Intr-un moment in care tranzitia energetica a devenit nu doar o tinta europeana, ci si o necesitate nationala, Federatia Asociatiilor Companiilor de Utilitati din Energie (ACUE) atrage atentia ca fundatia intregului sistem - retelele de transport si distributie - se afla la limita capacitatilor pentru care au fost proiectate. Romania are nevoie, pana in 2030, de investitii estimate intre 9,2 si 11,5 miliarde euro pentru modernizarea retelelor de distributie, la care se adauga inca 6,8 miliarde euro pentru retelele de transport. Totodata, membrii ACUE, reprezentand peste 25.000 de specialisti, avertizeaza ca fara un cadru de reglementare stabil si predictibil si fara un parteneriat real intre autoritati, mediul de afaceri si sectorul constructiilor, tranzitia verde risca sa ramana doar un plan pe hartie. Fondurile europene, inclusiv PNRR, pot accelera acest proces, dar succesul depinde de o guvernanta coerenta si de eliminarea blocajelor administrative. In acest context, ACUE isi reafirma rolul de partener activ de dialog si solutii, pentru ca Romania sa nu ramana in urma in cursa europeana pentru o infrastructura energetica sigura, inteligenta si sustenabila.

Dana Daraban, director executiv al ACUE, se refera in continuare la conjunctura actuala a pietei si actiunile intreprinse pentru imbunatatirea activitatii.

- Retelele electrice ale Europei se afla la un moment de cotitura. Aproximativ 40% din infrastructura de distributie are peste patru decenii de functionare, fiind proiectata pentru o epoca in care energia circula intr-o singura directie: de la producatorul centralizat catre consumatorul final. Acest model simplu si previzibil a functionat zeci de ani, insa astazi, odata cu explozia regenerabilelor, electrificarea mobilitatii si aparitia prosumatorilor, retelele sunt solicitate mult peste limitele pentru care au fost gandite. In constructii, fundatia este elementul de care depinde intreaga cladire. Poti sa folosesti cele mai moderne materiale pentru etajele superioare, dar daca fundatia este slaba sau instabila, cladirea nu va rezista. Exact asa se intampla si in energie: putem vorbi despre regenerabile, stocare, electromobilitate sau prosumatori, insa toate aceste tehnologii nu pot functiona corect daca retelele de distributie - "fundatia" sistemului energetic - nu sunt modernizate si consolidate. Studiile europene arata ca este nevoie de investitii de peste 584 miliarde euro pana in 2030 pentru modernizarea infrastructurii de pe intreg continentul, dintre care intre 375 si 425 miliarde euro ar trebui alocati doar pentru retelele de distributie. In lipsa acestor investitii, riscul de congestii, pierderi si chiar pene masive de curent creste semnificativ - dovada fiind blackout-ul produs in primavara acestui an in Peninsula Iberica, care a aratat vulnerabilitatea sistemului in fata energiilor intermitente si a lipsei de stocare. Daca in Europa presiunea este uriasa, Romania o resimte si mai acut. Infrastructura noastra este la fel de invechita ca in restul continentului, dar dificultatile merg dincolo de partea tehnica. Pentru operatorii de distributie, problema centrala nu este varsta retelei - aceasta poate fi modernizata prin investitii - ci lipsa unui cadru strategic si predictibil. Fara aliniere intre obiectivele nationale si reglementarile secundare care fundamenteaza planurile de investitii, distribuitorii se confrunta cu incertitudine si blocaje, ceea ce reduce increderea investitorilor si incetineste modernizarea. Un raport al Energy Policy Group (EPG) arata ca Romania are nevoie de pana la 11,5 miliarde euro pentru modernizarea retelelor de distributie pana in 2030, plus 6,8 miliarde euro pentru retelele de transport. ACUE estimeaza ca, pe langa finantarile europene existente, operatorii