Într-un sector al construcțiilor în care presiunea pe termene, costuri și conformitate legală este tot mai ridicată, rolul dirigintelui de șantier devine esențial pentru echilibrul dintre execuție și responsabilitate. În domeniul instalațiilor și rețelelor electrice, unde o simplă neconformitate poate genera consecințe tehnice, financiare și juridice majore, activitatea de dirigenție depășește sfera formală a verificărilor și se transformă într-un mecanism critic de control al calității.
În interviul acordat, ing. Dan Rodion Pogângeanu, director general al Elux Rodit, analizează schimbările recente din profesie, de la înăsprirea cadrului legislativ și creșterea exigențelor privind documentația tehnică, până la impactul digitalizării și al noilor tendințe, precum utilizarea inteligenței artificiale în rezolvarea problemelor din șantier. Discuția evidențiază neconformitățile frecvente întâlnite în practică, riscurile profesionale și juridice asociate funcției, dar și necesitatea unei colaborări reale între beneficiar, proiectant și executant. Într-un context în care responsabilitatea poate depăși valoarea investiției, dirigintele de șantier rămâne un garant al rigorii tehnice și al disciplinei profesionale.
- Cum s-a schimbat rolul dirigintelui de șantier în ultimii ani, în contextul înăspririi cadrului legislativ și al creșterii responsabilităților privind calitatea execuției?
- Având în vedere nivelul de exigențe cu care am activat profesional, chiar și înainte de a deveni diriginte de șantier, din punct de vedere al abordării personale nu pot spune că au fost schimbări semnificative. Este adevărat că la aceasta contribuie mult și domeniul instalațiilor și rețelelor electrice, care are o căutare limitată în rândul clienților și investitorilor predispuși la abateri relevante. Dacă un perete de beton, cărămidă sau chiar metalic nu prea reușești să-l edifici fără implicarea unui diriginte de șantier, pentru montarea unui tablou electric rămâne încă atipică apelarea la ceea ce am putea numi întreaga procedură tehnico-legală în centrul căreia se află dirigintele. De aici și candoarea cu care primesc uneori aprecieri din partea unor neavizați vizavi de competențele unor electricieni; chiar dacă în general un bun electrician lucrează atât de ordonat încât toate firele, fluxurile de cabluri sunt aliniate drept, frumos, de la un nivel destul de jos de pretenții, acest aspect nu mai este suficient, fiind chiar periculos dacă frumusețea are în spate o instalație periculoasă. Dacă, totuși, este să căutăm schimbări ale rolului dirigintelui în ultimii ani, aș putea face apel la ceea ce constat în alte proiecte și domenii, unde se simte creșterea exigențelor.
- Care sunt cele mai frecvente neconformități de execuție pe care le întâlniți în prezent pe șantierele din România și ce măsuri considerați esențiale pentru prevenirea lor?
- În primul rând, aș menționa respectul față de ceea ce unii denumesc superficial sau chiar rău-intenționat "hârtii". Pare stupid și scandalos de simplu, însă de aici pleacă cele mai frecvente neconformități. Prin hârtii trebuie să avem în vedere, în primul rând, documentele însoțitoare ale materialelor utilizate, iar aici trebuie să fac o paranteză. Există, într-adevăr, numeroși specialiști care, la un moment dat, s-au documentat individual - la birou sau acasă - pentru a se convinge că echipamentele utilizate sunt corecte și potrivite, cel puțin din perspectiva lor. S-au interesat, de exemplu, ce funcții îndeplinește un RCBO (Residual Current Breaker with Overcurrent) sau un RCCB (Residual Current Circuit Breaker), care sunt timpii de declanșare ai aparatului oferit de un anumit producător, dacă acesta este prevăzut cu slot SGM sau ce alte caracteristici tehnice sunt relevante pentru aplicația lor. Evident, intră aici și aspectul economic, însă este inerent, așa că-l eludăm în discuție. Problema apare când fie materialele sunt "bune" (urmare a analizei mai devreme amintite), dar se "uită" înregistrarea documentelor în cartea tehnică, sau nu s-a preocupat chiar nimeni de vreun aspect tehnic deoarece produsul (priză, cablu etc.) a fost cumpărat de la magazinul din colț fără niciun minim demers în ce privește aspectul calitativ.
