmelor cu probleme.

Mai mult chiar, proiectul amana aplicarea reala a legii prin introducerea unor filtre suplimentare care blocheaza accesul la protectia legala a firmelor oneste aflate in dificultate.

"Insolventa nu este principala cauza a problemelor Romaniei, ci un mecanism legal necesar pentru a gestiona dificultatile financiare in mod ordonat. A o transforma in tap ispasitor pentru toate problemele economiei, de la comportamentul incorect in business la problemele de colectare ale ANAF reprezinta o solutie ineficienta. In loc sa ne focusam pe reducerea evaziunii prin mecanismele clare, prevazute de lege, transformam ideea de insolventa intr-o adevarata vanatoare de vrajitoare, iar efectele vor fi pe masura’’, a mai declarat Negrescu.