de distributie trebuie sa mobilizeze cel putin 6 miliarde euro din surse proprii in urmatorii cinci ani. Pentru a repune sistemul pe un curs accelerat de modernizare, investitiile ar trebui sa ajunga pana la 1,2-1,6 miliarde euro anual. Cadrul de reglementare reprezinta factorul decisiv - fara un sistem tarifar solid si predictibil, fara stimulente clare, mobilizarea acestor resurse private si accelerarea proiectelor devine dificila. La nivel european, recomandarile sunt fara echivoc: investitii anticipative, reglementari clare si stabile, eliminarea birocratiei, tarife care sa reflecte costurile reale, dar si acces la finantari dedicate. Alte state membre au reusit sa avanseze mai rapid pentru ca au creat predictibilitate si reguli transparente. Romania, in schimb, ramane blocata intre promisiuni politice si obstacole administrative. Fara reguli clare, orice plan devine fragil. Iar in energie, lipsa unei fundatii solide de reglementare poate bloca toata tranzitia verde, asa cum lipsa unei autorizatii sau a unei fundatii sigure blocheaza ridicarea unei constructii moderne. Daca nu refacem baza si nu avem reguli clare pentru constructie, tot ce punem deasupra se transforma intr-o povara, nu intr-un progres. In lipsa unei corectii, aceste elemente fac ca proiectele sa fie mai degraba o povara decat o oportunitate. Toate aceste probleme arata ca modernizarea infrastructurii energetice nu depinde doar de fire si transformatoare, ci si - poate intr-o masura si mai mare - de modul in care este construit cadrul de reglementare.

- In constructii, cele mai mari obstacole apar la nivelul autorizatiilor, birocratiei, reglementarilor si finantarii. In energie, situatia este identica, doar ca miza este incomparabil mai mare: reteaua care alimenteaza milioane de oameni. Fiind o activitate reglementata, investitiile distribuitorilor trebuie aprobate si recunoscute in tarife. Problema este lipsa de predictibilitate. Nu exista garantia ca ceea ce construim astazi va fi recunoscut si recuperat peste cinci ani. Este ca si cum ai ridica un bloc de zece etaje si, dupa ce finalizezi primele trei, autoritatile iti schimba regulile: costurile nu mai sunt recuperabile integral, iar planurile de dezvoltare trebuie regandite din temelii. Azi ti se cere sa extinzi reteaua dintr-o anumita zona, maine apare o lege care te obliga sa redirectionezi fondurile in alta parte. Azi esti incurajat sa investesti intr-o "sosea", maine ti se impune sa construiesti un "cartier rezidential". La aceasta impredictibilitate se adauga si resursele financiare limitate. Bugetul disponibil pentru modernizarea retelelor nu este nelimitat, iar fiecare modificare legislativa consuma din aceleasi fonduri. In loc ca banii sa fie directionati eficient catre proiecte planificate pe termen lung, cu impact real si sustenabil, o parte importanta se iroseste pe adaptari succesive la reguli care se schimba din mers. Distribuitorii se confrunta si cu lipsa de coordonare intre institutii, obstacole birocratice si administrative care franeaza investitiile. Paradoxul cel mai frustrant este ca, desi autoritatile declara sprijin pentru modernizare, cadrul de reglementare nu transmite semnale economice clare si stabile pentru investitori. Legea energiei nu obliga autoritatile de reglementare sa coreleze deciziile cu obiectivele climatice nationale si europene. Spre deosebire de Franta sau Germania, unde exista legi-cadru pentru tranzitia energetica, sau Spania, unde PNIESC este obligatoriu, la noi reglementarile se fac punctual, fara o strategie coerenta. In aceste conditii, operatorii de distributie nu stiu daca investitiile planificate astazi vor fi recunoscute in tarife peste cativa ani. Lipsa de predictibilitate descurajeaza capitalul privat si incetineste