Piața agregatelor minerale rămâne una dintre verigile esențiale ale lanțului de aprovizionare pentru construcții, deși vizibilitatea sa publică este adesea mai redusă decât importanța economică reală. Fără roci de construcții, nisipuri, pietrișuri și materiale concasate disponibile în cantități suficiente, la costuri sustenabile și în proximitatea șantierelor, proiectele de infrastructură rutieră, feroviară, edilitară sau imobiliară nu pot avansa în ritmul asumat prin programele publice de investiții. În ultimii ani, sectorul a beneficiat de accelerarea unor lucrări finanțate din fonduri europene și din programe naționale, însă această evoluție a fost însoțită de presiuni tot mai mari asupra costurilor, procedurilor de autorizare, accesului la terenuri, trasabilității materialelor și condițiilor de conformare la cerințele de mediu. În acest context, discuția despre agregatele minerale nu mai poate fi redusă la capacitatea de producție, ci trebuie corelată cu politica națională privind resursele minerale, cu eficiența instituțiilor de reglementare, cu combaterea exploatărilor ilegale și cu nevoia de predictibilitate pentru operatorii care funcționează corect. Pentru o evaluare a situației actuale, a perspectivelor pieței și a principalelor riscuri sistemice, dr. ing. Ionel Ureche, președinte al Patronatului Producătorilor de Agregate Minerale (PPAM), analizează evoluția sectorului agregatelor minerale și provocările cu care se confruntă industria.
- Cum a evoluat piața agregatelor minerale în România în ultimii 2-3 ani și care sunt principalii factori care au influențat această dinamică?
- În ultimii ani, în special după anul 2020, piața agregatelor minerale din România a înregistrat o creștere destul de importantă, dacă este să o comparăm cu perioada 2012-2018, când a consemnat o oarecare stagnare. Această evoluție se datorează în special punerii în operă a proiectelor de infrastructură, atât rutieră, cât și feroviară, fapt accelerat de accesarea de către România a tot mai multor resurse financiare din fondurile europene, cu precădere din PNRR. Datele menționate sunt prelucrate după informații obținute de la ANRMPSG.
- Care sunt perspectivele de dezvoltare ale pieței pe termen mediu și lung, în contextul programelor majore de infrastructură și al finanțărilor disponibile?
- Din păcate, perspectivele, cel puțin pe termen scurt și mediu, nu sunt deloc încurajatoare. Deși se află în derulare un număr important de proiecte de infrastructură, incertitudinile legate de posibilitatea de finanțare a acestor proiecte determină o încetinire a ritmului de evoluție a lucrărilor. Cele mai afectate sunt proiectele cu finanțare de la bugetul național, de exemplu cele incluse în programul "Anghel Saligny", dar și multe dintre proiectele locale care depindeau de alocările de fonduri de la bugetul de stat, buget care a fost adoptat cu mare întârziere și pentru care nici până în acest moment nu există o repartizare a fondurilor către autoritățile județene și locale. De asemenea, există unele incertitudini legate de proiectele finanțate prin PNRR, în cazul cărora nu este clar câte vor putea fi finalizate până la termenul impus prin condițiile programului. Un alt motiv de îngrijorare pentru perioada următoare îl reprezintă creșterea costurilor de producție, determinată în special de scumpirea combustibililor. Industria producătoare de materiale de construcții și, în special, cea a agregatelor minerale, sunt mari consumatoare de combustibili fosili, mai ales motorină. Ponderea acestora în procesul de extracție, transport intern și procesare a materiei prime pentru agregate este de circa 30%, iar în ceea ce privește transportul agregatelor de la carieră sau balastieră până la șantierul unde urmează să fie puse în operă, cota ajunge la circa 45%. În aceste condiții, criza combustibililor determinată de conflictele geopolitice recente, precum și scumpirea acestora, generează creșteri semnificative ale costurilor de producție și transport pentru agregatele minerale. Toți acești factori creează o stare de nesiguranță majoră în piață și vor conduce, cel mai probabil, la o scădere semnificativă a cererii de agregate minerale.
- Cum evaluați potențialul României din punct de vedere al resurselor de roci pentru construcții și ce riscuri există în privința accesului la aceste resurse, inclusiv din perspectiva rezervelor, autorizării și distribuției teritoriale?
