Agenda Constructiilor
Duminica, 27 Septembrie 2020
Home - Stiri - Dirigentie de santier - ANALIZA: Regia proprie - ca modalitate de simplificare nedorita a proiectelor
ANALIZA: Regia proprie - ca modalitate de simplificare nedorita a proiectelor
Dirigentie de santier Publicat de Cosmin Dincu 03 Nov 2017 17:07
Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), coordonatorul comisiei tehnice de specialitate nr. 4, pentru domeniile 8) Instalatii aferente constructiilor si 9) Retele din cadrul CTDS, isi propune sa reliefeze o serie de probleme relativ complexe, cum ar fi cele legate de executia lucrarilor de constructii in regie proprie, pregatirea profesionala din domeniu, mentalitatea lucratorilor cu privire la derularea activitatii pe santiere si alte subiecte de stricta actualitate.
„Recent, a aparut o stire ce relata ca romanii continua sa-si construiasca singuri casele, ponderea celor ce iau o asemenea decizie fiind relativ semnificativa. Ca noutate, in sine, n-as putea spune ca situatia respectiva prezinta un interes deosebit, fenomenul cumva cunoscut prin existenta construirii in regie proprie avand cel putin doua implicatii - pe de o parte, pune cumva in dificultate profesionistii si pe de alta, lasa posibilitatea celor interesati «sa-si ia destinul in propriile maini», prin construirea propriei case. Ar fi, totusi, de spus cate ceva de interes, cu precadere celor neavizati, desi analiza realista a fenomenului regiei proprii este valabila si pentru cei din domeniu, cu atat mai mult cu cat sectorul constructiilor pare a fi tot mai «generos». In primul rand, desi a fost conceputa ca o modalitate de rezolvare a unor situatii simple, venind in intampinarea celor dornici sa-si construiasca o casa cu cheltuieli minime, regia proprie a devenit - cum doar pe la noi este posibil - o modalitate de simplificare a proiectelor, in acest fel realizandu-se intregi ansambluri rezidentiale si alte investitii de mari dimensiuni. Daca lucrurile nu s-ar simplifica nepermis, nimic n-ar fi incorect sau periculos pana aici: in definitiv, exista in tara firme uriase, precum Coca-Cola, care, desi sunt inregistrate ca SRL-uri, au prestigiu, cifra de afaceri si sistem de calitate cu mult deasupra multor SA-uri. In al doilea rand, vorbind totusi de regia proprie din constructii la modul obisnuit, profesionistii sunt pusi astfel in dificultate mai ales prin faptul ca serviciile lor nu mai sunt solicitate atunci cand ar trebui, pentru a se realiza lucrari bine facute. Exista unele situatii, le-am putea numi fericite, in care sunt depistate unele neconformitati si, ca urmare a sesizarii celor implicati (organe de control, autoritati ori specialisti angajati chiar de investitor) se fac interventii in lucrare pentru remediere, insa intr-un mod evident neplacut prin natura lucrurilor (intotdeauna, orice reparatie implica anumite cresteri ale costurilor, care sunt urmate, la randul lor, de alte discutii uneori neprincipiale). Un rol deosebit l-ar avea aici dirigintele de santier, insa, de foarte multe ori, acesta este implicat la un nivel minim care, in conditiile unei firme de profesionisti, s-ar justifica, ar face fata, insa mai greu in situatia in care deja proiectul prezinta lipsuri evidente ale calitatii prin personalul slab calificat. Insa, in cele mai multe cazuri, exista un echilibru intre calitatea executantului si cea a activitatii de control, iar regia proprie se afla prin definitie la limita inferioara a cerintelor calitatii din punct de vedere formal, dar si practic”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Inspectia cladirii pentru expertiza termo-energetica nu e un moft, ci o necesitate
In opinia specialistului, aspectele enuntate anterior raman, insa, simple vorbe, atat timp cat majoritatea celor implicati intr-un proiect de constructii considera ca aplicarea unor reguli cunoscute si recunoscute constituie un exces de zel. „Recent, cineva imi reprosa faptul ca gasesc absolut necesara inspectarea cladirii in vederea realizarii unei expertize termo-energetice. Desigur, constructiile reprezinta un domeniu in care tolerantele sunt destul de largi, insa inspectarea, vizionarea imobilului raman esentiale, cu atat mai mult in cazul unei locuinte individuale de tip casa/vila, unde sansele de a semana cu o alta sunt minime. Din pacate insa, uneori nici argumentele tehnice, nici cele logice (de orice natura) nu au efect, atata vreme cat chestiunea pare sa nu-l atinga deloc pe cel interesat. Ca argument, preopinentul imi prezenta chiar exemplul… sotiei sale, care (la locul sau de munca) «vrea neaparat sa faca totul corect», adica o fi nevasta-sa, dar e mai naiva, nu se descurca, asa ca el… Fiindca am amintit mai sus de tolerantele din constructii, trebuie