ritmul investitiilor. Mai mult, rata de rentabilitate a capitalului investit este stabilita de autoritate, dar nu reflecta riscurile reale, ceea ce descurajeaza suplimentar investitiile. "Taxa pe stalp" adauga o povara inutila pe costurile de capital. Cresterea numarului de prosumatori aduce beneficii, dar fara reguli clare pentru integrarea acestora, apar dezechilibre: supratensiuni, variatii, blocaje. Este ca si cum ai ridica un ansamblu rezidential modern, dar canalizarea cartierului ar fi gandita pentru cateva case vechi. Un alt exemplu de politica dezechilibrata il reprezinta mecanismele actuale de recunoastere a inflatiei si de stimulare/ penalizare a investitiilor in distributia de energie electrica si gaze. Acestea nu doar ca descurajeaza investitiile viitoare, dar afecteaza si proiectele deja realizate. Practic, mesajul este: "investeste acum si vom decide peste cativa ani daca iti permitem sa iti recuperezi investitia". O paralela cu sectorul constructiilor explica simplu situatia: in distributia de energie, "pretul apartamentului" nu este stabilit de piata, ci de autoritatea de reglementare. Aceasta decide daca si in ce masura costurile de constructie sunt recunoscute in tariful de distributie. Chiar daca operatorul investeste pentru a ridica un "apartament" sigur si modern, recuperarea investitiei depinde exclusiv de reguli care se pot schimba oricand. Fara ajustarea acestor mecanisme, investitiile risca sa ramana la nivel declarativ. In prezent, ratele de rentabilitate recunoscute de autoritate sunt sub nivelul la care se finanteaza statul, ceea ce inseamna ca operatorii de distributie imprumuta bani mai scump decat randamentul pe care li se permite sa il recupereze prin tarife. Aceasta situatie descurajeaza capitalul privat si reduce drastic capacitatea companiilor de a atrage finantare pentru modernizarea retelelor. Daca Romania va alinia reglementarile la bunele practici europene - prin investitii anticipative, un cadru predictibil si stimulativ de fundamentare a tarifelor, actualizarea ratelor de rentabilitate la un nivel corelat cu riscurile reale, digitalizare accelerata si eliminarea birocratiei - atunci reteaua de distributie poate deveni un motor real al tranzitiei energetice si al competitivitatii economice.

- Digitalizarea ar putea fi solutia, dar aici apare alt paradox: investitiile in IT si digitalizare nu sunt recunoscute in totalitate in tarife. Intr-un moment in care retelele trebuie sa devina inteligente, capabile sa integreze prosumatori, mobilitate electrica si stocare, este vital ca aceste investitii sa poata fi recuperate prin tarife. Fara o sustinere clara, Romania risca sa ramana in urma fata de ritmul european, unde digitalizarea este tratata ca o prioritate strategica. Digitalizarea inseamna insa mai mult decat software sau echipamente IT. Ea presupune automatizarea retelelor, care permite interventii rapide, reducerea timpilor de intrerupere si optimizarea fluxurilor de energie in timp real. Inseamna sisteme de masurare inteligente, prin care reteaua si consumatorii/ prosumatorii pot avea o relatie dinamica, participand activ la echilibrarea sistemului. Si, nu in ultimul rand, inseamna cyber security, o componenta esentiala intr-un context in care infrastructura energetica devine digitala si, implicit, expusa riscurilor de atacuri cibernetice. Astfel, digitalizarea si noile tehnologii nu sunt doar un instrument de modernizare, ci un factor critic pentru siguranta, eficienta si competitivitate. Daca Romania va integra aceste investitii in recunoasterea tarifara si in politicile energetice nationale, retelele de distributie pot deveni cu adevarat inteligente, capabile sa raspunda cerintelor tranzitiei energetice si sa ofere beneficii reale consumatorilor.