- Din punct de vedere al condițiilor geologice, România dispune de un potențial important de resurse minerale în general și, cu atât mai mult, de o mare varietate și de cantități importante de roci de construcții. Distribuția acestor resurse la nivelul întregii țări poate fi considerată destul de omogenă. Dacă principalele depozite de roci dure, exploatabile în carieră, se situează în general în zona arcului carpatic, depozitele de nisipuri și pietrișuri, exploatate în balastiere, sunt repartizate în zonele mai joase, fiind legate de marile bazine hidrografice. Astfel, sub aspectul potențialului geologic, nu se pune problema existenței unui risc privind deținerea unor asemenea resurse. Riscurile potențiale care pot apărea sunt legate de accesul la aceste resurse. Aici pot fi menționați mai mulți factori, dintre care amintim accesul dificil la terenurile cu resurse minerale, suprapunerea frecventă peste zonele cu resurse minerale a unor perimetre definite ca arii naturale protejate, lipsa unei inventarieri actualizate a tipurilor, volumelor și parametrilor calitativi ai acestor resurse, precum și dezinteresul din partea instituțiilor statului în asigurarea condițiilor prin care aceste resurse, prin programe de cercetare, incluzând etape de prospecțiune și explorare, pot fi transformate din resurse potențiale în rezerve exploatabile. Soluția generică pentru înlăturarea acestor riscuri o reprezintă asumarea de către instituțiile statului a unei politici naționale favorabile valorificării responsabile și eficiente a resurselor minerale de care dispune România.
- Cum apreciați nivelul actual al capacităților de producție ale firmelor care activează în domeniul agregatelor minerale și ce estimări aveți privind evoluția acestora în următorii 3-5 ani? Sunt necesare investiții suplimentare pentru a acoperi cererea generată de marile proiecte?
- În ultimii ani, capacitățile de producție ale firmelor care activează în domeniul agregatelor minerale au înregistrat progrese, atât în ceea ce privește volumul producției, cât și tehnologia folosită. Acest fapt a fost determinat, în primul rând, de ritmul accelerat de dezvoltare a sectorului de construcții. La acest aspect au contribuit atât înmulțirea proiectelor de investiții, în special cele de infrastructură, cât și unele facilități care au fost acordate firmelor ce activează în acest sector, dar care, din păcate, au fost anulate. Un alt factor care a determinat creșterea capacităților de producție l-a reprezentat apariția unor oportunități de accesare a unor finanțări avantajoase pentru achiziția de echipamente performante. Astfel, în acest moment, România se situează pe primele locuri în Europa în ceea ce privește cantitățile de roci de construcții produse anual. România se situează, astfel, în primul eșalon al țărilor europene, din perspectiva producției anuale de agregate, la un nivel apropiat de Italia și Spania și peste țări cu economii mai dezvoltate, precum Suedia, Norvegia sau Austria. Datele prezentate provin de la colegii noștri de la UEPG (Union Européenne des Producteurs de Granulats - Uniunea Europeană a Producătorilor de Agregate), care, pe baza informațiilor furnizate de asociațiile naționale din țările membre, realizează anual astfel de clasificări. În ceea ce privește estimările legate de evoluția capacităților de producție în următorii ani, aceasta depinde foarte mult de evoluția proiectelor din domeniul construcțiilor. Așa cum am afirmat în răspunsurile precedente, perspectivele în acest domeniu, cel puțin pe termen scurt și mediu, nu sunt deloc încurajatoare.
- Enumerați principalele provocări cu care se confruntă în prezent producătorii de agregate minerale, de la legislație, autorizare și acces la resurse până la concurență neloială, exploatări ilegale și presiuni de mediu.