spus ca doar specialistul din domeniu cunoaste aceste limite - ca sa fiu mai explicit, amintesc cum, pe vremea cand utilitarul AutoCAD incepea cu pasi siguri sa ia locul uriaselor plansete din proiectare, un coleg proiectant incepea, la acea vreme, sa foloseasca o precizie de patru si chiar sase zecimale la structuri metalice, fara a se gandi insa la finalitate, adica daca exista vreun utilaj capabil sa asigure acea precizie si, mai mult, daca acea precizie este necesara la ceva, fiind totusi vorba de simple profile din otel. Nu este cazul unei similitudini atunci cand vorbim despre expertiza termo-energetica a unei cladiri: asa cum am aratat cu alte ocazii, fara a ajunge la abaterile grosiere datorate unor masuratori gresite ale anvelopei cladirii (peretilor exteriori, pardoseala pe sol etc.), doar luand in considerare existenta puntilor termice datorate grinzilor ori tamplariei si valoarea consumurilor energetice poate bascula cu pana la 40%-60% si, ca atare, survine o modificare a clasificarii energetice, sa zicem de la B la D. In alta ordine de idei, desi tipul de client (sau mai bine zis de cetatean), asa cum l-am descris anterior, este destul de prezent in peisaj, din experienta nu doar profesionala, dar si de viata, as zice ca acesta nu este totusi reprezentativ. Fireste, oricine cauta calea cea mai usoara pentru atingerea oricarui scop, insa rareori aceasta exista ca si modalitate prestabilita, insusita permanent. Majoritatea covarsitoare, data de romanii ce nu cumpara, vand sau construiesc mai mult de unul-doua imobile in intreaga viata, pune la dispozitie documente chiar in exces (contracte, acte de mostenire etc.). Aceasta dovedeste ca, daca exista un segment de clienti inclinati spre profitabilitate prin minimizarea ori chiar deturnarea procedurii (si, deci, a tuturor procedurilor intalnite, oricare ar fi ele), acesta este dat de o parte a segmentului activ al pietei (nu doar din imobiliare, desi evident cei din domeniul vanzarii par cei mai stridenti). Astfel, acestia denota o aceeasi aplecare spre reusita indoielnica, insa perfectionata prin tehnicile cele mai avansate, venite odata cu marele capital - problema nu este vreo antipatie speciala fata de «marele capital», ci unele manifestari preluate pe piata locala si chiar in contradictie cu propriile reguli, de altfel cunoscute si teoretic gestionabile (concurenta, calitate si altele), in detrimentul vizibil al partenerilor (locali si straini) si, mai ales, al beneficiarului final (persoane fizice ori firme). In acest fel, succesul nu mai este masurat prin valoarea de utilizare a unui anumit obiect ori serviciu, ci exclusiv prin valoarea tranzactionarii data de obtinerea increderii (in acest caz, nemeritate) a clientului. Poate parea o constatare abstracta, nefolositoare si fara legatura cu domeniul constructiilor, al consultantei tehnice (fiecare doreste un pret mai bun), daca nu am observa si finalitatea care, in cazul activitatii din constructii, duce la rezultate uneori nedorite - drept exemplu, sta vanzarea unor imobile vechi (si prost localizate) in detrimentul celor noi, moderne si asa mai departe. Pe termen lung insa, se constata, din nefericire, pierderea increderii in piata locala, calitate si chiar in oameni, compensata cu o alta eroare in variantele sale cunoscute si evident, luate ad litteram, la randul lor eronate si exagerate: «tot ce exista in strainatate e foarte bun», «tot ce este romanesc e foarte bun» sau «tot ce se facea altadata, inainte de 1989, era foarte bun», ceea ce viciaza piata si economia, in ansamblu. Daca aceste aprecieri pot parea deplasate, nedigerabile in spatiul public, chiar «anticapitaliste», amintesc ca astfel de dispute exista si in alte tari, mai avansate, precum cel in care, recent, Jamie Dimon, presedintele si directorul executiv al celei mai mari banci din SUA, JP Morgan Chase, considera moneda digitala Bitcoin o frauda. Pentru a nu crea, totusi, impresia gresita ca toate investitiile importante (reprezentative ale marelui capital) reflecta anumite erori, ma limitez, ca exemplu pozitiv, la recent-construita cladire de birouri din zona Unirii a Capitalei, care a reusit sa obtina certificari dintre cele mai exigente la nivel national si european, precum BREEAM”, a mai precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Argumente pro si contra utilizarii tehnicii de calcul