În al doilea rând și mult mai important, prin "hârtii" nu putem să nu avem în vedere documentația tehnică. Practic vorbind, în lipsa unei documentații tehnice, dirigintele este legat la mâini, iar soarta proiectului respectiv putem spune că va fi precum o frunză în vânt, pentru simplul motiv că nu există niciun element de referință, de comparație.
Nu în ultimul rând, în contextul actualei "febre" legate de inteligența artificială (AI), observ un fenomen tot mai frecvent și surprinzător. Este vorba despre tendința oamenilor de a încerca să își rezolve diverse probleme tehnice - inclusiv aspecte ce țin de calitate - apelând direct la răspunsurile generate de AI.
- În ce măsură digitalizarea șantierelor este utilizată în practică și cât de pregătit este mediul de execuție din România pentru aceste schimbări?
- Privită analitic, digitalizarea aduce evident lucruri bune, o îmbunătățire substanțială chiar a posibilității de control. Nu prin eludarea controlului direct, activitate care va rămâne întotdeauna obligatorie și necesară dirigintelui de șantier, ci prin accesul facil la detalii altădată greu de obținut. Punerea în "zoom" a unor desene, determinarea exactă a unor cote sau coordonate, corelarea lor în documentație astfel încât să se evite din timp eventuale conflicte între diferite specialități din proiect, sunt avantaje de necontestat.
În ceea ce privește jurnalul electronic, aș spune că poate avea și consecințe negative, atâta vreme cât creează porți către alte neconformități, diriginți ce ar putea avea posibilitatea realizării unor "rapoarte frumoase" și rapid făcute, fără însă a avea mult habar despre activitatea din teren.
- Cum gestionați situațiile în care apar diferențe între proiect și realitatea din șantier?
- Facem acest lucru printr-o colaborare eficientă cu toți factorii de răspundere din proiect. Sunt momente când trebuie să-ți asumi răspunderea, evident păstrând legătura cu ceilalți factori din proiect și în special cu proiectantul. A greși este omenește, chiar și pentru proiectanți, iar timpul îndelungat între elaborarea documentației tehnice și demararea lucrărilor crește semnificativ șansa apariției unor diferențe.
- Care sunt principalele riscuri profesionale și juridice pentru un diriginte de șantier și ce ar trebui să știe tinerii specialiști care doresc să intre în această profesie?- În primul rând, aș recomanda celor mai tineri să nu se grăbească spre această profesie. Întâi de toate fiindcă, dincolo de vechimea minim necesară dobândirii calității de diriginte de șantier conform legii, de cunoștințele teoretice și practice, este nevoie de o anumită experiență în ceea ce altădată se numea "munca cu omul". Nu este necesar ca un diriginte de șantier să aibă carismă ori prestanță deosebită - nu este un politician-, însă de fermitate și autoritate în mod cert este nevoie. Spun aceasta fiindcă, pe de o parte, în șantiere dirigintele este constrâns să relaționeze direct cu lucrătorii din șantier, persoane de cele mai multe ori caracterizate de o anumită duritate, as zice similară celor din mediul militar: simpli, puternici și hotărâți. Dacă adăugăm și situațiile în care unii investitori caută diriginți "flexibili" și fără experiență, avem încă un argument pentru a amâna debutul unei cariere în acest domeniu. Iar dacă, totuși, aleg să facă acest pas, este esențial să nu ezite să ceară sprijinul și colaborarea colegilor mai experimentați. În proiectele mari, pe de altă parte, se presupune că este cumva protejat prin arhitectura proiectului, existând firme cu manageri, șefi de șantier, căi de comunicație bine stabilite, ceea ce poate crea iluzia unei anumite simplități a sarcinilor.
