83.232 de firme au fost radiate la nivel național în 2025, în creștere față de perioada similară a anului anterior, potrivit datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC). În spatele acestor cifre, se află mii de antreprenori care au ales să închidă afacerea pe fondul scăderii veniturilor, al blocajelor de cash-flow sau al presiunilor fiscale. De multe ori, fără o analiză juridică prealabilă a alternativelor disponibile. Specialiștii în drept comercial atrag atenția că radierea nu reprezintă întotdeauna singura soluție și, în numeroase situații, nici cea mai sigură. O decizie luată fără suport juridic poate conduce la pierderi financiare suplimentare, la litigii sau chiar la expunerea personală a administratorilor în fața creditorilor.
„Mulți antreprenori confundă o perioadă dificilă cu sfârșitul afacerii. În realitate, legislația românească oferă mai multe mecanisme prin care activitatea poate fi temporar suspendată sau restructurată, astfel încât compania să aibă timp să se redreseze. Închiderea nu ar trebui să fie primul pas, ci ultimul”, explică Răzvan Popescu, avocat specializat ȋn drept comercial.
Astfel, prin intermediul unei Hotărâri a Adunării Generale a Asociaților / Acționarilor, o societate este liberă să dispună suspendarea temporară a activității pentru un interval de timp care poate fi folosit în vederea unei negocieri cu creditorii. Prin intermediul negocierilor, compania poate beneficia de o restructurare a creditelor / liniilor de credit. Aceeași măsură poate fi dispusă și prin intermediul unui plan de reorganizare stabilit în cadrul procedurii de insolvență.
Anul trecut, potrivit datelor ONRC, 19.586 de companii și-au suspendat activitatea, iar alte 7.553 de societăți comerciale și persoane fizice autorizate au ales soluția intrării în insolvență.
Ce spune legea despre dizolvarea unei firme
Potrivit art. 227 din Legea societăților nr. 31/1990, dizolvarea unei societăți – finalizată cu lichidarea și radierea sa – poate surveni în mai multe situații. Acestea includ de la expirarea duratei de funcționare sau imposibilitatea realizării obiectului de activitate, până la hotărârea adunării generale, conflicte grave între asociați, faliment ori alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv. În unele cazuri, închiderea devine astfel o obligație legală, nu o opțiune.
Chiar și atunci însă, modul în care este gestionată procedura face diferența. Dizolvarea și lichidarea presupun pași formali, relații cu creditorii, stingerea obligațiilor fiscale și respectarea unor termene clare. Orice eroare procedurală poate atrage costuri suplimentare sau riscuri juridice pentru fondatori.
„Când există datorii, litigii sau neînțelegeri între asociați, procesul de închidere devine mult mai complex. Un avocat poate evalua riscurile, poate negocia cu creditorii și poate alege cea mai sigură cale juridică, fie că vorbim despre reorganizare, suspendare temporară sau lichidare controlată. Rolul nostru este să protejăm antreprenorul, nu doar să radiem firma”, adaugă avocatul.
Care sunt riscurile
În anumite situații, Legea societăților permite realizarea operațiunii de dizolvare în mod concomitent cu procedura de lichidare. Această abordare nu poate fi folosită decât în măsura în care societatea nu înregistrează datorii către diverși creditori. În practică însă, au fost semnalate mai multe cazuri în care societăți cu datorii au menționat în mod nereal lipsa acestora și au apelat la procedura dizolvării și lichidării concomitente.
„O astfel de practică este nelegală și poate angaja răspunderea societății pentru toate prejudiciile cauzate, răspundere care poate fi antrenată prin calea procedurală specială a opoziției la dizolvare și lichidare. În măsura în care o astfel de acțiune este admisă, societatea este obligată să repare toate prejudiciile cauzate creditorului care promovează acțiunea”, precizează specialistul.
Alternativele care pot salva o afacere înainte de radiere
În practică, numeroase companii pot evita închiderea definitivă prin soluții precum suspendarea temporară a activității, eșalonarea obligațiilor fiscale, restructurarea datoriilor sau proceduri de reorganizare care permit continuarea businessului sub protecție juridică. Aceste abordări oferă timp pentru atragerea de capital, renegocierea contractelor și adaptarea modelului de business la noile condiții de piață.
În oricare dintre procedurile alese, conducerea societății trebuie să își bazeze decizia pe o serie de aspecte-cheie, precum:
• situația reală a tuturor activelor și pasivelor societare
• situația tuturor creditorilor societății și impactul demarării de către aceștia a eventualelor proceduri de recuperare a creanțelor, prin litigii comerciale, proceduri de insolvență, executări silite etc.
• situația tuturor debitorilor societății și posibilitatea de recuperare a creanțelor – de exemplu, se va ține cont de starea de insolvabilitate / insolvență a unora dintre debitori
• posibilitatea de a înstrăina o parte din activele societății pentru stingerea datoriilor către creditori
• posibilitatea de a atrage surse de finanțare interne – din partea unor creditari asociați sau acționari – și/sau externe, prin împrumuturi de la terți, investiții sub formă de majorare de capital social, parteneriate etc.
Apelul la expertiză este necesar
Consultarea unui expert juridic și, în anumite cazuri, a unuia în contabilitate este esențială înainte de a alege oricare dintre procedurile menționate anterior.
„Specialiștii pot realiza o radiografie clară a situației juridice și economice a societății, care poate fi folosită ca punct de fundamentare a deciziei. În lipsa stabilirii cu certitudine a acestei situații, orice demers făcut este lipsit de predictibilitate, fapt care nu ar fi de un real ajutor pentru redresarea situației societății în cauză”, subliniază Răzvan Popescu.
Într-un context economic volatil, specialiștii recomandă ca decizia de închidere să fie luată doar după o analiză juridică și financiară completă. „O firmă nu trebuie închisă din panică. De multe ori, are nevoie doar de o strategie corectă și de timp pentru a o pune în aplicare. Iar atunci când dizolvarea este inevitabilă, aceasta trebuie făcută în mod controlat, astfel încât antreprenorul să iasă din proces în siguranță”, concluzionează avocatul.