Dupa cum arata expertul, o solutionare a problemei mentionate anterior ar veni in aceasta directie pe termen scurt si imediat, prin modificarea procedurii de certificare, impreuna cu intarirea actiunilor de control, iar pe termen lung printr-o abordare educationala, incepand chiar de la nivelul scolii elementare. „Lucruri altadata rusinoase, precum furtul, inselatoria, cersetoria, au devenit acum nu fapte reprobabile, ilegale sau aflate la limita legalitatii (daca am ajuns aici preponderent, deja este tarziu), ci permisive social, fiind considerat «in regula» sa ceri de pomana, desi ai burta plina, sa te bati pe o promotie de tigai, desi mai ai pe acasa si, de ce nu, sa furi ceva de pe santier pentru a vinde la targ. Proiectele de constructii pot fi parcurse si cu lucratori slab pregatiti, dirijati de specialisti foarte bine pregatiti - intr-o masura este si acesta un model de business, insa marile realizari (si ca progres tehnologic, si ca business pe termen lung) au avut ca model buna instruire a fiecarui esalon si nu improvizatia ce ramane caracteristica subcontractorilor. Cu alte cuvinte, o astfel de politica s-ar traduce prin abandonarea statutului de antreprenor si trecerea generalizata la rolul subcontractorului (adica un fel de «loan» in constructii), care pe termen lung nu ar avea decat consecinte devastatoare - trimitand o intreaga ramura industriala cu radacini inainte de Anghel Saligny undeva la ceea ce cunoastem ca exista prin Africa. Vorbind astfel despre tolerantele din constructii si despre predispozitia unor beneficiari de a simplifica nesperat orice proiect (nu doar de constructii, dar din orice domeniu de interes), as remarca rolul noilor tehnologii in aceasta ecuatie. AutoCAD-ul ramane evident un program utilitar mai putin accesibil amatorilor, desi prin simplificarea comenzilor, a intregii interfete, efortul specialistului este infinit mai mic decat al celui ce lucra, acum doua decenii, cu AutoCAD 14; asemenea lui exista, desigur, multe altele, precum suitele StruCAD ori Ecodial - nu mi-am propus aici sa fac reclama. Exista insa o multime de aplicatii care, desi la prima vedere sunt facute sa simplifice activitatea specialistului si, mai mult, s-o imbunatateasca, luate in totalitate si privite detasat, nu fac decat sa minimalizeze importanta inginerului specialist. Desi poate parea ciudat, imposibil ori exagerat, am intalnit situatii in care, avand la dispozitie programe de calcul de proiectare dintre cele mai pretentioase, sa se ajunga la obtinerea unor fundatii late de patru metri si la conductori cu diametrul de jumatate de metru. Ca atare, programul de calcul singur in niciun caz nu garanteaza succesul, ba dimpotriva, de foarte multe ori, poate fi gasit ca vinovatul ascuns, dar pe care nimeni nu indrazneste sa dea vina. Un jurnalist in varsta remarca candva (pe vremea cand presa era inca preponderent in format tiparit, iar exprimarile mele erau doar la nivel de proiect) cum, contrar tuturor promisiunilor initiale, consumul de hartie s-a inzecit odata cu renuntarea la vechile masini de scris si introducerea noilor tehnici de redactare computerizata. Este clar ca nimanui nu-i trece prin cap astazi sa conteste utilitatea IT-ului, pe langa cantitatile de consumabile ce pot fi mai mari sau mai mici, iar la o analiza cinstita trebuie luata in considerare si cresterea calitatii - prin grafica net superioara, actualizarea mai rapida a informatiilor etc.”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Dupa cum sustine autorul, daca insa in alte domenii se poate identifica, drept argumentatie finala in utilizarea noilor tehnologii, cresterea calitatii, de ce ar trebui oare ca tocmai activitatea din constructii sa faca rabat de la ea, mai ales ca in acest sector de activitate exista cerinte legale bine definite. „Fiindca, voit sau nu, am ajuns sa luam in considerare tehnologia informatiei (sectorul IT), avand suficiente competente si in acest domeniu (de pe vremea cand proiectantul isi programa, din cand in cand, cate o rutina de calcul, in acest fel stapanind mult mai bine cunostintele tehnice decat un specialist care utilizeaza un program gata realizat), intrevad cum, intr-o perioada de maximum 15-20 de ani, acest sector poate sa-si atinga limitele. Tot asa cum calitatea va fi reglementata si in domeniul IT, unde consecintele deja au devenit uneori mai severe decat in constructii, fara insa ca o persoana anume sa se simta direct responsabila. Nu spun asta observand, ca oricare, modul in care «aplicatiile» ajung in domenii dintre cele mai surprinzatoare (si este bine ca se intampla asta), ci cunoscand cum, de la arhitectura programarii «pe obiect» (simplist vorbind, AutoCAD 2017 incorporeaza cantitativ cateva kit-uri de AutoCAD 14, ceea ce si face sa utilizeze resurse tot mai multe) si de la scoaterea pe piata a unor tehnologii care deja depasesc interesul practic (ca si la imbracaminte, s-a inceput producerea de dispozitive ba mari, ba mici, ba rotunde, ba in forma de ceas), actualmente programele de calcul intr-o mare masura se cam repeta”, a adaugat expertul.