În ceea ce privește riscurile profesionale, discutăm despre un subiect amplu, care ar putea constitui tema unor lucrări întregi. Cel mai frecvent risc își are originea încă din faza de proiectare, când activității de dirigenție de șantier i se acordă, de multe ori, un rol secundar, tratat ca o "cenușăreasă" a proiectului. Chiar recent a existat o discuție pe această temă în cadrul DTDS (diriginți de șantier) - RTE (responsabili tehnici cu execuția). Există, încă, concepția eronată că diriginții de șantier ai anumitor domenii, cum este cazul instalațiilor, pot fi aduși în proiect fix pe perioada respectivelor lucrări. Amintesc că, în cazul unei daune produse de o simplă siguranță electrică, să zicem, răspunderea profesională a dirigintelui respectiv nu se limitează la costul înlocuirii acelei siguranțe, ci la daunele produse care pot fi extinse, în cazuri nefericite, dincolo de chiar valoarea întregului proiect.
Alte riscuri pot apărea ca urmare a ignorării condițiilor privind vecinătățile, impuse prin autorizația de construire, situație care poate genera reclamații din partea celor prejudiciați. De asemenea, omiterea unor verificări tehnice - precum controlul PRAM (prize de pământ și rezistența de izolație a mașinilor) al unui cablu - poate conduce la incidente sau chiar accidente. În acest context, întreaga activitate a dirigintelui de șantier poate deveni expusă unor riscuri profesionale și juridice, dacă nu este tratată cu maximă seriozitate și rigoare.
- Cum apreciați colaborarea dintre beneficiar, proiectant și executant și ce mecanisme considerați necesare pentru îmbunătățirea comunicării pe șantier?
- O colaborare de succes, în orice domeniu, are șanse sporite de reușită dacă implicarea are loc încă de la început. Tot ca în orice alt domeniu profesional, cele mai bune relații se stabilesc pe cale naturală, iar dacă nivelul de exigențe, solicitări, dar și rezolvări corespunde așteptărilor, toată lumea este în mod firesc mulțumită. Evident că există oriunde loc și de orgolii personale, însă cum spuneam, odată încadrată colaborarea într-un context corect și benefic tuturor, lucrurile se calibrează de la sine acolo unde trebuie.
- Ce schimbări legislative sau administrative credeți că ar avea cel mai mare impact pozitiv asupra calității construcțiilor din România?
- Trebuie să admitem că introducerea referatului de bună execuție la finalul lucrărilor a crescut mai mult decât semnificativ responsabilitatea diriginților de șantier. A crescut, de asemenea, și responsabilitatea din partea autorităților, anterior acestei obligații existând, din păcate, practica prin care o recepție putea fi făcută și cu ocolirea dirigintelui de șantier. În această ordine de idei, găsesc că este de bun simț ca și la părăsirea lucrărilor de către un diriginte de șantier, indiferent de motivul care a determinat aceasta, expertul să întocmească un referat privind stadiul lucrărilor pe care le-a avut în supervizare. În plus, dat fiind că de multe ori această abandonare a lucrărilor se datorează unor motive litigioase, referatul ar trebui obligatoriu transmis la ISC, astfel încât să se poată interveni în funcție de caz, atât de către Inspectorat, dar mai ales de către următorul diriginte de șantier.
O altă schimbare ar trebui să rezolve "conflictul" dintre legea 10 și Ordinul 1496, prin reformularea obligației de verificare a autorizației de construire de către diriginte. Cum s-a discutat în numeroase rânduri și în cadrul CTDS-RTE, sarcina de control al lucrărilor de către diriginte se desfășoară, conform Legii 10, respectiv 440, pe toată durata de viață a construcției, atât pe perioada construirii (corespunzător autorizației de construire), cât și în exploatare, atunci când survin lucrări relevante. Cu atât mai mult la lucrările de instalații și cu atât mai mult în ziua de astăzi, când orice detaliu analizat și verificat de un diriginte poate face diferența în performanțele viitoarei investiții.
