Piața fotovoltaică din România s-a maturizat rapid, iar odată cu ea s-a schimbat și scara proiectelor care intră în construcție. Acum, investitori puternici dezvoltă parcuri de sute de MW, iar proiectele integrează tot mai frecvent producția fotovoltaică, stocarea energiei și infrastructura necesară racordării la rețea. Pentru constructori, această evoluție înseamnă lucrări mai ample, mai multe discipline care trebuie coordonate simultan și nevoia unei capacități de execuție pe măsura investițiilor.
În același timp, creșterea numărului de proiecte schimbă și perspectiva investitorilor. Într-o piață mai competitivă, în care capacitățile de producție din surse regenerabile continuă să crească, performanța pe termen lung a activelor devine tot mai importantă. Un parc fotovoltaic este o investiție pentru următorii 25-30 de ani, iar randamentul său depinde inclusiv de calitatea cu care este construit astăzi.
Pentru companii precum Schraubram, noua etapă a pieței înseamnă proiecte mai mari și mai complexe, în care experiența inginerească, capacitatea de mobilizare, coordonarea lucrărilor și controlul direct al execuției devin esențiale. Despre cum se construiesc aceste proiecte și cum se schimbă cerințele investitorilor vorbește Thanos Nikolaides, Managing Partner Schraubram.
– Cum s-a schimbat construcția parcurilor fotovoltaice în ultimii ani, odată cu creșterea dimensiunii proiectelor?
– Diferența de scară este probabil cea mai vizibilă schimbare. Un proiect de 200 MW înseamnă lucrări desfășurate pe sute de hectare, mii de piloți, structuri și module care trebuie instalate și zeci de echipe care pot lucra simultan în diferite zone ale șantierului.
La această scară, construcția devine în primul rând o provocare de organizare și coordonare. Trebuie să ai suficiente echipe și utilaje, dar la fel de important este să le poți mobiliza în ordinea potrivită și să menții ritmul între diferitele etape ale proiectului.
Vedem și proiecte tot mai complexe. Pe lângă instalația fotovoltaică propriu-zisă, avem infrastructură electrică, stații, racordare la rețea și, din ce în ce mai des, sisteme de stocare. Toate acestea trebuie gândite și coordonate împreună.
– Ce înseamnă concret capacitate de execuție pentru un proiect utility-scale?
– Pentru mine, capacitatea de execuție înseamnă oameni care cunosc lucrările, ingineri și coordonatori cu experiență, utilajele potrivite și posibilitatea de a mobiliza resursele atunci când proiectul are nevoie de ele.
La Schraubram construim această capacitate intern. Lucrăm cu echipe proprii și am investit constant în echipamente specializate, de la utilaje pentru baterea piloților și telehandlere până la vehicule și echipamente necesare diferitelor activități din șantier.
Acest lucru ne permite să avem control direct asupra execuției și să reacționăm mai repede atunci când condițiile din teren diferă de ceea ce era prevăzut. Iar pe un șantier mare apar întotdeauna situații care trebuie rezolvate.
– Cât de importantă este etapa de pregătire înainte de începerea efectivă a lucrărilor?
– Foarte importantă. De multe ori, cele mai bune decizii pentru un șantier sunt luate înainte ca primul utilaj să înceapă lucrul.
Analizăm proiectul tehnic, verificăm amplasamentul și datele din teren, discutăm eventualele neclarități cu beneficiarul și stabilim succesiunea lucrărilor. Surveying-ul și georeferențierea sunt esențiale, mai ales când vorbim despre suprafețe foarte mari.
O abatere mică poate părea nesemnificativă la început. Dacă însă aceeași abatere se repetă la câteva mii de puncte de instalare, problema devine cu totul alta. De aceea preferăm să identificăm cât mai multe dintre aceste situații înainte ca lucrările să avanseze.
– Tehnologia schimbă modul în care sunt construite aceste proiecte?
– Da, foarte mult. Eu sunt inginer în construcții de peste 20 de ani și o bună parte din meseria noastră înseamnă să măsurăm, să comparăm ceea ce găsim în teren cu proiectul și să luăm decizii.
Astăzi avem instrumente mult mai bune pentru asta. Folosim drone, georeferențiere, măsurători 3D, software și echipamente cu un grad tot mai ridicat de automatizare. Putem obține mult mai repede informații despre un șantier de sute de hectare, putem urmări progresul și putem identifica eventuale abateri.
Tehnologia nu elimină nevoia de experiență în șantier. Din contră, îi oferă inginerului informații mai bune pe baza cărora să decidă.
– Cum se coordonează lucrările mecanice și electrice într-un proiect de asemenea dimensiuni?
– Sunt foarte strâns legate. Ceea ce se întâmplă în etapa mecanică influențează lucrările electrice care urmează, de la traseele de cabluri și instalarea invertoarelor până la testare și punere în funcțiune.
La Schraubram coordonăm lucrările mecanice și electrice în aceeași structură de execuție. Pentru proiectele mari, unde mai multe echipe și activități se desfășoară simultan, această coordonare ajută la identificarea mai rapidă a dependențelor dintre lucrări și la menținerea unei succesiuni corecte în șantier.
Din experiența mea, multe întârzieri nu apar pentru că o anumită lucrare este în sine foarte dificilă, ci pentru că două activități care depind una de cealaltă nu au fost suficient de bine coordonate.
– Într-o piață în care viteza de construcție devine tot mai importantă, cum poate fi păstrată calitatea execuției?
– Viteza contează, evident, dar un parc fotovoltaic este construit pentru a funcționa 25–30 de ani. Nu poți evalua calitatea construcției doar prin data la care ai terminat șantierul.
Poziționarea și alinierea piloților, montajul structurilor și trackerelor, cablarea, conexiunile electrice sau lucrările de infrastructură sunt lucruri care trebuie executate corect de la început. Problemele pe care le accepți în construcție pot deveni probleme de operare mai târziu.
De aceea, pentru noi, productivitatea și controlul calității trebuie să avanseze împreună. Tehnologia ajută, procesele ajută, dar la final contează foarte mult experiența oamenilor care execută și verifică lucrările.
– Cum vedeți următoarea etapă pentru piața construcțiilor de energie regenerabilă din România?
– Cred că vom vedea în continuare proiecte mari, dar și o complexitate tehnică mai ridicată. Sistemele de stocare și proiectele hibride vor deveni o parte tot mai importantă a pieței, iar integrarea dintre producție, stocare și infrastructura electrică va pune noi cerințe asupra constructorilor.
Pentru companiile de execuție, următorii ani vor fi în primul rând despre capacitatea de a ține pasul cu această evoluție: oameni bine pregătiți, echipamente, inginerie și capacitatea de a coordona proiecte din ce în ce mai complexe.
România are un pipeline important de proiecte regenerabile. Următoarea provocare este să transformăm cât mai multe dintre ele în infrastructură construită bine și capabilă să funcționeze pentru următoarele decenii.