O solutie inedita pentru finantarea invatamantului
Dupa cum sustine ing. Dan-Rodion Pogangeanu, „facand aceste consideratii, m-am gandit, de fapt la invatamantul ce-i vizeaza pe tinerii mai «destepti» si care vad neconditionat in IT un «loz castigator» cu garantii pe viata, in timp ce altii «mai putin dotati» se indreapta nehotarati spre orice alt domeniu, dar tot mai greu spre constructii: consider ca aici este necesara o schimbare fundamentala a ceea ce ne dorim de la sistemul de invatamant. Desi poate parea desuet, parca lumea era mai stabila, frumoasa si, culmea, deschisa progresului atunci cand scoala si meseria se alegeau «din placere» si nu dupa «trend». Evident fiecare persoana (inclusiv publica, macar la nivel declarativ) este de acord cu importanta fundamentala a invatamantului, dar pentru a se intampla ceva benefic cu adevarat (si nu prin asa-zisele «reforme» multiple si succesive), un prim pas l-as vedea in demonstratii masive nu de 600.000 de oameni (lectie data politicianului), ci de 6.000.000 sau, de ce nu, chiar de 16.000.000 de cetateni, care sa solicite nu renuntarea la o anumita taxa sau prevedere legala, nu respectarea cotei procentuale acordate din PIB la 6% pentru invatamant, asa cum prevede Legea Educatiei Nationale (de ce sa nu fie majorat procentul la 7%?), ci sa propuna renuntarea la 0,1% din propriul salariu in beneficiul invatamantului! Bineinteles ca solicitarea va fi greu, imposibil de aplicat - de la cauze concrete ce tin de calculul propriu-zis al sumei suplimentare, pana la faptul ca simpla solicitare ar fi de ajuns pentru gasirea solutiilor si resurselor necesare. Cum spunea recent academicianul Ioan-Aurel Pop, pentru a cere invatatorului sa sadeasca increderea, trebuie ca mai intai el sa aiba incredere. Atunci de-abia vom putea spune ca avem realizarile dorite, printre care s-ar putea regasi si lucratorul din constructii corect si constiincios, care sa nu plece cu tot cu sculele de pe santier «in semn de protest fata de salariul inadecvat»! Ca sa nu ne distantam prea mult de la subiectul de baza al articolului - domeniul constructiilor - as mai face totusi doua remarci punctuale, legate de educatie si IT. In primul rand, exista unii furnizori de materiale de constructii care, intr-un mod total incorect, daca nu ilegal, amagesc beneficiarii oferind aplicatii de proiectare direct de pe pagina lor de internet. Nici nu se poate spune ca doar proiectantii pierd in acest fel si nici ca beneficiarul ar realiza ceva economii: de regula, orice diferenta este insusita exclusiv de furnizor, sub pretextul calitatii incontestabile, culmea, in conditiile in care, prin acest comportament, compromite iremediabil intregul concept de calitate. Ca sa existe un reper asupra calitatii, ar fi nevoie de niste parametri care, in constructii, nu pot fi luati independent de intregul proiect, deci orice promisiune, orice garantie de fabricant este anulata din start atat timp cat nu exista proiect si proiectant - realitate valabila dincolo de rigorile oricarei legi (care, in acest fel, este incalcata poate nu direct de furnizor, ci datorita lui). Sa nu uitam ca exista inca investitii celebre de mari dimensiuni (stadioane, biblioteci), care nu obtin avizul IGSU din lipsa documentelor pentru niste materiale aparent perfecte, de origine occidentala, dupa cum rezulta si din informatiile aparute in mass-media. In mod evident, avem aici o permisivitate fata de lege exact de unde ne asteptam mai putin, insa incalcarea unor principii este cu atat mai nociva cu cat influenta respectivilor furnizori e mai mare. Mai mult, odata cu o crestere reala a vitezei de proiectare, au aparut si anumite anomalii, ajungandu-se ca un ciclu de proiectare care altadata dura doua sau trei luni sa fie definitivat intr-un timp suspect de scurt, de ordinul zilelor sau cel mult saptamanilor! In mod natural, creste probabilitatea aparitiei unui numar mare de erori, indiferent cat de fabulos ar fi programul de proiectare si cat de atent ar fi specialistul. Aflat in fata plansetei timp de o saptamana si chiar mai mult, specialistul, desi nu dispunea de toate instrumentele de analiza din prezent, avea totusi sansa depistarii erorilor”.