- Colaborarea dintre operatorii de utilitati si sectorul constructiilor este, as spune, decisiva pentru viitorul infrastructurii din Romania. Orice dezvoltare, fie ca vorbim despre proiecte rezidentiale, centre industriale, parcuri logistice sau mari proiecte de transport - autostrazi, drumuri nationale, aeroporturi - depinde de existenta unor retele de electricitate si de gaze moderne, sigure si sustenabile. In plus, standardele care devin obligatorii - cladirile cu consum aproape zero de energie, iluminatul public pe baza de surse regenerabile, integrarea energiei verzi - nu pot fi atinse fara o colaborare timpurie si stransa intre dezvoltatori si operatorii de retele. Astazi, realitatea este ca lucram prea des unul dupa celalalt, nu impreuna. Se intampla frecvent ca proiectele de constructii sa fie desenate si abia apoi sa ne gandim cum racordam utilitatile. Asta inseamna solutii provizorii, costuri suplimentare si, de multe ori, intarzieri. In schimb, o planificare comuna inca din faza de concept ar permite integrarea celor mai bune solutii tehnologice, la costuri optimizate, si ar accelera tranzitia catre o infrastructura sustenabila. Romania are o oportunitate unica de investitii. Estimam ca in urmatorii ani s-ar putea investi anual peste 1,1 miliarde euro in extinderea si modernizarea retelelor de electricitate si gaze, cu un impact economic de aproximativ 10,6 miliarde euro pe an, adica circa 3,3% din PIB. Aceste investitii nu doar modernizeaza infrastructura energetica, ci creeaza si un volum semnificativ de munca in sectorul constructiilor. Dar pentru ca acest potential sa se materializeze, companiile de constructii trebuie sa aiba vizibilitate asupra planului de lucrari pentru urmatorii 5-10 ani. Doar astfel isi pot pregati resursele, pot forma echipele si pot asigura lanturile de furnizori necesare. Avem nevoie de reguli clare si stabile. Fara un mediu de reglementare coerent, investitiile risca sa fie intarziate, iar companiile de constructii nu-si pot calibra capacitatile. In schimb, un parteneriat real intre operatorii de utilitati, dezvoltatori si autoritati poate transforma aceste provocari intr-un motor de crestere pentru intreaga economie. Retelele noastre pot tine pasul cu viitorul doar prin doua ingrediente esentiale: un parteneriat strans cu sectorul constructiilor si un cadru de reglementare care sa deblocheze si sa faca previzibile investitiile. Numai astfel putem trece de la solutii provizorii la o infrastructura energetica solida, capabila sa sustina dezvoltarea durabila a Romaniei si adaptarea constructiilor la standardele moderne - de la cladiri NZEB pana la autostrazi si orase inteligente. In plus, Romania nu trebuie sa priveasca doar spre interior. Sunt proiectele mari de conectare internationala precum CARMEN (Carpathian Modernized Energy Network) - un demers transfrontalier strategic Romania-Ungaria pentru modernizarea infrastructurii electrice; Green Energy Corridor / Black Sea Submarine Cable (BSSC) - initiativa comuna Azerbaidjan, Georgia, Romania si Ungaria, la care Bulgaria ar putea adera; sau HVDC interconectorul Romania-Ungaria, proiect in colaborare cu Transelectrica, TAQA (Abu Dhabi), Meridiam si E-INFRA. Toate aceste proiecte nu doar ca sporesc securitatea energetica, dar creeaza si oportunitati pentru firmele de constructii si inginerie din Romania, care pot lucra dupa standarde internationale si pot aduce know-how si tehnologii de varf. Daca reusim sa lucram impreuna - operatori de utilitati, constructori si autoritati - Romania nu doar ca isi va moderniza infrastructura, dar va deveni un actor relevant in marile proiecte europene si regionale.

