In data de 4 martie 1977, in Romania a avut loc fenomenul natural care a produs cele mai mare pagube din istoria tarii. In Bucuresti, cutremurul de acum 47 de ani a produs cele mai grave pagube: in mai putin de un minut au murit peste o mie de oameni, au fost afectate cladiri de inaltime mare sau medie, s-au prabusit sau au fost avariate grav sute de imobile, mii de cladiri de locuinte, spitale, scoli, gradinite, crese de copii, camine de internat, monumente istorice, institutii culturale. Cutremurul din 4 martie a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter si a fost simtit in aproape toata zona Balcani. 

In 2024, in Capitala exista mii de cladiri in clase de risc seismic, care se pot prabusi la un eventual cutremur de magnitudinea celui din 1977, marea lor majoritate in centrul orasului. In acest context, trebuie sa existe un ritm sustinut al conservarii patrimoniului construit. Este un patrimoniu pe care l-am mostenit si pe care il lasam mostenire. Depinde de fiecare dintre noi ce anume lasam mostenire mai departe. 

112 Patrimoniu este platforma Grupului de Lucru Patrimoniu al Filialei Teritoriale Bucuresti a OAR si este cea care sustine interventia rapida in situatia agresiunilor asupra patrimoniului construit al Bucurestiului. Platforma este un mecanism de sesizare eficienta pentru cetatenii Capitalei si de informare rapida a institutiilor responsabile asupra situatiilor care reprezinta ilegalitati in avizare sau in executie. 112 Patrimoniu a adunat sute de sesizari si a rezolvat zeci dintre acestea. Este un exemplu de bune practici care poate fi accesat deopotriva de cetateni, specialisti in domeniu, institutii ale statului. 

OAR Bucuresti atrage atentia asupra necesitatii consolidarii a tot ceea ce inseamna fondul construit vechi. Credem ca atunci cand discutam despre calitatea si siguranta vietii trebuie sa fim cat se poate de responsabili. Dincolo de declaratii si statistici, este primordial sa actionam si sa existe o coerenta in tot ceea ce inseamna politicile publice in caz de calamitate: de la informarea corecta a populatiei despre ce trebuie si poate sa faca fiecare, pana la consolidari prioritare ale cladirilor vulnerabile, respectiv responsabilitate maxima din partea tuturor celor implicati in procesul  care vizeaza siguranta fondului nou construit.