Industria chimică din UE27 continuă să evolueze sub nivelurile anterioare crizelor recente, iar primele luni din 2026 indică mai curând o stabilizare fragilă decât o revenire solidă. Potrivit Chemical Trends Report Q1 2026, publicat de Cefic, sectorul rămâne afectat de cererea redusă, costurile ridicate ale energiei, producția în scădere și competiția internațională tot mai intensă. Riscurile comerciale globale, inclusiv măsurile adoptate de SUA și tensiunile geopolitice care pot afecta rute strategice precum Strâmtoarea Hormuz, adaugă un nou nivel de incertitudine pentru companiile europene.
Încredere mai bună, dar cerere modestă
Indicatorii principali arată o ameliorare în prima parte a anului. Încrederea companiilor din sector a crescut de la -19% în octombrie 2025 la -9% în aprilie 2026. Chiar și așa, nivelul rămâne în teritoriu negativ, iar comenzile se situează sub valorile considerate normale pentru industrie. Specialiștii Cefic descriu actuala etapă drept o fază de îmbunătățire fragilă, susținută de unele semnale pozitive, dar expusă la volatilitatea cererii și la presiunea costurilor.
Principalul dezechilibru structural rămâne energia. Deși piețele energetice s-au stabilizat după șocul din 2022, gazele naturale și electricitatea din Europa continuă să fie mai scumpe decât în regiunile concurente. În perioada ianuarie - aprilie 2026, prețul gazelor în Europa a fost de 3,3 ori mai mare decât în SUA, ceea ce amplifică decalajul de competitivitate transatlantic. Efectul se resimte puternic în segmentele energointensive, precum produsele chimice organice de bază, polimerii și chimia de bază.
Producție în scădere și utilizare redusă a capacităților
Presiunea asupra competitivității este vizibilă în gradul de utilizare a capacităților. În industria chimică din UE27, acesta se menține în jurul valorii de 74%, sub media pe termen lung și sub nivelul industriei prelucrătoare europene în ansamblu. În primul trimestru din 2026, producția chimică a scăzut cu 3,2% față de perioada similară din anul precedent.
Declinul a fost mai pronunțat în produsele chimice organice de bază și în polimeri, în timp ce unele segmente de specialități chimice și produse orientate către consum au avut o evoluție mai rezistentă. La nivelul statelor membre, tabloul rămâne neuniform. Franța a consemnat o creștere moderată, în timp ce Germania, Italia și Țările de Jos au continuat să înregistreze contracții semnificative.
Comerțul confirmă slăbiciunea cererii
Schimburile comerciale ale industriei chimice europene s-au redus în primele luni din 2026. Exporturile UE27 au scăzut cu 4,6 miliarde euro, respectiv cu 12,4%, iar importurile au coborât cu 4,8 miliarde euro, echivalentul unui declin de 15,7%. Reducerea exporturilor a fost determinată mai ales de livrările mai mici către parteneri importanți, inclusiv SUA, și de scăderile din segmentele de produse chimice organice de bază, polimeri și intermediari chimici.
Excedentul comercial al UE27 a crescut ușor, până la 6,7 miliarde euro, deoarece importurile au scăzut mai rapid decât exporturile. Această evoluție indică o comprimare a cererii interne pentru intrări industriale, mai degrabă decât o consolidare reală a competitivității externe.
România are bază industrială, dar și vulnerabilități structurale
În România, industria chimică are o contribuție economică importantă, potrivit datelor Cefic. Sectorul reunește aproximativ 2.350 de companii, 22.000 de angajați direcți și o cifră de afaceri de 9,7 miliarde euro. Avantajele locale țin de baza petrochimică, resursele naturale, capacitățile de procesare existente, poziția geografică și tradiția industrială.
În același timp, Cefic indică vulnerabilități care limitează dezvoltarea sectorului, precum nivelul redus de inovare și specializare, fragmentarea mediului asociativ, valoarea adăugată locală modestă, lipsa lanțurilor integrate și expunerea la costurile energiei. Pentru industria chimică românească, contextul european actual accentuează necesitatea investițiilor în eficiență, tehnologii cu impact redus asupra mediului, integrare industrială și parteneriate între companii, universități și institute de cercetare.