- Fondurile europene si PNRR sunt motorul care ne ajuta sa apasam pedala de acceleratie in modernizarea infrastructurii energetice a Romaniei. Tara are nevoie de retele mai sigure, mai inteligente si mai flexibile, iar Fondul de Modernizare a adus deja peste un miliard de euro pentru digitalizare si automatizare. Cu aceste resurse, retelele clasice se transforma treptat in "retele inteligente", capabile sa comunice cu cladirile, cu masinile electrice si cu viitorii consumatori de hidrogen. Dar "foamea" de investitii este mult mai mare decat banii disponibili. Companiile au depus proiecte de cateva ori mai mari decat bugetul alocat, un semnal clar ca sectorul de distributie este pregatit sa faca pasul spre modernizare. De aceea, exista asteptarea unei suplimentari a fondurilor. Mai important insa este mecanismul din spatele acestor bani. Fondurile europene functioneaza ca un angrenaj cu roti dintate: mai intai ne obliga sa fim mai eficienti, apoi ne imping sa construim cladiri si infrastructuri "pregatite de retea", iar la final ne cer sa dezvoltam mobilitate electrica si solutii pe hidrogen. Toate acestea duc, inevitabil, la modernizarea retelelor. Un exemplu simplu: daca vrem orase cu blocuri eficiente energetic si masini electrice la fiecare scara, avem nevoie de retele capabile sa sustina incarcarea. Daca vrem statii de hidrogen pe autostrazi sau cabluri submarine pentru energie verde, retelele trebuie intarite si digitalizate. Bruxelles-ul a pus deja trei caramizi una peste alta - "eficienta pe primul loc", cladiri si consumatori pregatiti pentru electrificare si infrastructura pentru mobilitate electrica si hidrogen. Impreuna, acestea forteaza retelele sa faca saltul spre viitor. Regulile pietei de energie pun operatorii de distributie in rol de orchestratori ai flexibilitatii: contoare inteligente, agregatori, servicii de management al cererii. Transportul apasa si el acceleratia, cu tinte obligatorii pentru statii de incarcare si hidrogen, care cer putere suplimentara si solutii smart de distributie. La nivel european, pachetul pentru hidrogen si gaze cu emisii reduse leaga investitiile nationale de marile coridoare transfrontaliere. Retele electrice inteligente si viitoare retele de hidrogen creeaza cadrul prin care regenerabilele si noile consumuri din transport si industrie pot fi integrate. De aceea, fondurile europene si banii din PNRR sunt mai mult decat finantari. Reprezinta catalizatorul care transforma o nevoie presanta - modernizarea infrastructurii - intr-o oportunitate de dezvoltare economica si de adaptare la standardele energetice ale viitorului.

- Mesajul nostru catre autoritati si companiile de constructii este simplu si ferm: tratati infrastructura energetica nu ca pe un pas final, ci ca pe fundatia oricarui proiect de dezvoltare. Fara o infrastructura energetica moderna nu putem vorbi de dezvoltare - ea nu urmeaza viitorul, ci il face posibil. Retelele trebuie sa devina inteligente - cu functionalitati de automatizare si raspuns in timp real; flexibile - capabile sa gestioneze fluxuri bidirectionale si variatii de productie si consum; reziliente - pregatite sa integreze surse variabile precum fotovoltaicul si eolianul.

De la autoritati asteptam angajament real: stabilitate legislativa, un cadru de reglementare predictibil si orientat spre rezultate, eliminarea blocajelor birocratice si sprijin pentru atragerea nivelului de investitii necesar. Trebuie sa intelegem ca "scoala veche", care promova rezultate extraordinare cu costuri mici, este un esec garantat. Noi stopam dezvoltarea pentru ca nu avem capacitatea de a gandi si elabora politici publice practice, inovative, care sa raspunda realitatii. De la companiile de constructii asteptam colaborare din faza de planificare. Mai mult, avem de invatat din experientele altor state. In Italia, Edison (operator energetic) si Webuild (constructor) au lansat o colaborare pe termen lung pentru dezvoltarea proiectelor de stocare hidroenergetica, cu obiectivul de a optimiza utilizarea energiei regenerabile din sudul Italiei. In Marea Britanie, E.ON si dezvoltatorul Lendlease au pus in aplicare reteaua inteligenta de energie "ectogrid". Proiectul utilizeaza pompe de caldura si surplusuri termice locale pentru incalzire si racire eficiente, reducand emisiile cu 88%, in estul Londrei. Cheia este investitia - in productie, transport si distributie, in digitalizare, in automatizare si in securitate cibernetica. Iar pentru ca aceste investitii sa devina realitate, e nevoie de un parteneriat autentic intre sectorul public si cel privat, bazat pe incredere, transparenta si obiective comune. ACUE este pregatita sa fie parte activa din acest efort. Dar succesul depinde de capacitatea noastra de a lucra impreuna pentru ca Romania sa aiba o infrastructura energetica ce nu doar tine pasul cu viitorul, ci il si modeleaza.