- În momentul de față, activitatea de extracție și prelucrare a resurselor minerale și, implicit, a rocilor din care sunt produse agregatele minerale se desfășoară în condiții deosebit de dificile, care au devenit din ce în ce mai nefavorabile în ultimii ani. Cauzele sunt multiple și complexe, dar voi încerca să sintetizez câteva dintre cele mai importante. În primul rând, există proceduri greoaie ca durată și complexitate în procesul de autorizare a activităților miniere, determinate mai ales de necorelările între diversele acte normative aplicabile domeniului minier. În plus, apare și o colaborare greoaie și ineficientă la nivelul instituțiilor de reglementare, iar aici vorbim atât despre relațiile dintre aceste instituții, cât mai ales despre colaborarea dintre ele și agenții economici, menționând aici ANRMPSG, ANPM și ANAR. Un alt factor important îl reprezintă dificultatea obținerii dreptului de proprietate sau utilizare și schimbarea categoriei de folosință pentru terenurile purtătoare de resurse minerale, necesare pentru desfășurarea activităților miniere. La toate acestea se adaugă lipsa unui îndrumar standardizat care să ajute agentul economic în parcurgerea traseului anevoios al procedurilor de autorizare. Consecințele acestei stări de fapt se reflectă în valorificarea ineficientă a resurselor minerale, apariția a tot mai multor exploatări ilegale și a fenomenului de concurență neloială, pierderi însemnate la bugetul de stat și la bugetele locale, precum și posibilul risc al incapacității de asigurare a materiilor prime necesare pentru proiectele de infrastructură și pentru cele din construcții.
- Ce oportunități identificați pentru dezvoltarea sectorului, inclusiv în contextul digitalizării, sustenabilității și creșterii cerințelor de trasabilitate a materialelor?
- În privința oportunităților de dezvoltare a sectorului, am putea vorbi, eventual, de speranțe mai mult decât de oportunități, iar principalele obstacole în calea dezvoltării acestui sector le-am menționat anterior. În cazul digitalizării, aceasta este mai mult o Fata Morgana despre care se tot discută în ultimii ani, dar care nu a fost implementată de niciuna dintre instituțiile de reglementare amintite. În acest sens, aș putea să vă dau exemplul Oficiului pentru Licență Industrială (OLI) și al Punctului de Contact Unic Electronic (PCUEL). Această instituție, OLI, care a fost înființată încă din anul 2022, prin OUG nr. 140/2022, ar fi trebuit să aibă rolul de constituire a unui cadru instituțional care să permită integrarea licențelor și actelor administrative existente într-o singură procedură simplificată. Mai mult decât atât, prin intermediul PCUEL ar fi trebuit să se desfășoare întreaga comunicare și depunere a documentațiilor, iar toate aceste proceduri ar trebui să se realizeze exclusiv prin acest sistem informatic. Deși această instituție există în realitate, are sediu, adresă și personal angajat, nu am auzit încă de existența vreunei societăți care să fi beneficiat de serviciile oferite de ea și, mai mult, să fi obținut o astfel de licență.
- Cum vedeți implementarea și impactul sistemului "Radarul Balastierelor" și al platformei "Inspectorul Balastierelor" asupra industriei? În ce măsură aceste instrumente pot contribui la creșterea transparenței, la combaterea exploatărilor ilegale și la protejarea operatorilor corecți din piață?
- Sistemul "Radarul Balastierelor" și platforma "Inspectorul Balastierelor" reprezintă instrumente de control și monitorizare a activității de extracție și transport al agregatelor minerale, în special al celor provenite din balastiere, care ar putea contribui, așa cum menționați în întrebare, la creșterea transparenței și la combaterea exploatărilor ilegale. Am folosit expresia "ar putea contribui", deoarece acest sistem mai necesită încă unele ajustări pentru a putea constitui o platformă de date actualizate și corecte. Deși intenția ministerului a fost una benefică, modul în care a fost gestionat acest proiect nu a fost cel mai indicat, în primul rând din cauza faptului că aceste sisteme conțin încă o serie de informații incorecte. Unul dintre motivele acestei stări de fapt este acela că, în procesul de elaborare și implementare, nu au fost consultați specialiștii cu expertiză în activitățile de întocmire a documentațiilor de reglementare și cei implicați în activitatea efectivă de exploatare. Sub rezerva acestor îmbunătățiri, sistemele ar putea contribui efectiv la formarea unei imagini reale asupra modului în care se desfășoară această activitate complexă de exploatare, prelucrare și transport al agregatelor și pot constitui un punct de plecare în acțiunea dificilă de reducere a exploatărilor ilegale. Pentru membrii patronatului nostru, aceasta ar constitui o realizare de bun augur.