Cateva consideratii despre „aparatele-minune” de incalzire a apei
„Tot vorbind despre furnizori, proiectanti, tehnologii si noi dispozitive, as atrage atentia aici asupra unor aparate la prima vedere mici, neglijabile, dar care, tratate superficial, pot avea consecinte dintre cele mai serioase. In ultima vreme, printre numeroasele reclame ce vizeaza dotarea locuintei, cu referiri explicite asupra confortului si eficientei energetice, se afla si incalzitoarele instantanee de apa calda menajera. Prin simplitatea lor, pot fi usor asimilate, asa cum se si intampla prin reclamele probabil ale acelorasi distribuitori, aparatelor de indepartare a daunatorilor, asa-zisele «pest repeller». Fiind vorba de aparate cu preturi destul de modice si aparent simple, sansele de a fi montate conform unei documentatii tehnice complete, oficiale, sunt minime, de regula documentatia furnizorului rezumandu-se la instructiunile de un colt de pagina gasite in ambalajul aparatului, de unde, incercand o abordare profesionista, cel mai important aspect ar fi precizarea obligatiei de asigurare a impamantarii si alimentarea prin circuit separat. Simplitatea insa inceteaza aici, pentru ca, datorita puterii foarte mari pe care se bazeaza functionarea aparatului (intre 3.000 W si 6.000 W, in functie de model), vor exista cu siguranta probleme specifice deosebit de importante. Pentru cei nedumeriti, trebuie sa spun ca astfel de aparate nu pot functiona la puteri mai mici, aparatul incalzind apa de la 10 grade Celsius la circa 50 de grade Celsius doar la trecerea acesteia prin componentele sale (timp de cateva secunde). Astfel, este necesara o putere superioara celei unui boiler electric cu utilizare similara sau a oricarui alt aparat de uz casnic. Inainte de alte remarci, mi-as permite sa adaug ca acest gen de solutie este in principiu remarcabil, prin investitia minima necesara si prin conditiile in care este agreata drept solutie (de regula, in mediul rural), parand sa intereseze un segment anumit de clienti potentiali. Astfel, alegerea sa, prin pret, este evident necompatibila cu alte instalatii de eficienta ridicata (cum ar fi sistemele solare sub presiune) ori cu boilerele clasice. Fara a intra in calcule detaliate, pentru buna functionare a unui astfel de aparat cu incalzire instantanee a apei este nevoie de un circuit de 15-30 de amperi (in functie de puterea electrica si factorul de putere), insa este greu sa se gaseasca astfel de indicii prin parcurgerea documentatiei minimaliste a aparatului. Exista un principiu in tehnica si, mai ales, in analiza riscurilor, care impune crearea de sisteme care sa nu cedeze catastrofal la prima eroare. Cum insa tolerantele sunt uneori mai mari decat ne-am dori si decat am crede la un moment dat, inevitabil ne gandim ca printre promotorii unor asemenea sisteme exista si semeni de-ai nostri precum cel care, dupa cum aminteam la inceputul articolului, radea de sotia sa corecta profesional. De aceea, beneficiarului final nu i se spune printre altele ca, pentru montarea corecta a unui astfel de aparat, sunt necesare disjunctoare, cel putin la nivel minimal. Din experienta directa, pot spune ca si dintre acestea exista suficiente pe piata, ce sunt disponibile fara toate datele tehnice si instructiuni complete. Mai rau este ca, la o solicitare moderata, corespunzatoare nevoii zilnice de apa calda dintr-o locuinta, contactele acestora intr-o prima faza cedeaza (prin deformarea termica a contactelor si/sau a resorturilor ce mentin presiunea de contact), pentru ca apoi sa duca la compromiterea instalatiei. Fiind vorba de terte parti nu facem aici reclama negativa, fiind util si constructiv sa ramanem in spatiul ideilor, dar nu trebuie neglijata posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati majore. Evident ca piata actuala este deosebit de generoasa, fiind disponibile aparate de protectie si semnalizare dintre cele mai sofisticate - detectoare de fum, de defect de arc electric, relee de minima tensiune ori chiar sisteme de termoviziune! Daca la inceput spuneam ca aparatele instantanee de incalzire a apei sunt, prin costul lor, incompatibile cu un anumit tip de utilizator/investitor, acelasi lucru se poate spune cu siguranta si despre dispozitivele sus-amintite de protectie si control care, odata instalate (de dorit sa existe in orice instalatie), fiecare dintre ele ar putea dubla costul aparatului in sine. Ca atare, putem concluziona ca, in spatele simplitatii acestui tip de aparate, denumite tot atat de simplu «instant», se ascund detalii ce pot duce la probleme dintre care incendiile sunt de departe printre cele mai plauzibile. Si aceasta pentru ca, tehnic vorbind, solutii deci la instalatiile de joasa tensiune nu se practica si nu se obisnuieste masurarea rezistentei de contact (asemenea clemelor presate de intindere de la liniile electrice aeriene). Teoretic vorbind, solutii, deci, ar exista, inclusiv masurarea rezistentei de contact (asemenea clemelor presate de la liniile electrice aeriene), insa trebuie cautate cele aplicabile specificului din instalatiile de joasa tensiune (cost, pregatire profesionala a utilizatorului si riscuri acceptabile). Evident ca nu putem incheia subiectul fara a face macar cateva minime propuneri de imbunatatire - atragand astfel atentia ca, pe langa lipsurile semnalate (ce impun completari firesti in documentatia aparatelor si, de ce nu, existenta unui buletin de probe in termen de valabilitate, conform normativului PE 116), se simte nevoia unor instructiuni mai clare din partea furnizorilor si, desigur, din partea specialistului capabil sa le priceapa (am in vedere aici verificarea si strangerea la perioade bine definite a contactelor). O actualizare a PE 116 ar putea fi, de asemenea, luata in considerare: plecand de la presupunerea ca aparatele sunt de buna calitate, functionarea lor trebuie sa corespunda unor parametri si conditii declarate, nu ghicite, cercetate de utilizator. Bineinteles, la modul ideal, ar trebui ca aparatul de incalzire instantanee a apei sa fie montat de specialisti in domeniu, cu parcurgerea intregului sistem de calitate conform cerintelor impuse de ANRE-ISC, dupa un proiect tehnic, prin personal autorizat si cu masurarea prizei de impamantare. In consecinta, desi am plecat de la un subiect aparent minor si nedemn de actualul nivel tehnologic la care au ajuns sa fie considerate instalatiile din cladiri, am reusit inca o data sa aratam ca orice activitate intreprinsa intr-o cladire necesita o maxima seriozitate si competenta adecvate. Astfel, doar prin colaborarea dintre specialisti, furnizori de materiale si seriozitatea sau responsabilitatea beneficiarului se va atinge scopul dorit - si anume confort si siguranta la un pret convenabil”, a incheiat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
 
ABONARE (click aici):  PROIECTE | INVESTITII | REVISTE | INDEX COMPANII
DATE DE CONTACT: Agenda Constructiilor & Fereastra - Tel/Fax: 021-336.04.16, 031-401.63.88
 
VideoConfAC-iulElmas 375ALLBIMallbimCOVID-19
ROCKWOOL 196
A aparut editia
SEPTEMBRIE 2020!

Autentificare

 
COVID-19
PIATA de CONSTRUCTII: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
PIATA de TAMPLARIE: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
GHID de INSTALARE
romania fara hospice
strabag nivel 1
ssab ag antrepriza generala
Acvatot 2019
hilti
ERBASU CONSTRUCT
CELCO 2020
rigips

Parteneri

HABITAT
FPSC_2019
C4E FORUM
ef-de-n
econet
ROGBC 2016
AICPS_30
AHK 2018
Piata de Constructii 2014

pereti cortina si tamplarie aluminiu exigere